x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Profesoru’

Profesoru’

de Pompiliu Kostas Radulescu    |    05 Sep 2005   •   00:00
Profesoru’
PODUL DE PIATRA
"Invataturile lui Florian Voievod catre fii sai folkisti", undeva in Costinesti, pe o banca. Astazi am schimbat ceasul cu clepsidra. Nisip e din belsug.
Rad in gand cu Mircea Florian de dama cu pareri si italianul ei, care sustinea, si-si coscovise de tot slapii de piele stand pe vine in fata bancii pe care ne asezasem, ca dramba e un instrument specific sicilian.

EU, TU SI UNCHIUL. Trecand pe langa noi auzise ceva despre "scaccia pensieri" si zice ceva de "mio zio" care nus’ ce facea, da’ sigur avea una. Dramba, adica. Discursul didactic despre cat de raspandit e instrumentul asta in lume, ca nu stiu pe unde prin Filipine aia canta la drambe de lemn si altele cam tot asa, il lasa rece. Tot o tine cu "zio" al lui, care i-a zis el cand era mic (cred ca pustiu’, nu batranul) ca dramba aia era mostenire de familie si ca nu putea sa fie din Filipine. Da’ taticu’ incearca sa-l aduca la bune pareri Mircea, da’ numai in bazinul Mediteranei gasesti drambe metalice. "A! Mediterraneo!", ranjeste de parca-i ramasese o lasagna intre dinti. "Deci, sa recapitulam", reia cu morga dom’ profesor. Pe mine ma pisca limba sa-l intreb pe "quatro fromaggi" cine a inventat spaghetele, dar ma tem ca o sa zica ca tot vreun bunic de-al lui, asa ca, mai bine tac! Nu-mi inghit bine cugetarea ca iar o da cu "mio zio".

Stii ceva, Mircea? Mai bine, hai sa-i zicem una despre broaste! Unde-i dramba aia? Zi, ca io tin bazu!

BOGATIE SI CURATENIE


"Pe mine m-a fascinat intotdeauna ideea de pod, de punte. Am incercat mereu sa arunc catre lume astfel de punti. Ce alt mijloc ar fi pentru asta decat un joc de copii, sincer si direct, de o bogatie si o curatenie fara seaman.
De aici si ideea piesei «Podul de piatra». E un joc de copii si, in acelasi timp, un semnal de alarma, dar si un indemn. Daca noi am daramat acest pod, ei vor fi cei care va trebui «sa faca altul, pe rau in jos», pe raul acesta ce ne poarta pe toti. Ramanem o clipa in delta, dar ne varsam inevitabil in mare. Hai sa lasam ceva in urma noastra! Suntem puiul de carcel?"

FOLCLORUL, UN IZVOR DIN CARE BEM CU TOTII DE CAND NE NASTEM


"Folclorul inseamna pentru mine o intoarcere la resurse, la radacini, din toate punctele de vedere, pe langa identitate, ceea ce orice om normal ar trebui sa simta. Este, pana la urma, ceea ce deosebeste fundamental un popor de la altul, este identitatea noastra. Acea suma de credinte ale pamantului, de obiceiuri exprimate in arta, ele suntem noi in profunzime! E sansa noastra de a fi noi insine, nu copii ale cuiva! Dar ceea ce este cu adevarat fascinant este folclorul de copii. La Cluj, inainte de ’89, se editasera cateva discuri cu cantece si jocuri pentru copii. Erau cativa etnologi si folcloristi absolut dedicati, cu un mare respect si pasiune pentru traditii. Datorita lor am aflat lucruri care se regasesc cu siguranta in «Podul de piatra». E un joc de copii. Restul versurilor sunt compuse de mine, dar in acelasi spirit. Dar ce e folclorul pana la urma? Un izvor din care bem cu totii de cand ne nastem. Poate si ceea ce cantam noi azi pe aceasta scena peste ani si ani va fi sa devina folclor.
Cine stie?"

PODURI DE SUFLET SI VIS


"Punti pe care toata viata le-am dorit intinse catre oameni le-am vazut aruncate cu delicatete, generozitate si speranta in seri inimitabile. Si ne-au unit. Asta a insemnat pentru mine o intalnire unica, precum un ceas de taina cu prieteni de demult. Sunt importante asemenea redescoperiri ale celor pe care ii credeai deja prea departe. Publicul stie piesele, le fredoneaza laolalta cu noi. Pentru mine e dovada suprema. Inseamna ca nimic din ce am incercat pana acum nu a fost in zadar.
Se continua aventura asta a vietii..."

×
Subiecte în articol: editie de colectie