Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
REEDUCAREA PRIN TORTURA
In perioada 1949-1951, la Pitesti s-a desfasurat un cumplit experiment de
"reeducare" prin tortura.
Pentru a afla atmosfera cumplitului "fenomen Pitesti", am discutat cu domnul dr. Nicu Ionita din Pascani, unul dintre putinii detinuti care au refuzat "reeducarea". Consecintele au fost tragice pentru domnia sa.
Jurnalul National: Domnule dr. Nicu Ionita, in ce imprejurari ati ajuns in puscariile comuniste?
Dr. Nicu Ionita: In momentul arestarii eram student in ultimul an la Facultatea de Medicina din Iasi. Ma pregateam sa sustin examenul de stat. Dupa razboi, sa fie prin 1946, incepuse o puternica propaganda comunista in Universitate. Studentii erau ademeniti cu diverse promisiuni sau erau fortati prin amenintarea cu scoaterea din camine sau din cantine. Am refuzat sa colaborez cu studentii comunisti, drept pentru care "am fost luat la ochi". Deoarece eram un student foarte bun, fiind si asistent universitar, doreau sa ma atraga de partea lor.
Ce acuzatii vi s-au adus in momentul arestarii?
Nu stiu pentru ce m-au arestat, eu ma simteam nevinovat. In noaptea de 15 mai 1948 au fost arestati zeci de mii de tineri din toata tara. A fost un plan al Securitatii de aducere la tacere a tineretului care nu dorea sa colaboreze cu comunistii. Pe mine m-au acuzat ca am facut organizatii anticomuniste in facultate, inchizandu-ma la Suceava. Dupa trei luni de anchete, in care am fost torturat zi si noapte, am primit cinci ani de munca silnica.
Suceava, Jilava, Pitesti
Cum ati ajuns in Inchisoarea Pitesti?
La Suceava am stat doi ani. Acolo detinutii studenti se organizasera pe grupuri, incercand sa faca o reeducare prin cultura. Se citeau materiale din presa oficiala comunista, din lucrarile de propaganda ale regimului. Initiatorul reeducarii, Alexandru Bogdanovici, credea ca astfel studentii vor fi eliberati si vor putea sa-si reia activitatea. Eu am stat departe de toate grupurile care s-au constituit la Suceava. Prin 1950 am fost mutati mai multi studenti la Inchisoarea Jilava. Aici am stat cam o luna. Intr-o noapte ne-am trezit ca s-a dat semnal de alarma. Am fost intinsi pe jos, dupa care a inceput "trierea".
Ce este glosofobia, frica de care suferă trei din patru persoane. Poate duce chiar la simptome fizice
Citește pe Antena3.ro
Cand ati fost mutat la Pitesti stiati ca acolo incepuse experimentul "reeducarii" inca din 1949.
Nu! Noi, detinutii, nu aveam nici un fel de informatii "din afara". Am fost dusi de la Jilava in Gara de Nord (care fusese "evacuata" de populatie). La Pitesti am fost coborati din vagoane si condusi pe jos pana la inchisoare. M-a uimit iar indiferenta oamenilor. Fiecare nu stia cum sa treaca mai repede la vederea noastra.
In ce conditii ati ajuns in mana "reeducatorilor" de la Pitesti?
Cand am fost bagati in celula era o liniste de mormant. Fiecare cauta sa-i fie lui bine. Din cei 60 de detinuti aruncati acolo, doi am ramas fara pat. Speram ca va exista un sentiment de solidaritate, ca vom dormi cu randul doi dintre noi pe jos. De unde! Am dormit pe cimentul gol, fara a avea nici macar o rogojina. Apoi studentii s-au impartit pe grupuri, in functie de locul de origine, de universitatea unde invatasera. Ca si la Suceava, am cautat sa nu ma alatur nici unui grup, preferand sa observ ce transformari sufera comportamentul oamenilor.
