x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Pentru regie

de Loreta Popa    |    02 Oct 2006   •   00:00
Pentru regie
DAN PUICAN
Un actor din Promotia de Aur a descoperit ca pasiunea vietii lui este regia, asa ca a devenit cel mai cunoscut regizor de radio.

A petrecut in Radio 43 de ani din cei 73, pe care nu-i arata. Este cel mai cunoscut regizor de teatru, emisiuni de divertisment si de poezie. Regizorul Dan Puican a montat peste o mie de piese si a avut bucuria sa lucreze cu cei mai mari actori ai Romaniei. Viata sa este la Radio, asa cum declara. Tanar sufleteste, Dan Puican este un pasionat al acestei meserii, dar acum nu mai poate monta nici o piesa de teatru fara sponsorizari. In 1952, un tanar dadea examen la Institutul de Cinematografie... La 15 septembrie 1952 gasea la intrare un mare afis pe care scria: "Dan Puican sa se prezinte de urgenta la Serviciul Cadre". "Desi eram tanar, realizam ca daca sunt chemat la Cadre nu era ceva de bine. Am ajuns acolo si mi s-a spus ca nu pot urma cursurile Facultatii pentru ca tatal meu fusese arestat. Ce se intampla? In anii aceia, intelectualii erau hartuiti de cei din conducere, iar tatal meu era ofiter. A fost acuzat ca este mic burghez, ca are nu stiu ce pravalie la Oltenita, de unde eram eu. Pentru toate aceste lucruri nu mi se dadea voie sa continuu studiile. Am iesit plangand de acolo. Marele meu noroc a fost ca tocmai atunci m-a vazut decanul, i-am explicat situatia, i-am spus ca nu era adevarat. Acesta nu mi-a zis decat sa-i aduc acte de la Oltenita ca nu este nimic real. M-am dus acolo, am reusit sa fac rost de acte, mi le-au dat pentru ca atunci dupa razboi era la mare moda sa fii artist, iar cei de la Oltenita erau fericiti sa aiba si ei artistul lor care sa-i reprezinte. Dupa ce le-am dus, nu am mai avut nici un fel de probleme. Mi-am terminat studiile si iata am acum la activ 1.000 de piese de teatru."

ECHIPA... Examenul de admitere a fost la Institutul de Cinematografie, dar din 1954 clasele s-au unit si Institutul de Cinematografie de la Bucuresti s-a unit cu Institutul de Teatru de la Cluj, formand Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica. Asa s-a format echipa de 26 de actori care au terminat in 1956... La terminarea Institutului faceau figuratie, erau cuminti, ascultau tot ce li se spunea. Au fost impartiti in patru. La Craiova, la Bacau, la Timisoara si la Baia Mare. "Am stat la Baia Mare patru luni si noua zile. Daca am numarat, va dati seama ca m-am bucurat cand am plecat. Am facut acolo trei roluri ca actor, eram si eu june prim, zic eu ca aratam destul de bine. De acolo am plecat prin transfer la Brasov, unde am stat sapte ani. Am fost atras intotdeauna de regie, asa ca am fost asistent regie la Brasov. Am lucrat cu maestrii Sica Alexandrescu, Dinu Cernescu. Ei imi spuneau ce sa fac si eu conduceam repetitiile. L-am adus pe Birlic la Brasov sa joace in «Oameni de azi». A fost un rol pe care l-a facut alaturi de o echipa de amatori de la Uzinele Tractorul. Totul a mers perfect si i-a placut si lui."

TEATRU. "Preocuparea mea pentru regie m-a determinat sa dau examen la Radiodifuziune si iata am 43 de ani de radio. Mi-a spus atunci maestrul Giugaru: «Domnule Puicane, ce perspective ai? Crezi ca, daca o sa joci roluri secundare, o sa te mai impui?» Asa ca m-am dedicat radioului si regiei, am colaborat cu cei mai mari actori romani. De la George Calboreanu, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru, Birlic pana la Silvia Chicos, de care am fost tare atasat. Ma iubea mult. Am si acum acasa ultima carte postala pe care mi-a trimis-o din Stockholm. Am fost invitat in fiecare an sa montez o piesa in strainatate. Astfel am ajuns la Varsovia, Praga, Berlin, Novisad, Sarajevo. Doar cu diurna, care ne multumea. In 1981, promotia noastra implinea 25 de ani de la terminarea cursurilor. Asa ca l-am rugat pe Tudor Vornicu sa ne ajute sa facem o sarbatorire la Brasov. A fost de acord. Am obtinut impreuna cu Mircea Albulescu acceptul partidului, altfel nu se putea, si asa am sarbatorit poate cea mai frumoasa intalnire a noastra. Ne-a ajutat si seful de atunci al ONT Carpati. Acest eveniment a fost dat in trei episoade la Televiziunea Romana. Am mai avut alte intalniri, in 1993, la Targu-Mures, in 1995 la Craiova. Acum ne vom intalni dupa 50 de ani, in 2006". Intalnirea cu ceilalti colegi de la Casa Capsa va fi mai mult decat bine venita pentru maestrul Dan Puican... Mai ales ca frecventa Capsa alaturi de prietenii sai buni, Misu Fotino si Colea Rautu...

"Pot sa spun ca a fost cea mai mare bucurie a vietii mele sa lucrez cu acesti actori extraordinari si ca in anii ’80 am reusit sa fac integrala Cehov la Radio, de care sunt foarte mandru. Toti spuneau ca lucreaza bine cu mine" - Dan Puican, Regizor
POSESOR DE SPIRIT
Maestrul Dan Puican isi aminteste de colegul sau de generatie: "Poate unul dintre cei mai interesanti actori ai acelei promotii a fost Constantin Rautchi (foto centru). Era un mare actor de drama care s-a stins prea repede. In acei ani de studentie aveam convocare la facultate, faceam o luna de armata. Tin minte ca avea loc o inspectie. Rautchi s-a dat bolnav. Noi, ca soldati, oricum eram impotriva superiorilor. Exact in clipa in care se dadea onorul generalului, apare Rautchi si, cu pusca in mana, incepe sa cante… Comandantul nostru s-a emotionat si a spus atunci: «Sa traiti, domnule tovarase general! Dansul (aratand spre Rautchi) este putin cam asa, intr-o ureche». Ce onor, ce salut, va dati seama ca radeam cu totii... Alta data faceam exercitii pe un camp. Se striga: «Aviatia inamica»... Trebuia sa te adapostesti. Rautchi a luat pusca in brate si nu s-a miscat. A ramas asa. I se spunea: «Rautchi, aviatia inamica, adaposteste-te!». «Pai, m-am adapostit, aici sub pom...» «Sub care pom, ca nu este nici unul?» «Pai, unde vezi dumneata avion?»".

×
Subiecte în articol: editie de colectie puican