Print sau cersetor la Paris?

Rugaciunea

Romanul care conteaza ca prima personalitate in istoria culturala a lumii este sculptorul Constantin Brancusi. Cu el se deschid enciclopediile de arta moderna, iar cotele de bursa la care-au ajuns lucrarile sale sunt ametitoare.

Celebritatea sculptorului este un potrivit exemplu pentru a explica tema factorilor de constructie a personalitatii. Ramas in satul natal, fara educatia corespunzatoare genialei sale inzestrari, ar fi fost un taran oarecare, mester, poate, de fluiere ori bate de "calusari". Prosper tamplar de mobila putea fi viitorul tintit, in caz ca s-ar fi multumit cu scoala de arte si meserii din Bucuresti. Talentul exceptional, curajul de-a sfida destinul de taran plecand "in lume", mediul de creatie si difuzare a valorilor care a fost si este Parisul - toate acestea au creat "mitul Brancusi".

Acum cand romanul nu mai pleaca pe jos ca Brancusi la Paris, "capitala miracolelor" e ancora multor sperante. Nemultumiti de traiul de-acasa ori cu gand de afirmare in spatiul de exceptie al metropolei, emigrantii viseaza schimbarea vietii in bine. La Paris insa, romanii constata ca nu pot fi, nici aici, "printi". Cu rare exceptii, traiesc la periferia societatii franceze. S0i spun ca le este mai bine ca-n tara…

Geniul conationalului Brancusi trimite inca speranta. Copia "Rugaciunii" sale lumineaza raspantia statiei de metro Madeleine, nod de intersectie a subteranelor orasului. Roman fiind, poti sa-ti inchipui ca tanara fata se roaga pentru implinirea viselor cu care-ai venit la Paris.

Constantin Brancusi (1876-1957) este cazul simbolic al romanului care s-a afirmat la Paris. A plecat in 1904 in capitala franceza, iar in 1916 avea deja atelierul lui, situat in arodismentul 15, pe Strada Impasse Ronsin, mai intai la numarul 8, dupa care s-a mutat la numarul 11. Aici a realizat majoritatea lucrarilor sale. Conform testamentului, atelierul romanului a fost mutat bucata cu bucata la intrarea in Muzeul de Arta Contemporana, pe cheltuiala Primariei Parisului.