x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Legenda Maicii Domnului

Legenda Maicii Domnului

01 Aug 2005   •   00:00
Legenda  Maicii  Domnului

Folcloristul Simion Florea Marian a cules Legendele Maicii Domnului de pe intreg teritoriul Romaniei.

"Era un om mare/C-un topor mare,/S-o dus in padurea mare/Si-o facut o biserica mare/Cu noua usi, cu noua altare,/In altariul cel mai mic/Sedea Santa - Maria mica,/In altarul cel mai mare/Sedea Santa - Maria mare,/Si citea/Si procitea/Si cata in carti,/Si cata in parti,/Sa vada pe fiul sau,/Pe fiul lui Dumnezeu./N-o vazut pe fiul sau,/Pe fiul lui Dumnezeu,/Da o vazut pe Ion,/Pe Sant-Ion,/Nanasul lui Dumnezeu/Si cumatrul sau./Si vazandu-l l-o intrebat/Si astfel l-o cuvantat:/

- Ioane,/Sant - Ioane!/N-ai vazut,/N-ai auzit/De fiul meu/De fiul lui Dumnezeu/Si de cinul tau?/ - Maica! de vazut/Eu nu l-am vazut, /Da de auzit/Eu am auzit/Ca Jidovi-l chinuiesc/Si amar il mai muncesc/Langa poarta lui Pilat,/Cea alba de brad,/Rastignit pe cruce/De mar dulce./Cu camasa de urzica/L-o imbracat,/Cu curea de macies/L-o incins,/Coroana de spini,/Pe cap i-o pus,/Trestie sub unghii/I-o batut,/Sange in pahar/I-o sprijinit,/Jidovii la masa/De-a randul l-o batut!/Maica Domnului,/Auzind raspunsul lui,/Deauna s-a si pornit/Pe-un deal mare, ascutit/Ca o muchie de cutit,/Tot plangand si suspinand,/Fata alba zgariind,/Coditi negre despletind,/Pe fiul sau cautand. (...)

Tamplarul blestemat

Si ducandu-se asa,/C-un mester se intalnea,/C-un mester mare de lemn/Si din gura-i zise asa:/ - Buna ziua, mestere!/ - Multumim dumitale,/Maica sfanta, preacurata!/Da de ce esti suparata,/Ce plangi, ce oftezi,/Ce te vaierezi?/ - Cum n-oi plange si ofta,/Eu cum nu m-oi vaiera,/Ca numa-un fiu am avut/Si pe-acela l-am perdut./Si acum am auzit/Ca Jidovi-l chinuiesc/Si amar il mai muncesc/Langa poarta lui Pilat,/Cea alba de brad,/Rastignit pe cruce/De mar dulce./N-ai vazut,/N-ai auzit,/De fiul meu,/De fiul lui Dumnezeu ?/ - Ba eu, Maic’, am auzit/Si cu ochii l-am vazut/Langa poarta lui Pilat,/Cea alba de brad,/Rastignit pe cruce/De mar dulce./Dar nu numai l-am vazut,/Ci eu chiar i-am si facut/Crucea pentru rastignit./Jidovii ma cincaia/Si tot una imi zicea/Ca s-o tai mai mica,/S-o fac mititica/Si mai subtirica./Dar ei cu cat imi zicea/Ca s-o fac mai mititea/Si mai subtirea/Cu atat-o facui mai mare,/Mai groasa, mai grea si tare./Maica Domnului,/Auzind raspunsul lui,/S-o scarbit, s-o suparat,/Si l-o blestemat:/ - Sa dai cu barda cu anu/Si-atunci abia sa iei bani!/Si-apoi iara s-o pornit/Pe un deal mare, ascutit/Ca o muche de cutit,/Tot plangand si suspinand,/Fata alba zgariind,/Coditi negre despletind,/Pe fiul sau cautand./Si ea astfel cum mergea/C-un mester ca se intalnea,/C-un mester de fier vestit/Si din gura i-o vorbit:/ - Buna ziua, mestere!/ - Multumesc dumitale/Maica sfanta, preacurata!/Ce plangi, ce oftezi,/Ce te vaierezi?/ - Cum n-oi plange si ofta/Si cum nu m-oi vaiera,/Ca numa-un fiu am avut/Si pe-acela l-am perdut/Si acum am auzit/Ca Jidovi-l chinuiesc/Si amar il mai muncesc/Langa poarta lui Pilat,/Cea alba de brad,/Rastignit pe cruce,/De mar dulce!/N-ai vazut,/N-ai auzit,/De fiul meu,/De fiul lui Dumnezeu?/ - Ba eu, Maic’, am auzit/Si cu ochii l-am vazut/Langa poarta lui Pilat,/Cea alba de brad,/Rastignit pe cruce/De mar dulce./Da nu numai l-am vazut/Ci si cuie i-am facut/Cu cari a fost rastignit./Jidovii ma cincaia/Si tot una imi zicea/Sa le fac sa fie mari/Si cat se poate de tari./Dar cu cat m-o cincait,/Cu atat eu le-am facut/Mai mititele,/Si mai subtirele!/Maica Domnului,/Auzind raspunsul lui,/L-o blagoslovit/Si astfel i-o vorbit:/ - O data sa dai cu ciocanu/Si pe loc sa si iei banu!/Si apoi iara s-o pornit/Pe-un deal mare si ascutit/Ca o muche de cutit,/Tot plangand si suspinand,/Fata alba zgariind,/Coditi negre despletind,/Pre fiul sau cautand./Si astfel ea cum mergea/C-o broasca ca se intalnea/Si din gura ca-i zicea:/

