Militarii, la raport

Fiecare a trait stagiul militar diferit. Diferentele se simt si azi in mandria cu care-ti spun la ce arma au fost.

Soldat V.G., scoala de ofiteri in rezerva Bacau, perioada ’89-’90, TR. infanterie. "Noi eram pregatiti ca ofiteri in rezerva si faceam instructie de front. Echipamentul complet cantarea vreo 30 de kile: arma din dotare, daca erai puscas mitralior faceai instructie cu pusca-mitraliera care cantarea 7 kile, daca erai agheist, pe langa AG (aruncator de grenade - n.r.), mai aveai si pistolul-mitraliera, daca erai lunetist, aveai PSL-ul, apoi radistul, pe langa bobine si statie, avea si pistolul-mitraliera, si pistolarii cu AKM-ul. Apoi, in echipament intra lopatica, baioneta si cartusiera la centura. In spate, ranita cu masca de gaze, echipamentul de protectie antichimica, grenade, ratiile alimentare si efectele personale."

La marina, infanterie sau vanatori de munte, anduranta le era testata de imaginatia gradatilor

GENISTI. Soldat M.L., regimentul geniu activ Bucuresti, anii ’69-’70, trupa. "Specialitatea noastra era amenajarea si distrugerea rampelor de lansare a rachetelor antiaeriene. Noi construiam cuiburile de lansare. La o biuta (rampa de lansare - n.r.) era munca grea... Si trebuia sa fie gata in 24 de ore. Instructia era cea de baza, de infanterist. Apoi aveam si program de plantare a minelor antitanc. N-am lucrat cu mine active, doar cu corpul. Taras ajungeai la locul de plantare, sapai cu lopatica, apoi acopereai cu pamant si mascai cu iarba si tot taras te intorceai."

ARTILERISTI. Soldat M.C., unitatea de artilerie antiaeriana Brasov, perioada ’89-’90, TR. "Nu ne-au fugarit prea tare, ca eram antiaeriana. Ne-au tinut mai mult in ore de clasa. La specialitate trebuia sa invatam componenta tunului, am avut si examen. Nici nu stiu cum naiba l-am luat, ca n-am invatat nimic. Eram la tunuri ochitor! Cu toata miopia mea avansata…! Surdu la statie, mutu la vorbitor si orbul ocheste. C-asa-i in armata! Eram miop, dar ce-i interesa pe ei? Daca trebuia sa ne punem si mastile pe figura, adio, nu mai vedeam nimic!"

ECHIPAJUL DE LA PUSCASII MARINI "In anul doi am trecut la puscasi marini. Mergeam cu nava in larg, lansam barcile la apa, vasleam pana la mal echipati cu tot harnasamentul: arme, masca de gaze, incarcatoarele, grenade, alimente, cort, lopatica... Si dupa ce avansai niste kilometri prin stepa aia de la Vama Veche, trebuia sa te retragi ca te atacau ceilalti. Hainele se faceau din ce in ce mai grele din cauza apei. Acolo iti dai seama ca nu existi numai pentru tine. Ca daca se pierde o veriga din lantul asta care se numeste echipaj, esti in pericol". Soldat C.I., divizionul de nave auxiliare, perioada ’77-’79, trupa VANATORII DE MUNTE Incredibil, dar sunt si unii care au avut de profitat in timpul efectuarii stagiului militar. "Armata nu este chiar asa de rea cum zic unii... Eu, de exemplu, am facut-o la vanatori de munte. Sase luni, ce-i drept. Dar acolo am invatat sa schiez si sa fac alpinism. Am invatat tehnici de supravietuire si alte chestii gen Rambo! Este adevarat ca multe probabil ca nu voi avea ocazia sa pun in practica niciodata in viata. Dar sa inveti sa schiezi si sa faci alpinism moka... e ceva!" Soldat, A. N. anul 2002, TR IN MARINA, DE "RACI" FAC BASCALIE "BATRANII" "Armata la marina era severa si se intindea pe 2 ani. La inceput faceai perioada de instructie de simplu soldat si apoi te specializai pe arme: tunar, radiotelegrafist, timonier, puntist, motorist. Depindea pe ce nava esti. Eu eram pe tanc maritim militar, care se ocupa cu aprovizionarea navelor in timpul misiunilor. Era o dimineata rece de octombrie, eram la bustul gol pe dana, si maistrul a inceput instructia: «culcat - salt inainte» pe calea ferata. Daca faceai o abatere era un maistru care te punea sa lustruiesti calea aia ferata… si-acum cand vad o cale ferata ma uit daca e bine lustruita. La marina nu sunt bibani, sunt raci, iar veteranii, cei din ciclul doi, sunt batrani. Trebuia sa greseasca pentru ca ai batrani sa-l poata folosi in diferite chestii. Erau niste mizerii istorice, impamantenite acolo in bransa. Eu am servit foarte mult santina. E partea cea mai de jos de la chila navei, unde se aduna toate mizeriile: ape uzate de la motoare, cu uleiuri, namol… era ceva cumplit." Soldat C.I., divizionul de nave auxiliare, perioada ’77-’79, trupa