Noaptea de spaima

Sfantul Andrei este cel care a propovaduit crestinismul pe meleagurile romanilor. Sarbatorile de la sfarsitul lui noiembrie si inceputul lui decembrie corespund, ca data calendaristica, cu Dionisiacele Campenesti ale tracilor si Saturnaliile romanilor.

In aceasta perioada, parintii Bisericii crestine au fixat data de celebrare a Apostolului Andrei. Noua sarbatoare crestina s-a impus in constiinta credinciosilor impreuna cu unele atributii ale zeului uzurpat, realitate confirmata de obiceiurile, actele rituale si practicile magice din noaptea de 29 spre 30 noiembrie, ne povesteste profesorul Ion Ghinoiu, in cercetarile sale.

MAGIC. Noaptea din ajunul Sfantului Andrei este destinata unor obiceiuri, poate anticrestine, care sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor. Taranii romani le-au pus sub obladuirea acestui sfant, tocmai pentru ca ele trebuie garantate de autoritatea si puterea sa. Ajunul Sfantului Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. De asemenea, "Andreiu’ cap de iarna", cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice. Se crede ca in aceasta noapte "umbla strigoii" sa fure "mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul livezilor". Impotriva acestor primejdii, taranul roman foloseste, ca principal element de aparare, usturoiul.

Cea mai importanta actiune care se desfasoara in aceasta noapte este "pazitul usturoiului". Impreuna, fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare. Desi invaluite de muzica si dans, fetele vor veghea cu strasnicie usturoiul care nu trebuie furat pe ascuns de flacai. Pazit astfel, usturoiul va putea apoi sa asigure protectia fiintei umane, reusind uneori sa-i schimbe chiar soarta. Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si campurilor, se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pana la Craciun) sau se seamana boabe de grau in diverse recipiente.

NOAPTEA IN CARE VIN STRIGOII Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, astfel ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, Noaptea Strigoilor, se ajunge la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei; este noaptea de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, "care isi parasesc culcusurile lor fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta", se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor vii revin in trupurile si paturile parasite fara stiinta lor. In anumite situatii, strigoii se manifestau violent fata de oamenii care nu-si luau anumite masuri de protectie, in primul rand, ungerea cu usturoi a corpului, usilor si ferestrelor. Atmosfera devenea si mai apasatoare intr-o importanta zi a lupului fixata de traditie la 30 noiembrie, la Santandrei. Atunci lupul isi poate indoi gatul teapan si devine mai sprinten, astfel ca prada nu mai are scapare. Ca urmare, oamenii trebuiau sa ia masuri suplimentare de paza a vitelor si sa efectueze diverse practici magice de aparare impotriva lupilor. Nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei.

BOCETUL ANDREIULUI SACRIFICAT Moartea si renasterea divinitatii adorate era, in vechime, substituita ritual de un sacrificiu. Un obicei care atesta suprapunerea sarbatorii crestine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la romanii din Transnistria: Bocetul Andreiului. Fetele, dupa confectionarea unei papusi din carpe, numita Andreiu, substitut al anului vechi, o asezau pe pat ca pe un mort si o jeleau. Este posibil ca una dintre traditiile care a migrat din toamna, de la Anul Nou dacic la Anul Nou contemporan, celebrat la solstitiul de iarna, sa fi fost sacrificiul porcului. IMPLETIREA SACRULUI CU PROFANUL Romanii isi sarbatoresc patronul spiritual, Sfantul Andrei, la 30 noiembrie. Intamplarea a facut ca ziua nationala, 1 Decembrie, momentul unirii provinciilor romanesti sa se celebreze a doua zi. Iata cum, cele doua componente - spiritualul si istoria - se alatura pentru a fi celebrate in momentul in care postul Craciunului este in toi, natura si individul pregatindu-se deopotriva pentru nasterea Mantuitorului. SEARA VRAJILOR SI A FARMECELOR Se spune ca noaptea Sfantului Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, atunci vor avea noroc; daca ultima cescuta va ramane neumpluta, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. Iar ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.