In lumea fagaraseana, povestile despre visul american nu s-au stins nici pana azi.

Amintirile palpabile ale emigratiei fagarasenilor in America mai pot fi intalnite si azi la sediul Fundatiei Culturale "Negru Voda"

In lumea fagaraseana, povestile despre visul american nu s-au stins nici pana azi.

In Tara Fagarasului, povestile demne de filme de succes nu au disparut, doar asteapta sa fie culese. Viata a fost un regizor nebun, a pus in scena spectacole in care iubirea, sangele neamului si rabdarea constituie atuuri de neegalat.

O VIATA IN ASTEPTARE. Fuciu Olimpiu poarta in suflet o poveste pe cat de frumoasa, pe atat de dramatica, dar... cu final fericit. Are 73 de ani. Maria, bunica lui, a plecat in America inainte de venirea anilor 1900. In tara si-a lasat fata de numai un an si jumatate in grija mamei sale, strabunica lui Olimpiu. Asa era moda, asta dictau nevoile.

Un accident i-a curmat viata bunicului sau, plecat si el in America. Viata nu a lasat-o singura, i-a fost dat un alt sot, pe Ilie, un alt actor in poveste. Alaturi de noul barbat, Maria a mai facut inca patru copii. Noua pereche s-a transformat in cuplu de fermieri, pe pamantul Suzanei, sora Mariei, plecata mai dinainte in America, proprietara unei turme de oi.

Emigrantii au adoptat stilul de viata american, dar n-au uitat traditiile din Tara Fagarasului, zona de unde au plecat

STARUINTA, MAMA REVEDERII. Fata de numai un an si jumatate ramasa in tara a crescut. Fratii ei din America - la fel. Singura lor legatura era mentinerea unei corespondente. Fiecare copil si-a facut o familie. In familia fetei din Romania a aparut Olimpiu. A crescut invatand si a devenit maistru principal la o centrala electrica destul de mare, un post foarte bun pentru vremurile acelea.

Pentru ca mama lui sa-si poata vedea propria mama, dupa aproape o viata de om, a facut apel la Crucea Rosie Internationala in 1965. Cu toate staruintele, femeia abia in 1969 a reusit sa plece in SUA. Si-a gasit mama internata intr-un sanatoriu, batrana si bolnava. A stat in America noua luni, impreuna cu mama revazuta dupa mai bine de 50 de ani!!! Fratii, desi nu o cunosteau, au "adoptat-o". Relatiile s-au intarit si din cand in cand s-au revazut. "Visul American? Munca foarte multa, dar si rasplata pe masura." Spune acum.

Olimpiu, omul care poarta in suflet o poveste minunata

Cei mai multi fagaraseni plecati in SUA s-au intors in tara dupa o perioada mai mare sau mai mica. "Minunea" pe care banii "capsunarilor" de azi o reprezinta pentru economia Romaniei era atribuita si dolarilor fagarasenilor pentru economia Tarii Fagarasului. Putem chiar sa facem o paralela intre ce a fost atunci si ce este acum. Pamantul din zona Fagarasului nu este foarte roditor si nici suprafetele agricole nu sunt prea mari. Cu toate acestea, munca la camp era nu doar o ocupatie pentru fagaraseni, ci si o pasiune. Fie ca veneau ei cu banii, fie ca trimiteau in tara prin alte mijloace, fagarasenii din America isi cumparau mai toti pamant, isi construiau gospodarii din ce in ce mai frumoase. Aceasta sete de pamant a creat o crestere exagerata a pretului pamantului, exact ca si azi! Exista totusi o diferenta. Imigrantii de la inceputul secolului al XX-lea reintorsi acasa cu "microbul afaceristului american" in sange porneau mai toti afaceri de dimensiuni mai mari sau mai mici.

BANI, TATA! In volumul intitulat "Dezvoltarea economica a Tarii Oltului" (vechea denumire a Tarii Fagarasului), Alexandru Barbat lamureste unele aspecte ale emigratiei fagarasene in America. "In conformitate cu raspunsurile la un chestionar al nostru intocmit pentru fiecare comuna din Tara Oltului suma capitalurilor intrate din America in Tara Oltului dupa razboiul mondial ar fi de aproximativ 500 de milioane de lei", scria Barbat. Tot el opina: "Suma este, desigur, importanta si ea trage greu in balanta de incasari si plati a regiunii Tarii Oltului si chiar in balanta generala de conturi a tarii".