Kessleritele

Doua fetite aveau grija de Margareta. Intr-o buna zi s-au intalnit si de atunci au devenit surori. Doua surori poreclite Kessleritele.

Desi se jucau cu papusile, nu uitau sa ude Margareta. Dragostea lor a fost apa vie pentru singura cantareata de muzica usoara de atunci cu nume de floare. "Acest mesaj vine din partea a doua admiratoare. Eu sunt Svetlana Sabau (Anca), iar prietena mea este Elena Iliescu. Dar scriind impreuna cred ca ar fi nostim sa semnam Anca si Elena Kessler. Veti vedea din ce cauza...

Incercand sa localizez in timp prima amintire legata de Margareta, ma intorc in 1962 si imi revad papusile (acelea cu cap din carton presat) purtand mandre cate o bentita desenata cu creion, pe care le invatam sa cante "Doua randunici". Au urmat apoi anii in care, fiind un copil crescut intr-un oras de provincie (Braila), trebuia sa ma multumesc cu aparitiile ei la tv, cu emisiunile radiofonice, cu revistele pe care le cumparam in speranta ca voi gasi ceva scris sau vreo fotografie noua. Am avut un mare noroc: parintii nu se impotriveau sa merg la spectacolele pe care Margareta le sustinea in orasul vecin (Galati), chiar daca pentru asta tata venea sa ma ia din gara la miezul noptii, iar a doua zi mergeam la scoala.

FAMILISTE. "Si imi mai amintesc ceva: era ca un cerc nevazut al fanilor Margaretei. Corespondam intre noi, ne dadeam vesti, faceam schimburi de fotografii, afise, discuri. Pe unii dintre acesti fani nu am avut ocazia sa ii cunosc personal niciodata. Ne unea insa pasiunea comuna.

In 1974 am primit prima scrisoare de la o adolescenta din Bucuresti. Ea imi dadea cele mai calde stiri, mergea la spectacole multe si mai facea un lucru extraordinar: in fiecare dimineata, la ora 6:00 mergea sa cumpere ziarele in care spera mereu sa gaseasca stiri proaspete. Dupa cateva luni de corespondenta ne-am cunoscut si asa a inceput o prietenie care dureaza pana in ziua de azi. Si pentru ca eram nedespartite si ne completam perfect una pe alta, Margareta ne-a poreclit «Kessleritele» (cei din generatia mea isi amintesc probabil de «Surorile Kessler»). Mai tarziu, dupa ce m-am stabilit si eu in Bucuresti, fiind deja familiste, veneam la spectacole impreuna cu sotii nostri, o asteptam la iesire, o conduceam spre casa (numai cine nu a vazut-o nu isi poate imagina cate flori purta pe brate de fiecare data) si analizam pe toate fetele aparitia din seara respectiva."

SURPRIZA. "Dupa ultimul spectacol sustinut in Bucuresti, in februarie 1982, si dupa plecarea din februarie 1983, Margareta a crezut ca publicul o va uita. Dar surpriza: fiecare revenire in tara a fost un eveniment, fiecare lansare de disc, caseta sau CD (in 1992, 1996 si 2000) a demonstrat ca s-a inselat: magazinul Muzica a fost de fiecare data neincapator pentru multimea fanilor care a vrut sa-i fie alaturi.

Si mai este un lucru de-a dreptul impresionant: cu ajutorul fiului meu am reusit sa descopar pe retelele de calculatoare sute de imprimari din toate perioadele ei de activitate. Deci orice fan isi poate actualiza fonoteca personala. Cine crede ca nu se descurca singur cu siguranta are in apropiere un copil sau un nepot care il poate ajuta."

Anca si Elena Kessler