Lumina Taborului

Pe Muntele Tabor, Dumnezeu Tatal a marturisit despre Iisus: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati!" (Matei 17, 5).

Iisus se afla impreuna cu ucenicii in Cezareea lui Filip, si pentru ca multi erau nedumeriti in legatura cu El, i-a intrebat: "Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?". Iar apostolii ziceau: "Doamne, unii zic ca Tu esti Ilie, altii zic ca esti Ieremia sau altii, ca Tu esti unul din proroci (Matei 16, 13-14)". Dorind sa scoata mintea ucenicilor sai din ceata in care se afla, Hristos a luat cu el pe Petru, Iacov si Ioan si au urcat pe varful Muntelui Tabor.

GLASUL TATALUI. Povestesc evangheliile ca ajunsi sus si fiind obositi de drum, apostolii au adormit, iar cand s-au trezit au vazut fata Domnului stralucind mai mult decat soarele, iar hainele Lui mai albe decat lumina. Si in timp ce erau inspaimantati foarte tare, au vazut ca Iisus vorbea cu Moise si cu Ilie. Petru, Iacov si Ioan, imbatati si cutremurati de lumina aceea puternica, erau cu fata la pamant cand s-a auzit un glas de sus: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati!" (Matei 17, 5). Parintele Cleopa Ilie spune intr-o predica despre mirarea apostolilor: "Iar ei au ramas uimiti, intelegand ca Hristos nu-i Ilie, ci este Dumnezeul lui Ilie; Hristos nu-i Ieremia, ci este Cel Care l-a sfintit pe Ieremia in pantecele maicii lui, si iarasi ca Hristos nu este Moise, ci este Cel Care a dat lege lui Moise, pentru ca Dumnezeu anume a voit sa se arate acesti doi proroci, ca El este Dumnezeul prorocilor si nu unul din prooroci. Ceea ce se vedea pe Tabor nu era lumina creata, ci necreata, lumina care izvora din dumnezeirea Lui si era slava fiintei lui Dumnezeu sau lumina slavei lui Dumnezeu". Prin Schimbarea la fata a Mantuitorului "nu s-a facut luminarea dinafara, ci dinauntru, adica Hristos nu Se lumineaza de altcineva, ca sa straluceasca precum luna, ci invers". Schimbarea la fata se praznuieste la 6 august.

SFANTA CUVIOASA TEODORA DE LA SIHLA

La 7 august o pomenim pe Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla. In jurul varstei de 30 de ani atat ea, cat si sotul ei s-au retras la viata de manastire. Teodora a intrat la manastirea de maici Varzaresti din Buzau, iar fostul ei sot la manastirea Poiana Marului, din acelasi judet. Teodora s-a retras in Muntii Neamtului, nevoindu-se 20 de ani intr-o pestera cunoscuta azi sub numele de Pestera Sfintei Teodora. In 1834, moastele sale au fost mutate in Lavra Pecerska din Kiev, inscriptia de la racla sa fiind: Cuvioasa Teodora din Carpati.

11 AUGUST, SFANTUL IERARH NIFON

Acest Sfant a trait in secolul al XIV-lea, fiind originar din Tesalonic, unde a fost mitropolit, iar apoi patriarh al Constantinopolului. Radu cel Mare (1496-1508) auzind de viata lui sfanta a dorit sa-l cunoasca si l-a adus in Tara Romaneasca spre indrumarea episcopilor si poporului roman credincios. Dar suparandu-se pe nedrept pe Sfantul Nifon, domnitorul l-a alungat din tara. Dupa moartea Sfantului, calugarii de la Athos au daruit lui Neagoe Basarab capul si o mana din moastele Sfantului Nifon, care au fost asezate in Manastirea Curtea de Arges. Il sarbatorim la 11 august.

UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: IOAN IACOB DE LA NEAMT

Nascut in 1913 intr-un sat de langa Botosani, Sfantul Ioan Iacob de la Neamt-Hozevitul a intrat in Manastirea Neamt in 1936. Dorind viata ascetica, monahul Ioan a pleacat in Tara Sfanta, unde a trait doi ani intr-o pestera din pustia Iordanului, apoi opt ani in lavra Sfantul Sava de pe Valea Hebronului. Avand bune cunostinte medicale, ingrijea calugarii bolnavi, fiind in acelasi timp bibliotecar si ghid. Citea in original operele Sfintilor Parinti rasariteni si facea traduceri in romaneste, dar a scris si versuri religioase pline de sensibilitate si pagini de sfaturi duhovnicesti. Raspandindu-se vestea despre sfintenia vietii lui, a devenit curand duhovnicul multor calugari si pelerini veniti in Tara Sfanta. S-a retras la intr-o pestera de langa manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul. A murit la 5 august 1960, iar la inmormantarea sa s-a petrecut o minune: mii de pasari au venit si au inconjurat trupul sau neinsufletit, dorind parca sa-l planga. Dupa 20 de ani, cand au desfacut mormantul sau, trupul Sfantului Ioan Iacob a fost gasit neputrezit si raspandind un miros frumos, semn al sfinteniei. Din 1992 este trecut in randul sfintilor, fiind sarbatorit la 5 august.

Subiecte în articol: lumina editie de colectie

Urmăriți Jurnalul și pe Google News

TOP articole pe Jurnalul.ro:

Parteneri