Oamenii sa fie mai buni!

La 90 de ani, Jurnalul National i-a dedicat lui Gica Petrescu rubrica "Astazi e ziua ta".

In memoria maestrului am reluat amintirile pe care nea Gica ni le-a impartasit chiar de ziua lui. "Am ajuns sa fiu nonagenar si va spun ca ajutorul cel mai mare este Sfantul Dumnezeu. Numai El poate sa fereasca tara noastra iubita, Romania, de rele... Iubesc Bucurestiul pe care de o viata il am in suflet si il cant: «Bucurestiul meu iubit / Sufletul mi-ai perpelit, mai! / De cred ca sunt departe / Ma apuca un dor de moarte / Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti / Bucuresti, Bucuresti, in veci tu sa traiesti!»... Sa dea Dumnezeu ca la peste 90 de ani sa mai fiu pe pamant, nu in pamant. Ma rog ca oamenii sa se faca mai buni, si nu mai rai".

SUCCESELE SI INCAPATANAREA Pentru Sergiu Nicolaescu, cantecele maestrului Gica Petrescu reprezentau tot ce era mai pur si mai romanesc. "Va multumesc in numele generatiei mele pentru ceea ce ati facut pentru cantecul romanesc, iar faptul ca si dumneavoastra ati fost in zodia Berbec imi explica intr-un fel succesele si incapatanarea pe care le-ati avut timp de o viata lunga si frumoasa", a declarat celebrul regizor. Gheorghe Dinica a recunoscut ca Nea Gica "era un mare cantaret, un simbol al muzicii, care merita si merita toata dragostea si aprecierea romanilor". (Loreta Popa)

CHEMARE. "Tatal meu, Dumitru, era contabil la Posta Centrala, dar ii placea muzica si canta la vioara... Mama mea canta la pian, eu aveam 3-4 ani si ii auzeam cantand muzica usoara, tangouri sau ceva care ma zvarcolea... Tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, mi-a spus: «Pustiule, daca iti place muzica, s-o studiezi!». Asa am facut. Am studiat muzica, liceul l-am facut la «Sincai»… Pe Stirbei-Voda se faceau inregistrarile. Au vazut ca am o voce atona, adica merge pentru imprimare, am imprimat-o si Radioul, sa traiasca!, m-a lansat. Sigur ca, pe urma, televiziunea ma chema. Imi place foarte mult, asa cum a zis un mare cantaret pe care il apreciez, Toto Cutugno, intrebat ce parere are despre muzica cu tobe, cu picioare aruncate in sus, a raspuns ca nu e de acord, ca muzica trebuie sa impresioneze sufletul si pe urma picioarele. Mie si muzica usoara imi place, dar sa fie melodica."

"In Canada am intalnit multi romani care luau discurile vechi facute la Odeon si ma ascultau. Un patron a venit si ne-a propus - mie si Cezarinei - sa ramanem in acea tara. Ea a raspuns: «Daca e sa mor, sa mor in tara mea!». Era patrioata, si eu sunt la fel. Astazi, ma rog Sfantului Dumnezeu sa nu avem parte de ce s-a intamplat in ’77, cand a fost cutremurul, si sa fim linistiti. Fereste-ne, Doamne, de razboi, de revolutie si de cutremur!"

UN ARTIST UNIC SI EXTRAORDINAR "Urmaream fascinata repetitiile lui «Nea Gica»; asa il numeau instrumentistii, cu dragoste si admiratie", ne-a marturisit interpreta Margareta Paslaru. "Avea un repertoriu uluitor, pe care il cizela nuantat, in crescendo. Cu profesionalismu-i recunoscut repeta creatiile lui Fernic, Malineanu, Vasilescu, trecand surprinzator la sansonetele celebrilor Maurice Chevalier si Charles Trennet, ca apoi, la spectacol, sa ridice sala in picioare cu cantece de pahar. A fost un artist extraordinar si unic!" (Loreta Popa)

"A SERVIT CA NIMENI ALTUL CANTECUL NOSTRU ROMANESC" Cand i se spunea maestrului Gica Petrescu "La multi ani!", toti contemporanii replicau in cor "Hai noroc si la mai mare...!". "Acest cantec este imaginea romanului fericit, care inchina un pahar celui care l-a facut fericit de atatea ori si l-a incarcat de voie buna. Muzica maestrului Gica Petrescu a fost liant intre generatii. Ma gandesc cu emotie la oamenii dragi mie: mama, tata, care imi fredonau cu drag piesele lui, mamaia si tataia dansau romantici pe faimoasele romante si tangouri, iar eu, adolescenta nascuta in Bucuresti, mi-am imaginat intotdeauna ca si la mine se referea maestrul Gica Petrescu atunci cand canta «Fetite dulci ca-n Bucuresti»". Titus Andrei ii inmana la Sala Radio, la 12 martie 2005, trofeul "Cantecul e viata mea". "Am declarat ca este un premiu fara perdanti, pentru ca Gicuta (asa m-a rugat sa-i spun) este unic si a servit ca nimeni altul, intr-o viata si o cariera demne de tot respectul nostru, cantecul romanesc", si-a amintit reputatul om de radio. (Loreta Popa)