x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Party romanesc

0
Autor: Cristina Diac 30 Oct 2006 - 00:00

DISTRACTII
Cand vine vorba de prieteni, romanii intalniti in Canada povestesc in general despre alti romani.

DISTRACTII

Cand vine vorba de prieteni, romanii intalniti in Canada povestesc in general despre alti romani.

Dupa orele de serviciu, dupa celelalte obligatii ale cotidianului sau la sfarsit de saptamana, se relaxeaza in cercuri romanesti. Posibilitatea de a vorbi limba materna, nostalgia dupa bucataria sau muzica din tara de bastina, poate si un anume fel de a privi viata sunt cateva dintre motivele care ii fac sa se regaseasca la petreceri organizate cu diverse prilejuri. Doar ca in stil canadian, petrecerilor li se spune "party".

VECHI SI NOI. Intr-o duminica precum oricare alta, familia Rodica si Adrian Neamtu si-a invitat prietenii romani si canadieni la un astfel de "party". Oameni de toate varstele, cu povesti de viata diferite. Unii - emigranti de data recenta, mai adaptati sau mai putin adaptati la noul mod de viata. Altii - plecati din Romania inainte de 1989. Acestia din urma ne-au povestit aventura trecerii granitelor unui stat in care fericirea cetatenilor fusese decretata prin lege.

Au urmat metoda oarecum clasica in acea vreme: o excursie legala - fie intr-un stat din "blocul comunist" din care, prin diverse metode, urmau sa treaca "dincolo", fie la rude plecate in Occident. Nici chiar in statele vecine nu era sigur ca poti pleca. Insa obtinerea pasaportului cu viza pentru a calatori in Vest iti dadea pe atunci serioase palpitatii: niciodata nu stiai sigur daca il primesti sau nu. "Imposibila intoarcere" era pregatita cu multa atentie si "cu inima la gat" - nu cumva vreun vecin, prieten sau cunoscut sa banuiasca. Totul era tinut in cel mai mare secret. Odata trecuti dincolo de "cortina de fier", unii decideau sa ramana in Europa, altii sa porneasca mai departe, spre Statele Unite sau Canada.

Ca la orice petrecere de romani, si la cea de la familia Neamtu, mititeii sunt nelipsiti. Un conational intreprinzator prepara carnea dupa reteta romaneasca. Din cate ne-am dat seama, nu duce lipsa de musterii: si in Canada, "micul" dambovitean este mandria gastronomiei romanesti, fiind indelung laudat de oaspetii canadieni.

DISCOTECA. Nu doar oamenii plecati in lume la varsta matura cauta compania conationalilor. In Toronto exista mai multe asociatii ale tinerilor canadieni de origine romana care organizeaza intalniri, seri de poezie, petreceri. Una dintre acestea este "Clubul studentilor romani". O data pe luna au discoteca. O cautam, ajutati de ghizii nostri de ocazie prin Toronto. "E departe?" "Nuu... la vreo 20 de minute." Obisnuiti cu distantele canadiene, oamenii nu le mai exprima in metri sau kilometri, ci cu unitati de masura a timpului. Cat de repede ajungi unde ai treaba, acesta pare sa fie singurul lucru care conteaza. La adresa indicata pe site-ul studentilor romani se aude din parcare muzica romaneasca. Acompaniata de glasuri ce par entuziaste si mai ales foarte in tema cu versurile! - canta formatia RoMania, care a lansat acum cativa ani "moda" prelucrarilor in stil modern a unor cantece populare. Ne este clar ca am gasit ce cautam. "Inchiriem un club pentru o zi, ne spune povestea discotecii Florin, cel care a avut ideea organizarii unor seri romanesti cu muzica si dans. Ne orientam si in functie de pret. In centru, unde am inchiriat de cateva ori, e mai scump. In plus, cei care vin trebuie sa plateasca si parcarea. Aici parcarea este gratis. Noi, organizatorii, mai platim persoana care sta la intrare si vinde bilete, agentii de paza, pe care esti obligat sa ii ai la orice club; daca nu se face consumatie peste o anumita suma, tot noi platim si seara de lucru a barmanilor. Instalatia de sunet si cea de lumini sunt ale noastre. Din vanzarea biletelor de intrare acoperim cheltuielile si cam atat. DJ-ii sunt romani, avem trei, dar in seara acesta sunt numai doi."

