x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Pantoful alb din sant

Pantoful alb din sant

de Anca Scarlat    |    18 Sep 2006   •   00:00
Pantoful alb din sant
SATUL KITSCH
Unde ne este satul romanesc? A fost colectivizat! Apoi s-a mutat la bloc.

Taranii nostri, atat de frumosi in tablourile lui Grigorescu, s-au mutat pentru o vreme la cooperativa. Apoi la oras. Un car cu boi am vazut in vara aceasta in Bucovina. Nu credeam ca voi avea ocazia sa trec pe langa asemenea personaje de tablou. Si totusi mai exista... Cateva zone.

In rest, satul romanesc este o toapa sinistra. Colectivizarea, industrializarea fortata si urbanizarea au dus la dezradacinarea taranului, care si-a pierdut in timp identitatea. Comunismul a inbolnavit spatiul rural.

TOAPA DE IERI. Navetismul, stramutarea la oras si interzicerea practicilor religioase au bulversat taranul roman, care de cele mai multe ori nu a avut curajul si forta necesara sa protesteze. Tinerii activisti de partid din anii ’50 au fost primele toape ale satului romanesc. Cei care defilau mai tarziu in Dacii negre cu numar din trei cifre prin Bucuresti.

TOAPA DE AZI. Dupa 50 de ani de comunism, intr-o tara saracita material, spiritual si moral, romanii nu mai stiu sa-si respecte satul. Arivisti mai vechi si mai noi, cu o sete cumplita de opulenta, se intrec in generalizarea fenomenului kitsch.

Am ras intr-o zi cand, trecand cu masina printr-un sat de campie, am vazut o duduie luptandu-se cu hartoapele de pe marginea drumului. Pantofii ei albi cu tocuri cui intrau in tarana moale de dupa ploaie. Era normal! Mergea prin santul de la marginea soselei. O incomoda si fusta scurta... Oare sa rad sau sa plang? Am vazut multe alte variante din aceeasi categorie, in toata tara. Foarte amuzante au fost alte perechi de tocuri in nisipul de pe strazile din Sfantu Gheorghe, oraselul de pe malul bratului Dunarii cu acelasi nume. Sau pe plaja, in Vama Veche, unde o alta duduie dintr-un alt sat ajunsese din curiozitate. Cauta piscina si discoteca, imbracata in roz, cu accesorii aurii.

"Umblam cu autocarul prin Maramuresul istoric. Intr-un sat neaos, in zi de lucru, oamenii imbracati in haine de toata ziua. Am tras la o casa de mester. Din ulita a aparut o femeie in port popular, invartind un fus de tors lana. Nu stiu cine o tocmise si cu cat. Mi s-a parut o toapa a satului romanesc actual" - (etnolog Catalina Tesar)

"Am revenit dupa un sfert de veac in Tara Oasului si, in locul caselor vrednice de a sta intr-un muzeu al monumentelor de lemn, am gasit in Certeze si in Huta Certeze niste constructii de o opulenta strivitoare. Parca toate materialele ultramoderne s-ar fi intrecut ca intr-o saga publicitara" - (Conf. Dr. Narcisa Stiuca)

AUTENTIC?
Costum traditional
Bucovina a avut noroc. A scapat de industrializarea masiva. Foarte mult a contat si atitudinea oamenilor. Acolo unii gospodari inca mai merg duminica la biserica in costume traditionale. Mandri de ceea ce sunt, nu se imbraca traditional doar cand se anunta vizite speciale. Multe familii respecta inca regulile stramosesti.

CA ORICE MODA, ESTE TRECATOARE

Unul dintre cei mai experimentati etnologi din Romania, conferentiar doctor Narcisa Stiuca, explica de ce trebuie sa lasam societatile traditionale sa evolueze liber. "A mai fost o perioada, in Evul Mediu, dar si ulterior. Iluministii, renascentistii, chiar si postromanticii, mai apoi comunistii au etichetat mitologia si traditiile taranesti drept "eresur", "superstitzii" etc. Sa nu cadem in pacatul lor! Taranii, daca sunt veritabili, preiau usor moda si tot usor o leapada, asa incat hai sa imortalizam si s-avem rabdare." Taranul roman va renunta la kitsch?

INVAZIA TOAPEI IN SATUL TRADITIONAL

Mercantilismul, cuplat cu saracia, duce la compromisuri monstruoase. Asa cum tiganii traditionalisti, inca multi in Romania, reneaga manelele si denumirea de rromi, si taranii romani sunt deranjati de kitschul pe care il simt ca pe ceva strain. Si totusi, si unii, si altii accepta, in final, compromisuri care le aduc bani. Mai grav este sa vezi oameni care isi insusesc stilul care nu le apartine. "Am revenit dupa un sfert de veac in tara Oasului, si in locul caselor vrednice de a sta intr-un muzeu al monumentelor de lemn, am gasit in Certeze si in Huta Certeze niste constructii de o opulenta strivitoare. Parca toate materialele ultramoderne s-ar fi intrecut sa-si arate functionalitatea ca intr-o saga publicitara", povesteste etnologul Narcisa Stiuca la intoarcerea dintr-o cercetare de teren. "Dimensiunile halucinante, formele si culorile socante ma purtau ba intr-o localitate de lux destinata sejururilor mediteraneene, ba intr-o cocheta statiune alpina, ba intr-un basm SF, ba... Umil, cimitirul in care-si dorm somnul de veci cei de demult, era napadit de balarii, iar crucile se descarnau sufocate de mucegai si licheni."

NU PUTEM INTERVENI IN REALITATE

Expertii nu pot interveni in evolutia satului romanesc. Deontologia profesionala nu le permite. Narcisa Stiuca, director al Muzeului Costumului Popular, explica de ce: "M-am revoltat, dar doar in gand. De ce am tacut? - ma veti intreba. Ei bine, da, daca as fi avut orice alta profesie, mi-as fi permis sa comentez, sa critic, sa ma infiorez macar, dar, fiind etnolog, nu-mi este permis. Satul romanesc de azi (ca si "satul global") este o realitate vie, rezultat al unor mutatii sociale, economice, politice." In etnologie nu se judeca dupa criterii estetice. Trebuie sa lasam satul sa fie toapa. E bolnav. Poate se va vindeca.
×
Subiecte în articol: satul editie de colectie