- Buna ziua, broasca!/ - Multumim, Maica!/Da ce plangi si ce oftezi,/Si de ce te vaierezi,/Fata alba zgariind,/Coditi negre despletind?/ - Cum n-oi plange si-oi ofta/Si cum nu m-oi vaiera/Ca numa-un fiu am avut/Si pe-acela l-am perdut/Si acum am auzit/Ca Jidovi-l chinuiesc/Si amar il mai muncesc/Langa poarta lui Pilat,/Cea alba de brad,/Rastignit pe cruce,/De mar dulce!/N-ai vazut,/N-ai auzit,/De fiul meu,/De fiul lui Dumnezeu?/ - Da taci, Maica, nu mai plange,/Nu varsa lacrimi de sange,/Nu te caina,/Nu te vaira,/Ca si eu inca-am avut/Doisprezece copilasi/Dragalasi,/Tare frumusei/Si labanatei,/De-a dragul sa cati la ei,/Si o venit o roata/Farfacata/Si i-o luat pe toti deodata,/Numai unul mi-o ramas/Mititel/Si schiopatel!

Binecuvantarea broastei

- Broasca! bine-ai face,/Cand l-ai chema incoace,/Ca sa-l vad si eu/Cum ii fiul ta!/Broasca l-o strigat/Si astfel l-o chemat:/ - Busuioace,/Tobaltoace,/Ian vina la maica incoace!/Si cum l-o chemat,/O si alergat/Un broscoi had, inholbat,/Labanat//Si cracanat./Maica Domnului,/Cand l-o vazut/Cat ii de slut,/O si prins a rade./Si apoi o blagoslovit/Broasca zicand:/ - Broasca! cand tu vei muri/Sa nu te imputesti./Oamenii apa de pe tine sa beie,/Izvor fara de tine sa nu fie!/Dupa ce o blagolsovit/Broasca, iara s-o pornit/Pe un deal mare si-ascutit/Ca o muche de cutit,/Tot plangand si suspinand,/Fata alba zgariind,/Coditi negre despletind,/Pe fiul sau cautand./Si s-o dus si s-o tot dus,/Pana in urma ce-o ajuns/Langa poarta lui Pilat,/Cea alba de brad,/Unde era rastignit,/Fiul ei cel preaiubit/Pe cruce/De mar dulce./Si de el ea cum o dat/Deauna l-o si intrebat:/ - Fiul meu,/Iubitul meu!/Da de ce te-ai dat,/De ce te-ai lasat/Sa te chinuiasca,/Sa te rastigneasca?/(...)// - Maica mea/Si scumpa mea!/Eu cum nu m-oi da,/Cum nu m-oi lasa/Ca pana nu m-am dat/Si nu m-am lasat,/N-am vazut/Locusor/De focusor,/Taietura de topor,/Fanate inoite/Si flori inflorite./Copil dupa mama/Nu plangea,/Nici mama dupa copil,/Vitel dupa vaca/Nu ragea,/Nici vaca dupa vitel./Miel dupa oaie/Nu zbiera,/Nici oaie dupa miel./Puii dupa closca/Nu tipa/Si nici closca dupa pui./Dar de cand m-am dat,/De cand m-am lasat/Jidovii de m-au muncit/Si m-au rastignit,/Toate acestea s-o implinit!