Pintea Viteazul

Nevoile si durerea, lipsa banilor si asuprirea ii faceau in trecut pe oameni sa ia calea codrilor si iubirea armelor. Haiducii au furat de la bogati si au dat la saraci. Unii dintre ei au ramas in legenda.

Tara Maramuresului are un trecut zbuciumat si plin de legende. Miturile locului pleaca, de cele mai multe ori de la realitate. Cum a reusit un "bandit", dupa cum il socoteau autoritatile, sa intre in constiinta oamenilor din Maramures ca un om binecuvantat, iubit si respectat? Ne spun chiar oamenii din timpul lui Pintea, prin cantecele pline de jale si multumire in acelasi timp pe care le-au lasat urmasilor, sa aiba si acestia o speranta, sa-l aiba pe Pintea! Jalea venea de la autoritati, de la grofi, bucuria venea de la Pintea, de la Haiduc. "Hai, Hai!... cat ii Maramurasu’/Nu-i ca Pintea Viteazu/Nu-i ca Pintea Haiducu!.../Pe bogati ii prinde-n cleste/Pe saraci bine-i pazeste...", cantau plini de recunostinta maramuresenii de la sfarsitul secolului al XVII-lea, inceputul secolului al XVIII-lea.

PROBLEMA HAIDUCEASCA. Omul cantat in Maramures, Cluj, Satu Mare si Bistrita era nimeni altul decat Pintea Grigore, cunoscut drept Pintea Haiducul ori Viteazul. El s-a nascut in comuna Magoaja, judetul Cluj, in anul 1670. "De unde-i Pintea de felii/Din Magoaja de la Ardeli". Moartea neagra l-a smuls de pe pamantul mult iubit in anul 1703. Pe langa cantecele si baladele elogioase la adresa haiducului, istoria ne ofera si informatii concrete din arhivele celor patru judete in care Pintea a impartit dreptate celor multi si saraci. In lucrarea "Documente inedite referitoare la Pintea Viteazul in arhivele maramusesene", Coloman Oszoczki prezinta informatii culese din mai multe surse, menite sa contureze imaginea celui care "pe saraci bine i-a pazit". Potrivit lui Oszoczki, aparitia haiducilor a fost precedata de ocuparea judetului Maramures de armata austriaca in anul 1685. Noua oranduire era una de asuprire a romanilor din zona, multi dintre acestia ajungand iobagi. Pe langa darile enorme, in bani sau produse, taranii erau obligati si la efectuarea de munci in folosul nobililor, asa-zisele "robote". Strigatul de disperare al taranilor asupriti lua uneori forme reale. Nesupunerea la lucru, fuga si haiducia constituiau modalitati de a spune NU, de a respinge regimul plin de nedreptati adus de autoritatile austriece si ungare pe pamantul romanesc.

IN CODRII ROMANILOR. Potrivit stirilor istorice, primele aparitii ale lui Pintea sunt semnalate in Baia Sprie in anul 1694. In lucrarea sa, Oszoczki vorbeste de o scrisoare datata la Turda la 16 septembrie 1695, pe care Nicolae Bethlen i-ar fi adresat-o judelui orasului Baia Mare, prin care il informa de actiunea de jefuire intreprinsa de Pintea si inca 35 de oameni asupra unor negustori greci in Muntii Maramuresului. Potrivit documentelor din secolul al XVII-lea, haiducii lui Pintea erau puternic sprijiniti de locuitorii satelor maramuresene, in special de cei din Mara si Hoteni, din fosta plasa Sugatag. Una dintre cele mai de seama actiuni ale lui Pintea si ale oamenilor sai este descrisa de judele orasului Baia Sprie la 21 iulie 1698. In descrierea inaintata judelui din Baia Mare, omul afirma ca haiducii lui Pintea au atacat castelul din Rona, din judetul Maramures. Aici, ei au omorat 250 de oameni si au luat cu ei 150 de cai si foarte multe lucruri de valoare. Destinatia banilor luati de la bogati erau saracii. Intr-o legenda din zona Nasaudului, care circula pe la 1898, se spune ca Pintea ar fi platit orasului Bistrita darile comunelor Telciu si Branchis si i-ar fi pedepsit pe trimisii autoritatilor in acelasi mod in care acestia ii chinuiau pe tarani.
(Multumim Arhivelor Nationale de Stat, filialele Bucuresti si Maramures pentru sprijinul acordat la realizarea acestui articol)