Ionel Bratianu

Printre cele mai neasteptate decese ale istoriei contemporane este cel al lui Ion I.C. Bratianu.

Ion I.C. Bratianu a fost principala figura politica a inceputului de secol XX. Ca fiu al lui Ion C. Bratianu, a avut o ascensiune rapida pe scena publica. Prin activitatea sa din timpul primului razboi mondial, a devenit cel mai important politician al Romaniei intregite.

O BOALA NEASTEPTATA. Moartea regelui Ferdinand (20 iulie 1927) "inviorase" putin scena politica din Romania, opozitia national-taranista sustinand ca disparitia regelui trebuia sa aduca si sfarsitul "dictaturii" lui Ionel Bratianu. In aceasta atmosfera tulbure, la 18 noiembrie liderii politici afla ca Ionel Bratianu e grav bolnav, rapus de o febra puternica si dureri de gat.

MOARTE-FULGER. Cazut la pat, Bratianu a fost consultat de cei mai renumiti medici ai epocii, de sanatatea sa ingrijindu-se mai ales colegul de guvern, dr. Constantin Angelescu. La 23 noiembrie, dimineata, bolnavul a inceput sa se asfixieze, dr. Angelescu decizand sa intervina chirurgical pentru a-i usura respiratia. Astfel ca, sub trahee i-a fost introdusa o canula. Insa curand aceasta canula s-a umplut cu puroi, infectia s-a generalizat si a trecut in sange. Ionel Bratianu nu mai putea vorbi, comunicand cu apropiatii prin inscrisuri.

Istoricul Gheorghe I. Bratianu, fiul lui Ionel Bratianu, a avut si el parte de o moarte suspecta, in aprilie 1953. Unii spun ca s-ar fi strangulat in celula de la Sighet, altii ca ar fi fost omorat in bataie

In seara de 23 noiembrie, Ionel Bratianu a suferit o noua interventie chirurgicala la gat, fiindu-i extirpati cativa ganglioni. Insa starea lui s-a inrautatit, nemaiputand comunica nici prin scris cu familia. O febra puternica l-a cuprins din nou, fiind pus la tuburi cu oxigen. In zadar au incercat medicii sa-l readuca la starea de constienta, deoarece in cursul noptii a intrat in agonie. In dimineata zilei de 24 noiembrie, ora 6:45, primul ministru Bratianu a incetat din viata.

Moartea neasteptata a lui Ionel Bratianu a fost un soc pentru epoca sa. Unii sceptici nu au dat crezare cauzelor medicale ale decesului, aruncand pe "piata" tot felul de zvonuri privind o conspiratie contra primului ministru.

SANATATE SUBREDA? Desi opinia publica nu stia, starea de sanatate a lui Ionel Bratianu era in deteriorare de cativa ani, cu perioade de indispozitie si lesinuri. Medicii romani care l-au consultat il asigurasera ca era sanatos, "avand inima buna". Insa in toamna anului 1927 a suferit un lesin de durata la vila Bratienilor de la Florica, dupa care au urmat semne vizibile de slabiciune. Ionel Bratianu era un om destul de inchis, avand discutii strict la obiect cu partenerii politici, fara sa faca marturisiri de viata personala. Vestea imbolnavirii a cazut astfel ca un trasnet peste colegii liberali.

MISCARI POLITICE Ionel Bratianu si-a trait ultimele saptamani de viata intr-o atmosfera extrem de tensionata. Constient ca nu putea castiga la urne puterea, Iuliu Maniu dorea sa-l aduca pe principele Carol pe tron, fiind cunoscut faptul ca fiul lui Ferdinand nu-l suporta pe Bratianu. National-taranistii au pregatit chiar si "presiunea strazii", organizand o "mare adunare" la Alba-Iulia. Pentru a le inchide gura "carlistilor", Ionel Bratianu l-a arestat in noiembrie 1927 pe Mihail Manoilescu, deoarece se deplasase la Paris in luna octombrie ca sa-l viziteze pe principe.

LOCUINTA LUI BRATIANU, TRANSFORMATA IN SPITAL Desi Ionel Bratianu era prim-ministru cand s-a imbolnavit, tratamentul sau s-a desfasurat la locuinta proprie, ca pentru orice om din acea vreme. Bineinteles ca l-au consultat cei mai buni doctori ai Romaniei, insa conditiile unui spital dotat si igienizat pentru nevoi medicale i-au lipsit. Cele doua interventii chirurgicale s-au facut in camera de noapte a bolnavului, in acelasi loc in care il vizitau colaboratorii politici si inaltii oficiali ai statului. Ionel Bratianu a fost ingrijit medical si a murit in imobilul din Strada Biserica Amzei nr. 5-7. La 25 noiembrie 1938, in curtea acestei locuinte, Eliza Bratianu a ridicat un monument sotului sau, realizat de sculptorul iugoslav Ivan Mestrovici. Dupa 1947, statuia a fost ridicata de pe soclu si dusa la Mogosoaia, unde a stat cativa zeci de ani, fiind ulterior transportata la Conacul Golestilor din judetul Arges. In anul 1991, Ioana Bratianu a pornit o actiune de "repatriere" a statuii, care a fost reamplasata in vechiul ansamblu din Str. Biserica Amzei nr. 5-7, unde se afla un sediu al Bibliotecii Nationale.