Mama premiilor

Corina Chiriac este, in mod cert, cea mai titrata vedeta a Festivalului de la Mamaia. Corina Chiriac este, in mod cert, cea mai titrata vedeta a Festivalului de la Mamaia.

In 1965, isi face debutul radiofonic, cu doua compozitii proprii, castigand premiul de popularitate al celui mai tanar concurent, la Casa de Cultura a Studentilor "Grigore Preoteasa". In 1970, studenta fiind, se lanseaza cu adevarat, dupa castigarea emisiunii-concurs "Steaua fara nume", cu piesa "Valurile Dunarii", care a insemnat si debutul sau in televiziune. In anul 1971 urca pe scena "Cerbului de Aur", unde obtine "Cerbul de bronz". Din acest moment, cariera ei se dezvolta ascendent pe toate planurile, adica atat in actorie (numeroase distributii in piese de teatru si film), cat si in muzica. Din 1973, "Mamaia" se transforma intr-o constanta profesionala a Corinei Chiriac, care devenise cantareata cu cele mai multe participari si cu cele mai multe premii obtinute. Cea dintai distinctie a fost Premiul Comitetului de Stat al Radioteleviziunii Romane, cu piesa "O ramura spre cer" de Radu Serban. In 1974, participa din nou, cu doua melodii, dar nu castiga nimic. Din 1976 pana in 1982 festivalul se suspenda, la ordinul lui Ceausescu ("inspirat", se spune, de Adrian Paunescu).

PALMARES. In 1983, Corina revine si ea pe scena festivalului si castiga dintr-un foc Marele premiu, cu piesa "Nimic nu poate invinge iubirea", de Marius Teicu, Premiul juriului, cu "Apa si foc", de Horia Moculescu, si Premiul organizatorilor, cu "Strada Sperantei", de Vasile Veselovski. Incearca sa repete performanta in 1984, dar nu prinde decat locul intai, cu "Drumul spre tine", de Vasile Veselovski. In 1985 obtine pentru a doua oara trofeul Mamaia, cu piesa "Pai, de ce?", a lui Horia Moculescu. In 1986 se "relaxeaza" cu doua premii mai usoare: locul doi, cu piesa "De dragoste" a lui Aurel Manolache, si Premiul special al juriului, cu "Si ieri, si azi, si maine" a lui Moculescu. In 1987 urca pentru ultima oara pe scena Festivalului de la Mamaia, unde castiga din nou doua premii, cu melodiile "Trenul fericirii", de Vasile Veselovski si "Vino iubire inapoi", de Ion Cristinoiu.

TINUTA. In 1983, Corina a purtat la "Mamaia" o rochie alba "asortata", de la rever pana la talie, cu ghirlande de gladiole. Piesa "Strada Sperantei" a fost aplaudata mai mult de zece minute. Poate ca si florile au avut o contributie. La "Mamaia" din 1985, Corina Chiriac a fost "Lady in red": era imbracata cu o rochie rosie, peste care a cazut o ploaie de flori. "Pai, de ce?", vorba cantecului. Sa fie culoarea de vina sau vocea interpretei? Pentru "Fir de busuioc", compusa de Horia Moculescu, artista si-a pus mustata si s-a deghizat in ciobanas. Piesa era facuta, de fapt, pentru Dan Spataru, dar acesta era plecat la Moscova si n-a putut sa participe la "Mamaia". In concluzie, Corina Chiriac n-a ratat nimic din ceea ce destinul i-a pus deoparte, doar pentru ea.

"Pentru mine, participarea la «Mamaia» era de o importanta extraordinara. Festivalul avea o stralucire aparte. Pe vremea aceea se canta cu marea Orchestra a Radiodifuziunii Romane, dirijata de Sile Dinicu. Cand spun marea Orchestra, ma refer la peste 50 de oameni" "Timp de zece minute - cat au durat aplauzele pentru «Strada Sperantei» - , am inceput sa rup florile din rochie si sa le arunc in sala. Mai ieseam, mai intram pe scena… Lumea aplauda in continuare, dar n-am fost lasata sa mai cant piesa nici in seara galei cand am fost premiata!" Corina Chiriac