In ghearele lui Turcanu
Cum ati devenit victima experimentului initiat de Eugen Turcanu?
Dupa un timp am fost mutat din aceasta celula in alta, care avea patru paturi. Am stat aici aproximativ o luna dupa care am fost anuntat de gardieni ca trebuie sa ma mut la Camera 1 subsol. Inainte de transfer am fost supusi unei "perchezitii" umilitoare, in care gardienii ne-au tratat ca pe niste animale. In Camera 1 subsol i-am reintalnit pe doi dintre colegii de detentie de la Suceava, insa nu am intrat in vorba cu ei. In total eram 32 de detinuti, dintre care unii nu scoteau o vorba toata ziua. Insa erau chemati periodic la anchete - aceia erau informatorii din celula, care strangeau "date" inainte sa inceapa "reeducarea". Nefericitul eveniment s-a petrecut la 6 decembrie 1950 (era ziua mea onomastica). Cei doi "suceveni" despre care v-am spus au venit spre mine, desi nu schimbaseram o vorba cu ei. Dintr-o data am fost lovit, cazand in inconstienta. Cand m-am dezmeticit si m-am ridicat, l-am auzit pe Turcanu urland ca suntem niste banditi, niste criminali si ca trebuie sa ne reeducam. Am fost avertizati ca viata noastra este in mana lor, a tortionarilor. Si-a aratat identitatea si adjunctul lui Turcanu din celula noastra, in persoana lui Alexandru Martinus, student la Litere in Iasi. Acesta nu scosese o vorba de cand eram acolo, iar acum racnea ca un nebun, acuzandu-ne ca suntem "dusmani ai poporului". Ceea ce a urmat este greu de descris. Bataile, torturile, umilirile erau la ordinea zilei. Din cei 32 de detinuti, vreo sapte-opt am refuzat sa ne "reeducam". Si pentru asta am fost dezumanizati. Trebuia sa stam tot timpul chirciti, cu genunchii la piept, pozitie pe care am botezat-o "Ganditorul". Pentru a merge la tineta trebuia sa ridicam mana. Daca torti-onarii nu doreau sa ne lase, trebuia sa rezistam. Existau perioade in care nu eram lasati sa ne facem nevoile doua-trei zile. Au existat torturi si umiliri pe care numai mintea unui intelectual le-ar concepe. Saptamani intregi a trebuit sa ne facem seara, la culcare, slujba de inmormantare. De Floriile anului 1951 am fost obligati sa ne ducem unul pe altul in spate, pentru a imita intrarea Domnului in Ierusalim. In Vinerea Mare am fost supusi celor mai degradante torturi, iar in noaptea de Inviere am fost obligati sa "pocim" salutul crestin, spunand "Hristos s-a masturbat!", la care colegii "reeducati" raspundeau "Adevarat s-a masturbat!".
Dusman al poporului
 |
Dr. Nicu Ionita, inchis la Suceava, Jilava, Pitesti si Canal, a fost
considerat pana in 1989 "dusman al poporului" |
Cum ati fost eliberat? Ce ati facut dupa aceea?
Pentru mine torturile s-au incheiat pe la 14-15 iunie 1951. A intrat pe usa celulei un ofiter MI, care a citit o lista cu detinutii ce trebuia scosi de acolo. Eu impreuna cu un coleg "nereeducat", Chivulescu, am fost lasati in celula. Calvarul se sfarsise! Dupa doua zile am fost scos din celula si dus la Canal. In 1954 am fost eliberat, prin expirarea pedepsei. Dupa eliberare a inceput un nou calvar pentru mine. Conducerea Facultatii de Medicina din Iasi nu mi-a permis sa dau licenta pana in 1966. Am lucrat prin diferite cabinete medicale, ca laborant, desi eu faceam munca specializata. Uneori a fost nevoie sa muncesc si pe santier, cand am fost scos din sistemul medical. Nici dupa ce am devenit doctor cu drepturi depline Securitatea nu m-a lasat in pace. Am fost "indrumat" sa plec la Pascani, unde locuiesc si astazi. Am aflat si motivul acestei hartuiri - regimul nu dorea sa profesez intr-un centru universitar.
