Pe marele ecran

Viata lui Gica Petrescu a intrat, cu bilet, la Cinematograful Scala, in 1987. Filmul documentar a fost filmat acasa la maestru, intr-un decor memorabil…

Un pian, un bradut, o masuta cu o fructiera in care domneau doua-trei portocale, doua televizoare, puse unul peste celalalt. Doar cel mic functiona. Cel mare era, probabil, pentru musafiri. Sau poate era defect, iar maestrul nu se indura sa-l abandoneze… M-a induiosat acest "pleonasm" tehnic, care imi amintea de papusile Matriosca. Acesta era decorul din casuta lui Gica Petrescu.

SECURITATE MAXIMA. "Muzica e viata mea" a avut premiera la Cinematograful Scala in 1987. Dupa aproape doua decenii de la premiera, am fost la Arhiva Nationala de Filme Jilava pentru a viziona filmul in care Gica Petrescu este distribuit in propria sa viata. Am intrat in curtea institutiei. Am fost primita de vreo sase patrupede cu plamani sanatosi. M-au latrat pana cand un jandarm s-a apropiat si mi-a cerut actele la control. Mai exact, buletinul. Am lasat actul de identitate la poarta si m-am indreptat catre o cladire care abia se mai tinea pe picioare… Securitate maxima peste saracie, mi-am zis. Am patruns apoi in sala de vizionare: o camaruta friguroasa, cu scaune de pe vremea lui Tutankamon. Sau de pe vremea lui nea Gica… Unu, doi trei, pe panza de pe perete apare Gica Petrescu, cantand la chitara. Langa el, la pian, se afla Henry Malineanu. Toata actiunea filmului documentar s-a desfasurat in apartamentul maestrului. Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Stefan Banica, Tamara Buciuceanu, Dem Radulescu apar in viata lui Gica Petrescu, cu cate o sceneta. Arsinel a avut, printre altele, si rolul de a raspunde si la o intrebare spinoasa: "Cati ani are Gica?". Raspunsul: "N-are!".

"Muzica e viata mea", regizat de Iulian Mihu, contine si imagini inedite cu Gica Petrescu. Un Gica Petrescu bucatar pe vas, care sufla si canta in polonic… "As vrea iar anii tineretii", "Dragostea mea ai fost si esti tu", "Pe cine as fi iubit", protagonistul le-a interpretat ba in metrou, ba in Oltcit. Daca asa era scenariul… Apare si Cezarina, pentru a-i da un pahar cu apa… Ce femeie! Pacat ca acest documentar este de o calitate indoielnica, la limita kitsch-ului. Are totusi un merit: Gica Petrescu va trai intotdeauna gratie acestei pelicule. Si totusi nu-mi pot reprima o observatie cinica, de ziarist: Arhiva Nationala de Filme, in care se afla depozitat documentarul, e pazita de sase caini si un jandarm. In Romania, orice lucru serios este bruiat de propria lui caricatura...

In Cismigiu cu sotia, 1986

"Pe cine as fi iubit, daca n-ai fi fost tu/ Si cui i-as fi dat eu si sufletul din mine/ De dragul cui as fi ras si plans nopti intregi pana-n zori de zi/ Si cine m-ar fi facut sa gasesc chiar si-n lacrimi tot bucurii (...) N-as fi avut pe lume nici un rost/ M-as fi plictisit pe lume/ De ce as mai fi trait, daca n-ai fi fost tu" - "Pe cine as fi iubit"

"As vrea iar anii tineretii si mintea mea de acum/ As sti ce inseamna rostul vietii/ Spre care vis, pe care drum/ As vrea sa am iar inainte toti anii ce-au trecut/ Si toate aducerile aminte sa mi le-astern drept inceput" - "As vrea iar anii tineretii"