NELIPSITELE MANELE. Muzica romaneasca gasesc pe internet sau la romanii care aduc CD-uri din tara. Se asculta muzica de toate felurile, inclusiv manele. "Unora le plac, altora, nu. Daca nu punem manele, vin si ni le solicita. In general, orice gen de muzica romaneasca este ceruta. Ne spun: «De aceea am venit la discoteca romaneasca, pentru celelalte pot sa ma duc in orice club». Cred ca tocmai muzica de acasa ii aduna la un loc, ii face sa se simta romani", ne spune mai departe interlocutorul nostru.

Intram, dupa ce sfarsim conversatia cu gazda. Intre timp, s-au terminat acordurile din tara natala in indepartatul Toronto. De ce prefera tinerii un party romanesc altor posibile petreceri intr-o seara de vineri? Andra, plecata din Romania de cinci ani, ne spune ca ii place foarte mult printre romani. E studenta la asistenta sociala, dar are si un job, ca multi dintre studentii canadieni. Vine aici pentru ca are ocazia sa vorbeasca romaneste, ii place muzica, ii plac oamenii, ii place totul. Se simte romanca, nu cetatean canadian. "Fratele meu avea 6 ani cand a plecat din Romania, ne spune mai departe Andra. Poate de aceea el nu cauta sa intalneasca romani. Are mai putine amintiri, s-a adaptat mai bine aici."

GREU "PE ROMANESTE". "Daca ai emigrat la o varsta mai mare, e mai greu, o completeaza si Adi. Aveam 14 cand am plecat din Romania. La facultate am studiat contabilitate, dar lucrez in domeniul computerelor. De ce vin la petreceri romanesti? Eu sunt mai petrecaret din fire, ma duc la toate petrecerile. Aici ii cunosc cam pe toti. Ii stiu pe Vali si Tavi, cei doi DJ-ei. Cand nu-mi place muzica, ii rog sa schimbe. Este nevoie de mult timp pentru educarea gusturilor... Nu ma intereseaza ce sunt, daca sunt roman sau canadian, sunt doar o persoana. Nu ascund ca sunt roman. Daca stiu, raspund la orice intrebare despre Romania." Dupa 11 ani de Canada, lui Adi ii este mai usor sa se exprime in engleza decat in romana. De altfel, la discoteca romaneasca multi prefera limba tarii unde traiesc acum. "Pot sa vorbesc si romaneste, dar imi gasesc cuvintele mai greu. In plus, mi se pare ca nu poti fi foarte direct in limba romana. Engleza e mai simpla, mi se pare ca pot sa exprim mai clar ceea ce gandesc si in mai putine cuvinte. Ce pot spune in engleza in cateva vorbe, in romana mi-ar trebui cateva propozitii."

MANELELE - Poveste fara sfarsit

Manelele suscita discutii aprinse chiar si in Canada. Sa-i asculti pe cei care le vor sau sa te faci ca nu-i auzi, asa cum si-ar dori cei carora nu le plac? Numai DJ sa nu fii... Pe unul dintre forumurile gazduite de site-ul Clubului Studentilor Romani s-a iscat o discutie legata de subiect. Un roman avizat intr-ale gusturilor muzicale de la petrecerile romanesti raspunde unui interlocutor virtual: "Ar fi o chestie tare daca s-ar putea macar o seara fara manele. Am stat trei luni in Romania vara asta si am umblat prin ceva cluburi. Muzica romaneasca n-am prea auzit decat la radio. Nu stiu daca aceia care frecventeaza cluburile romanesti din Canada vor putea sa danseze o seara intreaga pe muzica house, cel mai probabil tot manele o sa ceara... E complicata treaba cu publicul de aici si nu-ti poti da seama de asta decat daca ai pus vreodata muzica la un chef romanesc. Daca incep toti sa strige «Manele, manele», fii tare pe pozitie si nu baga!", se incheie "invataturile" DJ-ului catre un confrate pro-babil mai neexperimentat. "Incing" forumurile romanesti si sondajele de opinie din patria-mama care cerceteaza "starea si evolutia" manelelor pe plaiurile mioritice. "In strainatate nu prea avem de ales, scrie o persoana pe care n-o deranjeaza acest gen de muzica. Ne place cam tot ce este romanesc. Nu indragim manelele neaparat, dar dorul de casa si de familie ne face sa ne agatam de orice ar putea insemna «mai aproape»." Atat i-a trebuit, sa spuna ca manelele-s romanesti. In jurul ideii "manelele nu sunt muzica romaneasca, ci tiganeasca", forumistii si-au expus parerile legate de originea lor, despre semnificatie etc.
Citeşte mai multe despre:   romania,   romani ,   muzica,   romăneşti,   romaneasca,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de