/Maica Domnului/Raspunsul fiului/Auzind/Si vazand/Pe niste Jodivi ce sta/Pe Christos de strajuia,/Mancand la o masa/Friptura de miel grasa,/De peste si de cucos/Si band la vin ros,/Catre dansii s-o inturnat/Si pe dansii i-o rugat/Sa-i dea pe fiul sau,/Pe fiul lui Dumnezeu./Jidovii o ras/Si cu toti o zas :/ - Mielul fript cand va zbiera,/Pestele in blid va inota/Si cucosul va canta,/Atunci Christos a invia,/Si atunci noi ca ti l-om da!/Insa ei nu apuca/Bine acest raspuns a da/Si cucosul a cantat,/Mielul pe mas-a zbierat,/Pestele in blid a inotat,/Iisus Christos o inviat/Si noi toti ne-am bucurat.../Cine-a stii povestea aceasta/Si-a spune-o la luna,/La saptamana,/La un an/Si jumatate de an,/Pe acela/Il va lua/Maica Precista/De mana dreapta/Si-l va duce/Pe cararea dreapta/La mese intinse,/La faclii aprinse,/La bucate bune,/La pahare pline,/Unde se plimba sufletele/Ca albinele!/Dar cine-a sti-o/Si n-a zice-o/La luna,/La saptamana,/La un an/Si la jumatate de an,/Pe acela il va lua/Maica Precista/De mana stanga/Si-l va duce/Pe cararea stramba/La mese stranse,/La faclii stanse,/La bucate rele/La pahare deserte,/Unde sufletele/Negre ca taciunele/Zboara ca mustele!..."

Legendele au fost publicate in cartea "Legendele Maicii Domnului", de Simion Florea Marian, la Editura Ecco, din Cluj-Napoca, in 2003, in Colectia Ethnologia, seria restituiri. Multumim Editurii Ecco pentru ca ne-a permis publicarea unora dintre legende.

CAND S-A NASCUT HRISTOS ACASA LA CRACIUN
"Zice ca sosindu-i Preacuratei Fecioare Maria timpul ca sa nasca, s-a dus la Vifleem. Ajungand ea la Vifleem si fiind acuma seara, cand a ajuns, s-a abatut la casa unui om anume Craciun, voind a-l ruga s-o primeasca ca sa maie la dansul peste noapte. Craciun insa nu era acasa, ci numai femeia lui, Craciuna.

Craciuna, cum a vazut-o pe Preacurata Fecioara Maria ca se apropie de casa, a intrebat-o ce doreste. Preacurata Fecioara Maria i-a spus ca voieste sa maie in noaptea aceea la dansa. Craciuna insa i-a spus ca ea in casa nu o poate primi, fiindca barbatul ei e un om foarte rau si se teme ca, atunci cand se va inturna acasa are s-o pedepseasca. Dar daca voieste numaidecat sa maie la dansii, atunci poate sa se duca si sa se culce in ieslea boilor.

