VISUL
Principesa Maria a venit in Romania, a vazut si a hotarat sa invinga. Visul ei a fost sa faca din noua sa tara un stat
puternic, cu influenta, o Romanie Mare. Iar visul ei ascuns a fost sa se incoroneze, alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand, regina a tuturor romanilor, la Alba-Iulia.
Drumul spre Alba-Iulia, spre incoronare, a fost asemenea intregii vieti a Reginei Maria, unul care nu a corespuns nici unei etichete. Iata cum descrie ea acest moment intr-unul din jurnalele sale aflat la Arhivele Nationale: "Octombrie 15/ Duminica - Alba-Iulia/ Ploaie! (...). Nu cred ca foarte multe regine s-au imbracat in tren pentru cea mai mare ceremonie, cea a incoronarii lor. Dar nu am putut organiza altfel, fiind la Alba-Iulia, unde nu era spatiu de acomodare pentru noi sau pentru oricine altcineva. Totusi... s-ar putea sa fie posibil. Trasura mea este chiar confortabila, iar eu o voi imparti cu Ileana, cu Lt. Mavrodi, Generalul Radescu si cameristele mele si cu alti ocupanti. Din fericire, nu va trebui sa ies afara cu coroana si mantaua, pentru ca acestea... sunt deja pe mine."
MARTURIA. Istoricul Nicolae Iorga descrie incoronarea de la Alba-Iulia in revista Ilustratia din noiembrie 1922: " (...) Spre ceasurile noua, invitatii se aduna in biserica (...). Langa fetele tinere ale Ducelui de York si infantelui spaniol, buna privire senina a ducelui de Genova, alb, dar drept si plin de spirit ostasesc. Dar cine atrage mai mult cautaturile e maresalul Foch. (...) zdrobitorul fiarei germanice pornita in ultimul ei avant turbat (...). Sosesc domnitele, doua din ele acum Regine ale unor tari prietene - Elisabeta si Marioara. (...) Langa ele printesa Ileana, care, oriunde se va muta, va duce cu dansa ceva din neamul nostru in insusi numele de poesie pe care-l poarta. (...). Urale anunta intrarea Regelui, Reginei si a fiilor Lor. Ele par a nu veni numai din randurile ostasilor, ci, adanci, cu indelung rasunet, din fundul veacurilor care s-au zbuciumat si au patimit ca sa ajungem noi aici. Ferdinand al Romaniei e stapanit de ganduri, si licarirea obisnuita de voiciune si initiativa a disparut un moment din ochii Reginei. Ceremonia mistica prin care trebuie sa treaca pentru a fi regi incoronati, purtand si altfel decat titlul «mila lui Dumnezeu» ii impresioneaza vadit. Mitropolitii a patru tinuturi romanesti (...) fac serviciul. (...) Se scot din altar coroanele: coroana din otel a Regelui, simpla si aspra ca o zi de lupta, coroana de aur cu pietre scumpe a Reginei, croita dupa foarte vechi forme traditionale, culese de pe peretii bisericilor. Se desfasoara mantiile stralucitoare de aurarie. (...) In sunetul clopotelor noua, dulce ca argintul, in bubuitul tunurilor, in strigatul vesel al multimilor (...). Momentul e solemn si adanc miscator. Regele si Regina se invesmanteaza in lungile si grelele mantii. Domnul romanesc iea apoi coroana dupa obiceiul napoleonian introdus de inaintasul sau, si o asaza linistit si sigur pe fruntea Sa. Aplecandu-se catre Regina, care se inclina usor, ii asaza pe bucle juvaierul scanteietor de focuri - o saruta. Sunt multe regine pe lume (...), dar una singura care sa fi meritat prin atata durere si prin atata hotarare in apararea dreptului si onoarei patriei sale coroana care intr-o zi s-a coborat pe capul ei. O stie toata aceasta multime, in ochii careia fulgera bobul de margaritar al unei lacrime nobile. Si in tacerea care se impune cu greu aramii din turn si bucuriei din miile de suflete, regele vorbeste sigur, apasat. Aminteste opera lui Carol I-iu (...). Si cu vorbe care sunt in adevar smulse din sufletul lui religios, el chiama in ajutor Scriptura, ca sa ceara in acest ceas lucrul cel simplu si mare: sa ne iubim putin intre noi iubindu-l pe dansul. Dupa ceasul ospetelor in salile improvizate - parada, regele trece in revista ostasii sai. Cadrul