O Mărie care ridica sala în picioare

Cine este tânăr şi n-a trăit pe viu febra Cenaclului Flacăra, n-a citit despre fenomen, n-a ascultat decât pasager sau deloc melodii care se cântau acolo ar putea rămâne surprins că pe acele scene a cântat şi Maria Dragomiroiu. Ce căuta o interpretă de folclor pe o scenă plină de folk, rock şi poezie? Răspunsul este simplu: un anumit gen de folclor, cel de calitate, reprezentat de doine, balade vechi, ca şi acele cântece cu iz patriotic pe fundal de muzică populară erau promovate în cadrul Cenaclului.

Aşa se face că şi alte voci de muzică populară precum Veta Biriş, Sava Negrean Brudaşcu, Maria Ciobanu sau Floarea Calotă au cântat în Cenaclu. În plus, aici erau prezentate marile speranţe, acei tineri talentaţi care puteau fi cunoscuţi şi remarcaţi în acest fel mult mai uşor şi mai repede, având în vedere amploarea manifestării.

În 1973 şi 1974 , pe când avea numai 17 ani, şi era doar "o copiliţă", Maria Dragomiroiu interpreta pe scena Cenaclului Flacăra "Mărie, Mărie", faimoasa melodie a Mariei Tănase, în modul său specific, emoţionant. Cânta fără orchestră, fără nici un fel de acompaniament. Oriunde interpreta această melodie, ca şi alte doine şi cântece ale sale, Maria Dragomiroiu stârnea aplauze frenetice şi vocea sa era admirată, fiind adesea comparată cu cea a Mariei Tănase. Pentru o adolescentă care bătea la porţile afirmării lucrul acesta era extraordinar.

Cel care a prezentat-o pe Maria Dragomiroiu lui Adrian Păunescu a fost marele etnomuzicolog Hary Brauner. Artista îşi aminteşte cu recunoştinţă că tot el a descoperit-o şi a îndrumat-o şi spre Festivalul de Folclor "Maria Tănase" de la Craiova, în 1972, unde a primit premiul pentru popularitate.

Cele mai frumoase amintiri de pe scenele Cenaclului Maria Dragomiroiu le are de când a cântat în amfiteatrul Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele, unde toţi studenţii din sală erau în picioare în timp ce ea cânta. Emoţionantă a mai fost pentru artistă şi întâlnirea cu spectatorii de la Scorniceşti. Consideră că trecerea sa prin Cenaclul Flacăra a fost benefică, a avut de câştigat.

A participa la turneele şi spectacolele Cenaclului însemna şi pentru ea, ca pentru orice artist debutant, un dublu câştig: în primul rând era cunoscut de un public numeros şi care îl ţinea minte dacă era talentat, iar în al doilea rând, în revista Flacăra apăreau tot timpul cronici despre activitatea din concerte.

"Acele articole din revistă i-au ajutat pe tinerii artişti să urce pe scara valorilor."
Îşi aminteşte că George Stanca a scris în acea perioadă în revista Flacăra un articol elogios la adresa sa, fapt ce i-a dat încredere în talentul său. În 1974, Maria Dragomiroiu a primit premiul revistei Flacăra pentru păstrarea purităţii folclorului.