Dupa 1989 ati activat in organizatiile anticomuniste?
Sincer sa fiu, am fost foarte dezamagit de ceea ce s-a intamplat dupa 1989. Prea mult se vorbeste in numele nostru. Unii fac cariera de pe urma noastra, as spune ca suntem victimele unui "trafic cultural". Totusi, in spatele discursurilor pompoase sunt oamenii cu suferintele indurate. Pe ei nu-i prea baga nimeni in seama!
"Noi va ucidem moral pana vi se face scarba de voi insiva, sa nu mai puteti dori biruinta legionara. Care dintre voi va dori sa dovedeasca asa ceva? Ca sa vina legionarii din strainatate si sa spuna tradatorule?" - Eugen Turcanu
|
|
PITESTI, INCHISOAREA TINERETULUIIn Penitenciarul de la Pitesti au fost adusi in general studenti din toate centrele universitare si cu diverse specializari. Pana in martie 1949, aici au ajuns aproximativ 1.000 de tineri care aveau de ispasit pedepse pentru: "Uneltire contra statului", "complicitate la uneltiri", "trecere sau tentativa de trecere a frontierei", "detinere de armament", "jigniri aduse statului si guvernului". "Grosul" detinutilor era format din legionarii arestati in noaptea de 14/15 martie 1948, intr-o actiune de lichidare a miscarii. Cei mai tineri dintre ei aveau 18-19 ani, iar cei mai varstnici nu treceau de 25 de ani."REEDUCAREA PITESTI", UN FENOMEN UNIC IN SPATIUL COMUNISTParticularitatea "fenomenului Pitesti" consta in maltratare fizica a detinutilor chiar de colegii de detentie. Reeducarea a fost "fondata" de Alexandru Bogdanovici, detinut legionar de la Suceava. El propunea o "demascare" prin cultura a tinerilor arestati, pentru a fi redati societatii. Ideea sa a fost preluata de Eugen Turcanu, de asemenea legionar, care a propus insa o "reeducare" violenta, prin tortura si umilinta. Metoda lui Turcanu a fost apreciata de conducerea Inchisorii Pitesti, care l-a ajutat sa o puna in practica incepand cu decembrie 1949. In mare, planul consta in introducerea in celule a doi-trei tortionari, care aveau misiunea de a sonda starea de spirit a detinutilor. La un moment ales de conducerea inchisorii si de Eugen Turcanu, tortionarii declansau maltratarea colegilor "reactionari", sub supravegherea nepasatoare a gardienilor. Dupa ce detinutul vizat se "reeduca", avea misiunea de a-si maltrata cel mai bun prieten sau coleg, pentru a-si arata atasamentul fata de regim. Experimentul a incetat in august 1951, cand mai multe posturi occidentale au emis informatii despre teroarea de la Pitesti.EUGEN TURCANU, UN TORTIONAR NEFERICITInitiatorul "reeducarii prin tortura" de la Pitesti a fost Eugen Turcanu. In anii 1940-1941 activase in Fratiile de Cruce legionare. Dupa 1945, este student la Facultatea de Drept din Iasi, unde se afirma ca agitator comunist. In anul 1948 devine membru al Biroului Judetean Iasi, fiind trimis la Bucuresti sa se specializeze in cariera diplomatica. Dar trecutul sau legionar este "demascat", ajungand in detentie. "Fondeaza" experimentul Pitesti, aprobat si pus in aplicare de conducerea Securitatii si partidului, insa pana la urma va fi scos "tap" ispasitor de autoritati. In noaptea de 17 spre 18 decembrie 1954 este executat la Jilava. |
