Minciuni si minciuni...

Sunt multe feluri de minciuni. Daca dogmaticii condamna minciuna indiferent de forma si de circumstante, in practica zilnica oamenii sunt mai mult sau mai putin toleranti fata de diferite tipuri de minciuna.

Uneori ascundem adevarul doar pentru a face pe plac cuiva. Ne punem bine cu seful la serviciu, vrem sa cucerim o persoana sau o audienta si trecem sub tacere lucrurile neplacute, subliniind ceea ce stim ca ar putea flata sau crea impresie buna. Aproape 70% dintre romani identifica un caz particular de minciuna de acest tip, in general inofensiva, ca fiind raspandita sau foarte raspandita ("sa lauzi pe cineva chiar daca nu merita"). Mai sunt minciuni pe care le spunem despre noi, pentru a ne prezenta intr-o lumina favorabila sau pentru a obtine avantaje de la cei cu care interactionam.

Exista teorii sociologice care trateaza viata sociala a oamenilor ca pe o scena in care utilizam diferite masti in functie de context. Acest tip de minciuna poate merge de la ingrosarea unor episoade din biografie, care produc impresie buna, pana la uzurparea unor calitati oficiale pentru a obtine foloase materiale. Aproape trei sferturi dintre romani identifica acest tip de minciuna ca fiind raspandita sau foarte raspandita. Aceasta minciuna nu-i raneste pe altii, dar ne face mult bine noua insine. Mai sunt minciuni prin care facem deliberat rau altora. Din razbunare, invidie sau pur si simplu din rautate spunem despre cineva lucruri despre care stim ca nu sunt adevarate si care pot denigra persoana respectiva. 51% dintre romani cred ca sunt raspandite sau foarte raspandite situatiile in care invinuim pe altii de fapte pe care nu le-au comis. Acest tip de minciuna nu este deloc inofensiva, de vreme ce afecteaza intr-un fel sau altul viata sau reputatia celor care ne inconjoara. La fel se intampla sa ascundem ca suferim de o boala contagioasa din jena sau din teama, raspandind virusi sau bacterii care fac rau si altora. Acest tip de minciuna apare ca fiind mai putin raspandit in Romania.

MINT CEI CARE CUNOSC ADEVARUL. Toate aceste tipuri de minciuni identificate presupun intr-un fel sau altul cunoasterea adevarului. Nu mintim decat atunci cand cunoastem adevarul. Nu mintim decat atunci cand suntem constienti ca mintim. Sunt insa mult mai multe situatii in care ceea ce observatorul exterior defineste ca minciuna este din punctul de vedere al emitentului un adevar. Facem complimente persoanei de care tocmai ne-am indragostit, nu pentru ca vrem sa-i ascundem defectele, ci pentru ca ii vedem doar calitatile si uneori chiar si un defect il consideram o calitate. Uneori nu stim ca suferim de o boala contagioasa si intram in contact cu multi oameni, raspandind acea boala. Nu inseamna ca am mintit. Unii chiar se cred Napoleon si ar fi greu sa-i acuzam de uzurpare de calitati oficiale, dar si sa-i luam in serios. Aceasta este poate singura calitate a mincinosului: faptul ca a intrat in posesia unui adevar, ca nu este un ignorant.

Minciunile au si o functie sociala. Codurile de eticheta, limbajul diplomatic sublimeaza violenta si agresivitatea de zi cu zi. In diplomatie spui ca esti surprins atunci cand esti de-a dreptul furios, spui ca e inacceptabil, cand de fapt condamni si acuzi cu tarie. Chiar in viata de zi cu zi avem formule eufemistice prin care incercam sa le comunicam celorlalti ce ne deranjeaza pentru a nu intra intr-o spirala a violentei. Ascunderea adevaratelor sentimente este o adevarata arta la unele popoare, exersata de-a lungul unor secole de suisuri si coborasuri. Oamenii au invatat sa-si reprime acele trairi negative care, daca ar fi exprimate ca atare, ar duce la un sir neintrerupt de confruntari si conflicte.