e maret, unic. In fund, langa cenusia sulita a turnului catolic ridicandu-se din vechiul amestec de ziduri, complexul de cladiri noua al bisericii de incoronare. Pe inaltele parghii, lungi steaguri tricolore cu pajurea tarei, multe, nesfarsite fosnesc in usorul vant pe care l-ai zice venit anume, ca sa inlature ultimii stropi ai ploii care fuge. (...) Regele apare in fruntea oaspetilor sai princiari, Maresalul Foch calareste intre ofiterii francezi cari l-au intovarasit la noi. (...) Un stol de generali urmeaza pe Domnul lor. Si un singur strigat se ridica din multime pana la taranii insirati supt steaguri la picioarele dealului, cand Regina soseste supt bonetil de grenadir, care da o infatisare de extraordinara tinerete si voiosie fetei sale frumoase, strunindu-si blandul cal alb ascultator. (...). Si oastea incepe a trece. Ceasuri intregi sirurile ei se vor desfasura, in valuri albastre unduind elegant la sunetele unei muzici neobosite, care loveste cu un fel de fanatism instrumentele. Infanterie, vanatori de munte, artileristi, cavalerie. (...) Calaretii se risipesc in brumele albastre ale serii. Regina-si invarte razand calul cuminte. Tocmai in fund coviltirul de nori se frange. Dungi mari rosii glorifica apusul tragic. Apoi ele se sting si o dulce lumina cuprinde toata zarea. E apoteoza." N. Iorga
DISCUTII. Incoronarea de la Alba-Iulia, din 15 octombrie 1922, a starnit multe discutii politice. Multi spuneau ca este o petrecere a familiei Bratianu. Dar regina avea alta parere: "Solemnitatea incoronarei a consfintit un indoit simbol: pe langa indestructibile legaturi dintre Noi si poporul nostru, ce a consfintit incununarea jertfelor facute de Noi si toti, mari si mici, pentru inchegarea acestei marete si nepieritoare opere: Romania Mare. Pentru tot sbuciumul sufletesc din dureroasele clipe ale rasboiului, duioasa manifestare a credintei cu prilejul serbarilor incoronarei, Ne-au adus rasplata".
AZI A STIUT CE INSEAMNA SA FIE PRADA ACESTOR OCHI
| ||
Citește pe Antena3.ro |
AM VENIT IN TARA TANARA SI AM DEVENIT UNA DIN VOI
| ||
|
LOCUL MEU ESTE PRINTRE CEI CARE AU NEVOIE DE MINE
| ||
|
|
GURA LUMII NU IARTA REGIIAflam ce se petrecea la Cotofenesti in timpul razboiului din volumul III al lui Constantin Argetoianu "Pentru cei de maine amintiri din vremea celor de ieri". Se vorbea ca pe la sfarsitul anului 1917 aveau loc acolo adevarate orgii intre medicii francezi si dame bine cunoscut - totul sub inalta obladuire a majestatii sale regina. Multe din eroinele acestor jocuri ar fi fost, dupa spusele lumii, din cel mai apropiat anturaj al palatului.REGINA MERGEA PE FRONT CU DURERE IN SUFLET...Dupa moartea sotului ei, Ferdinand, in 1927, s-a format o regenta in care Maria nu a fost cuprinsa. Dupa reintoarcerea fiului sau in tara, Regina Maria isi va mentine rolul "decorativ", dupa cum spune academicianul, dar nu va mai avea aceeasi influenta ca pe timpul sotului ei. Totusi pe durata domniei fiului sau Carol al II-lea si pana la sfarsitul vietii sale, regina defila in fiecare an de 10 mai in fruntea regimentului de rosiori. "Regina Maria a Romaniei, strabunica mea, a fost numita la timpul ei Mama Regina", spune principesa Margareta. Ea a mers pe front chiar daca avea o mare durere in suflet: pierderea principelui Mircea, rapus de o boala contagioasa la patru ani.ROLUL PERSUASIV AL MARIEIIn vara lui 1918, Romania Mare exista pe teren, povesteste academicianul Dan Berindei. In acest proces de convingere a celor patru mari puteri: Franta, Anglia, Statele Unite si Italia, Regina Maria a avut un rol important. Ea ia calea Occidentului si intra intr-un joc diplomatic de castigare a opiniei publice din Franta si mai apoi din Statele Unite. Lucrul acesta a avut efecte benefice pentru Romania ea fiind astfel acceptata cu noile ei hotare de catre invingatori. Pagini realizate de Oana Vataselu |