Martiriul Sf. Sava

Sfantul Sava Gotul este patronul orasului Buzau. Nasterea sa este plasata de istorici in jurul anului 334, intr-un sat de pe langa raul Buzau.

Putinele relatari ale vremii il infatiseaza pe Sava ca un om credincios, parintii sai fiind probabil crestini. Exista o disputa privind originea etnica a Sfantului Sava. In actul sau martiric se mentioneaza ca era "got de neam", dar este cunoscut faptul ca, in acele vremuri, gotii stapaneau o mare parte a teritoriului actual al tarii noastre, sub numele de Gothia. Cei mai multi cercetatori sustin insa ca Sava era de origine daco-romana.

PRIGONIT. Sava a crescut sub indrumarea crestineasca a preotului Sansala din satul sau natal si ascultand sfaturile unui alt indrumator duhovnicesc, parintele Gutticas, pastor spiritual al unei cetati din apropiere. Intre anii 369-372, Atanaric, regele gotilor, incepe o prigoana dura impotriva crestinilor. In acest ultim an, Sava a cazut victima persecutiei. Izvoarele istorice relateaza ca, in ajunul sfintei sarbatori a Pastilor, Sava, stiind ca parintele Sansala este plecat din sat, se hotaraste sa plece catre biserica unde slujea preotul Gutticas pentru a sarbatori impreuna cu acesta Invierea Domnului. Pe drum insa, un barbat i se arata in vis, povatuindu-l sa se intoarca in satul natal, la preotul Sansala, care intre timp se intorsese. La inceput, Sava a incercat sa-si continue drumul catre parohia parintelui Gutticas, dar se pare ca un puternic viscol, iscat din senin, l-a silit sa se intoarca acasa. In a treia noapte a Sfintelor Pasti, in sat a navalit Atharid, fiul dregatorului got Rotheseu, care i-au rapit pe Sansala si pe Sava, tarandu-i pe pamant, lovindu-i si batjocorindu-i. Dimineata insa, prigonitorii au observat ca pe trupul lui Sava nu exista nici cea mai mica rana, asa ca l-au rastignit pe doua ostii, lasandu-l sa sufere intreaga zi si intreaga noapte. Dimineata, o femeie care trecea pe acolo l-a dezlegat pe Sava, dar acesta a ramas, fara frica, acolo, nu a fugit.

CHINURI. Infuriat, Atharid a poruncit ca Sava sa fie legat cu mainile de o grinda si obligat sa manance mancaruri jertfite idolilor. Sava insa a refuzat, afirmandu-si inca o data credinta in Iisus Hristos. A fost apoi lovit in piept cu un drug ascutit de fier, dar a ramas nevatamat. Atunci, ostenii l-au legat de un lemn si l-au aruncat in raul Buzau. Astfel, Sava s-a stins din viata la numai 38 de ani. Dupa ce s-a inecat, trupul i-a fost scos din apa si lasat pe mal. Dupa plecarea ucigasilor, crestinii au luat trupul si l-au ingropat. Mai tarziu, moastele sfantului au fost duse in Capadocia, fapt confirmat intr-o epistola din anul 374 de catre Sfantul Vasile cel Mare. Astazi, la Buzau, se construieste o catedrala al carei patron spiritual este Sf. Sava Gotul. Dincolo de dificultatile de orice fel, parintele Mihail Milea, initiatorul proiectului, va reusi sa dea orasului un adevarat simbol.

Sava a crescut sub indrumarea crestineasca a preotului Sansala din satul sau natal si ascultand sfaturile unui alt indrumator duhovnicesc, parintele Gutticas, pastor spiritual al unei cetati din apropiere.

ONUFRIE DE LA VORONA Traitor in secolul al XVIII-lea, Cuviosul Onufrie de la Sihastria Voronei a renuntat la rang si la tara natala, Rusia, si a venit de tanar in tinuturile Moldovei. Bun prieten cu Sfantul Cuvios Paisie de la Neamt, al carui ucenic a si fost, Cuviosul Onufrie s-a nevoit 25 de ani intr-o pestera, aratandu-se facator de minuni inca din timpul vietii. Moartea i-a fost vestita de un inger, iar la mormantul sau s-au aratat multe minuni, adeverind sfintenia sa. A vindecat-o de epilepsie pe fiica domnitorului Mihail Sturdza, care a mancat un mar din pomul de la mormantul lui. Moastele sale se afla si azi la Sihastria Voronei. CUVIOSUL VASILE DE LA POIANA MARULUI Acest cuvios din secolul al XVII-lea era de fel din Rusia. Devenind monah la Manastirea Dalhauti din Vrancea, va ramane la staretia acesteia timp de doua decenii. La 1750 il gasim pe Cuviosul Vasile la Muntele Athos, unde asista la trecerea in monahism a Sfantului Paisie care i-a fost ucenic. Dupa o perioada de nevointa petrecuta acolo, se intoarce in Moldova, unde are un rol hotarator la renasterea isihasmului. Adica revenirea ortodoxiei la o spiritualitate centrata pe rugaciune, in liniste si simplitate, dincolo de morala rigida. Pentru ca linistea din manastire era tulburata de venirea laicilor, impreuna cu 12 ucenici - rusi si romani - se retrage intr-o zona greu accesibila si, la 1733, termina zidirea Schitului de la Poiana Marului, care devine un fel de centru spiritual al acestor tinuturi. La 25 aprilie 1767 pleaca spre cealalta lume. Staretul Vasile n-a fost interesat de posteritatea operei sale, l-a interesat mai ales trairea. Scrierile sale au avut ca tema rugaciunea inimii si au fost traduse pentru prima data intr-o limba moderna in 1986 de catre un italian. Opera sa a fost tradusa in romaneste abia in 1996, la aproape doua secole si jumatate de la moartea cuviosului. (Daniela Sontica) Citește pe Antena3.ro Ucraina a atacat pentru prima oară Rusia cu rachete ATACMS. Reacția Moscovei SFANTUL NECUNOSCUT La 24 mai s-au implinit 20 de ani de cand au fost descoperite la Manastirea Neamt intr-un mod miraculos moastele unui sfant. In 1986, calugarii au observat o denivelare de aproape un metru in aleea de piatra care duce la biserica. Sapand acolo, au gasit moastele neputrezite si inmiresmate ale unui sfant. Parintele arhimandrit Benedict Sauciuc, staretul Manastirii Neamt, a spus la Radio Trinitas, ca "poate Dumnezeu va randui candva ca acestui sfant necunoscut sa-i aflam numele". Alaturi de moastele sfantului fara nume, la Neamt, se afla si capul Sfantului Simeon din Muntele Minunat.