MINCIUNA IN POLITICA. Si totusi de multe ori ii apreciem pe cei sinceri, pe cei care spun ce gandesc, daca, bineinteles, adevarul nu ne afecteaza. Chiar daca 69% dintre romani spun ca prefera un adevar dureros unei minciuni frumoase, e posibil sa avem de-a face cu un cliseu. Oare chiar asa putini prefera sa fie mintiti? Oare sunt atat de multi cei care in realitate isi asuma consecintele adevarului oricat ar fi de dureroase? Oamenii identifica minciuni in multe instante ale vietii de zi cu zi. Se spun minciuni in politica, se fac promisiuni fara acoperire, doar pentru a castiga voturi, se spun minciuni in afaceri, pentru profituri mai mari. Dar sunt multe minciuni care nu sunt spuse in public. Ne mintim pe noi insine de multe ori, rudele, prietenii colegii. Si totusi cei mai multi dintre romani identifica minciunile in viata publica. Parlamentul este institutia unde minciuna se afla la ea acasa, cred 28% dintre romani. Cele mai mari minciuni publice au fost auzite tot in politica - promisiunile despre cresterea nivelului de trai sau matusa Tamara (sondajul a fost realizat chiar in perioada discutiilor despre mostenirea primita de sotia lui Adrian Nastase), sunt considerate cele mai gogonate de 32% dintre romani. Basescu e considerat cel mai sincer, Nastase - cel mai nesincer, dintre toti politicienii. Este sinceritatea un avantaj al actualului presedinte? E drept ca ne-a spus de multe ori adevaruri dureroase, dar oare va veni un moment in care Basescu ar avea mai mult de castigat daca ar fi nesincer, iar Nastase ar putea profita mai mult daca ar lasa la o parte limbajul sau criptico-diplomatic? Minciuna si adevarul depind de context. Chiar politicienii le folosesc selectiv.

De ce nu suntem sinceri? In fond, de ce mint oamenii? Pentru ca vor sa scape de o pedeapsa, pentru ca vor sa para altfel decat sunt, din politete, din obsnuinta, pentru a obtine avantaje de la ceilalti, pentru ca vor sa evite conflictele cu ceilalti. Iata doar cateva dintre motivele identificate de romani. Cei mai multi (21%) cred totusi ca oamenii mint pentru a scapa de o pedeapsa sau pentru ca vor sa para altfel decat sunt in ochii celorlalti.

Mai mult de jumatate dintre romani declara ca au fost prinsi cel putin o data cu o minciuna. Ceea ce arata ca e greu sa ascunzi adevarul. In general, descoperirea unei minciuni are consecinte pentru cei implicati. E valabil si in viata publica, dar si in viata privata. Cineva sufera, fie cel care a mintit, fie cel care a fost mintit, fie ambele persoane. Daca ne uitam la raspunsurile romanilor, observam ca cel mai mult au suferit cei care au mintit.

Privind in ansamblu rezultatele acestui sondaj, descoperim un lucru paradoxal: nu suntem prea sinceri nici atunci cand vorbim despre minciuni. Suportam bine adevarurile dureroase, altii mint mai mult decat noi, minciuna nu este niciodata justificata, oamenii care se iubesc isi spun intotdeauna adevarul. Iata o suma de stereotipuri ce compun discursul nostru zilnic si care ma tem ca au prea putina relevanta practica.

CERCETARE

Sondajul a fost realizat pe un esantion de 2.000 de subiecti cu varste de peste 18 ani, de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS), in perioada 14-22 noiembrie 2005. Interviurile s-au desfasurat la domiciliile subiectilor, eroarea maxima fiind de ±2,2% la o probabilitate de 0,95%. Tipul esantionului este probabilist, selectia aleatoare a punctelor de esantionare si a subiectilor.