O metoda de expropiere au fost sentintele de confiscare a averii din procesele politice. Uneori, condamnatii fusesera sustinatori ai comunistilor.

Inginerii Alexandru Stefanescu si Emil Calmanovici, condamnati la munca silnica pe viata si confiscarea averii in "procesul Patrascanu" (1954), reprezinta cazuri deosebite in istoria regimului comunist.

Sustinatori ai partidului in ilegalitate, desi se numarau printre cei mai bogati oameni din Romania, au platit cu toata agoniseala lor, iar in final cu viata, increderea pe care-o avusesera in democratia de tip stalinist.

"MAGNATUL TEXTILELOR". Prin abilitati deosebite, Alexandru Stefanescu se distinsese de foarte tanar in ceea ce astazi se numeste managementul afacerilor, astfel ca primise, prin concurs, o bursa de studii in Anglia. Acolo dobandise increderea unor oameni care-l crediteaza ca partener de afaceri si reprezentant al lor in Romania. Astfel ca devine "reprezentantul capitalului englez in Romania". In actul de acuzare de la procesul din aprilie 1954, bunurile si functiile sale sunt enumerate dupa cum urmeaza: "Proprietarul fabricilor «Romano-Fir», Talmaciu-Sibiu si Postavaria Oltenia din Craiova, membru si presedinte in diferite consilii de administratie si reprezentant al mai multor intreprinderi industriale foarte importante din Marea Britanie (cum sunt: Englisch Electric, Stevaros et Comp. Loyd s Associated, Maschine Tods Manufactures) si altele la care era in acelasi timp actionar". Era nu doar bogat, ci si cu numeroase si variate legaturi in lumea politica.

"OMUL ENGLEZILOR". Alexandru Stefanescu a fost omul de legatura intre englezi (aliati cu sovieticii si adepti ai formarii "fronturilor populare" impotriva nazismului), Maniu si Antonescu in tratativele preliminare scoaterii Romaniei din razboiul alaturi de nazisti. In aceasta calitate a inceput colaborarea cu comunistii, de asemenea la indicatia serviciilor speciale britanice. Stefanescu este, conform sumelor varsate in fondurile partidului, al treilea important creditor al sau in anii 1943-1944, cand legaturile romanilor cu Moscova erau intrerupte, iar "ajutorul rosu", cu neputinta de primit.

Ca si alti industriasi romani - Auschitt, spre exemplu - a sustinut financiar scoaterea ziarului ilegal "Romania Libera". Capitalistul Alexandru Stefanescu a fost insa cel care, nu o data, a aruncat la Ploiesti ziarul partidului comunist in curtile oamenilor.

La primul nivel al blocului din Bd. Regina Elisabeta a locuit ing. Alexandru Stefanescu. Dupa arestarea lui, casa a fost repartizata ca sediu al Comitetului de Stat al Planificarii

ACUZE MORTALE. Mandatul de arestare, datat 25 august 1948, pune in sarcina industriasului acuze mortale pentru vremea de-atunci. "In calitate de rezident al serviciului de spionaj englez in Romania - se spune despre el - a organizat o agentura de spioni in interiorul PCR, cu scopul de a-i paraliza actiunile si a nimici cadrele, urmarind prin aceasta, precum si prin colaborarea cu Ion Antonescu, monarhia si comandamentul britanic din Cairo, provocarea, sustinerea si continuarea razboiului impotriva URSS."

Sase ani Stefanescu a stat inchis ca sa-si auda invinuirile direct din actul de acuzare. De teama ca nu cumva, batran si bolnav cum era, "sa-l piarda", anchetatorii nu i-au spus nimic despre rolul de reprezentant al agenturii anglo-americane in Romania, ce-i fusese repartizat in proces. A murit in inchisoarea Aiud, in 1956.

DINTII DIN GURA... Pana la proces, marile proprietati avute de Stefanescu fusesera integral nationalizate. In imobilul unde locuise fusese instalat sediul Comitetului de Stat al Planificarii. Lista obiectelor valorificate prin sentinta judecatoreasca de confiscare a averii de la cel care fusese "magnatul textilelor din Romania" contine urmatoarele:

"1. un ceas mana metal comun, cadru galben uzat, lipsa minutar, capac uzat, coroana galbena;

2. un pod dentar aur, cca. 20 krt, format din 2 coroane si dinti turnati, o coroana plina de ciment;

3.doi dinti simpli metalici comun cu un dinte alb si placute aur;

4. una verigheta aur marcat 18 krt, rupta cu inscriptie;

5. una pereche butoni argint nemarcati, forma octogonal cu placaj aur cu aplicatii,

6. doi butoni metal comun, forma rotunda ptr. guler;

7. un sirag margele albastre si albe intercalate cu metal lant avand o cruciulita metal cu un medalion sticla cu capac metal figuri religioase".

Nu este singurul dintre condamnatii lotului Patrascanu si cu pedeapsa de confiscare a averii la care inventarele intocmite contin asemenea "bunuri". Sa li se fi extras, oare - dupa pronuntarea sentintei acestor condamnati la lenta asasinare - si dintii de oarecare valoare din gura?

CALMANOVICI, UCIS DE COMUNISTI Emil Calmanovici a fost al treilea antreprenor constructor din Romania. A intrat in randul comunistilor pe fondul ascensiunii nazismului, ca student in Germania. A fost principalul finantator al partidului din 1939 si pana in 1944, cand aproximativ 75%-80% din acumularile sale banesti s-au scurs in conturile sale. "Dupa 23 august 1944 - declara Calmanovici in ancheta - am refacut sediul Partidului Stefan Gheorghiu 16, Caminul Copiilor Aleea Alexandru 42, lucrarea conspirativa - Post Radio pentru alegeri (...). Precum am aratat mai sus, am predat in iarna 1946-1947 intreprinderea cu averea imobila si mobila Partidului cu suma de 1 miliard lei numerar. Pana la nationalizare s-au mai scos sume pe care nu le stiu." Asa cum reiese si din alte declaratii, partea de proprietate predata de bunavoie partidului de Calmanovici, inainte de nationalizare, consta din doua societati de constructii, sapte apartamente, terenuri in Bucuresti, actiunile de la fabrica de cherestea din Piatra-Neamt. Dupa 1944 a fost numit director tehnic in Ministerul Constructiilor si profesor la Institutul de Constructii. In 1951 "a fost retinut de organe", in scopul declarat al "scrierii unei istorii a partidului comunist in ilegalitate". Istoria a fost in asa fel scrisa, incat dupa imaginabile torturi, Calmanovici s-a declarat dusman al regimului comunist, spion american si agent sionist. A fost ucis in inchisoare, in timp ce-si executa pedeapsa, in 1956. Sotia, fiul si nora sa au ramas sa ocupe o singura camera (in calitate de chiriasi) din casa ce le fusese, cu toate bunurile, confiscata.