Preacurata Fecioara Maria ce era sa faca? Fiind pe de o parte foarte ostenita de drum, iar pe de alta parte fiindca inoptase acum hat binisor si nu stia incotro sa se mai duca, se baga in grajdul care i-l aratase Craciuna si acolo se culca in ieslea boilor ca sa se odihneasca. Iata insa ca nu mult dupa ce s-a culcat, lovind-o durerile nasterii, se duse si ruga pe Craciuna sa vie si sa o moseasca. Craciuna nu se puse de pricina, ci se duse si o mosi.

Intorcandu-se mai dupa aceea Craciun acasa si spuindu-i sotia sa ca a mosit pe o femeie necunoscuta, i-a taiat mainile de prin coate, mustrand-o si suduind-o in tot felul: de ce s-a apucat si a mosit pe o saraca!

Craciuna, mai mult moarta decat vie, se duse cu mainile taiate la Maica Domnului si i se planse ca barbatul ei i-a taiat mainile pentru ca a mosit-o.

Maica Domului, vazand ceea ce s-a intamplat, s-a suparat foarte tare, si a facut apoi ca Craciuna a capatat manile iara la loc. Craciuna, vazand ca i s-au pus manile iara la loc si i s-au vindecat ca si cand n-ar fi fost taiate, a alergat tot intr-o fuga in casa, si zise barbatului sau:

- Iata! Tu mi-ai taiat manile, iar femeia cea straina mi le-a pus iara la loc !

Craciun, vazand minunea aceasta, s-a inspaimantat si ducandu-se la Maica Domnului, a rugat-o de iertare, dezvinovatindu-se ca el n-a stiut cine este ea si de aceea a taiat mainile sotiei sale. Si Maica Domnului, dupa ce mai intai l-a mustrat cum i-a cazut, l-a iertat."

ZAMISLIREA PRUNCULUI
"Cand a implinit Preacurata Fecioara Maria 12 ani, i s-a aratat ei Gavril Blagovecinicul, sfetnicul lui Dumnezeu, si inchinandu-i-se ii zise:

- Bucura-te ceea ce esti plina de dar, Domnul este cu tine! (...)

- Cum si pe unde ai intrat tu la mine, si ce va sa insemneze inchinarea aceasta?

Gavril Blagovecinicul ii raspunse zicand:

- Nu te supara Marie, ca eu buna vestire iti aduc tie. Tu vei purcede grea si ai sa nasti pe Iisus Hristos, care va mantui lumea de pacate! (...) - Cum poate sa se intample una ca aceasta, deoarce eu nu stiu de barbat ?

Gavril ii zise :

- Duhul lui Dumnezeu, care de la tatal purcede, acela te va umbri!

Maria atunci s-a bucurat si i-a zis: Fie dara dupa vorba ta! Dupa aceasta, Gavril Blagovecinicul a suflat cu Duhul Sfant asupra ei si s-a zamislit intr-insa Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.

Cunoscand-o mai pe urma, preotul de la biserica unde au inchinat-o parintii sai, ca e ingreunata si nestiind cum si in ce chip a purces ea grea, mai ales ca era preuteasa, a alungat-o de la biserica. Maria, alungata fiind fara a fi vinovata si nestiind unde sa-si plece capul si ce sa inceapa, s-a prins la vorba cu un barbat anume Iosif, si s-a logodit cu dansul. Iosif, care era un om sarac ce sa hranea numai cu lucrul mainilor sale, dar foarte cinstit, auzind nu mult dupa aceea pe unii oameni vorbind ca Maria e ingreunata, s-a suparat pe dansa si a voit s-o alunge de la casa sa. Ingerul Domnului insa i s-a aratat in somn si-i zise:

- Nu te teme, Iosife, ca Maria n-a purces grea dupa cum iti inchipuiesti tu, ci prin umbrirea Duhului Sfant, si cel ce se va naste dintr-insa nu va fi un om de rand, ca toti oamenii, ci Mesia cel prezis de prooroci, care are sa mantuiasca lumea de pacate.

Auzind Iosif cuvintele acestea ale ingerului, nu zise mai mult nimica, ci tinu si mai departe pre Maria pe langa sine."
×