Rapirea istoriei

In 1837 se descoperea la Pietroasa cel mai mare tezaur antic din lume. Din cele aproape 40 de kilograme de aur s-au furat, pierdut si deteriorat jumatate. In 1867 a fost expus la Paris la Expozitia universala, iar in 1875 a fost furat din muzeu. Intre 1917 si 1956, cat a fost la Moscova, in pastrare, inima romanilor a batut cu teama ca vor ramane fara comoara istorica nepretuita. Astazi, "maiastra" si puii ei de aur, atatia cat mai sunt, se afla la Muzeul National de Istorie a Romaniei.

In primavara anului 1837, Stan Avram si Ion Lemnaru, socru si ginere, din Pietroasa Mica, judetul Buzau, scoteau piatra din cariera de langa sat. Izbiturile tarnacoapelor lor au scos la suprafata cea mai valoroasa colectie de obiecte antice de pe teritoriul tarii noastre, ceea ce cunoastem astazi cu numele de Tezaurul de la Pietroasa.

Ce vor fi simtit ei la vederea ciudatelor lucruri care au sarit dintre lespezi? Au banuit probabil ca trebuie sa fie ceva valoros din moment ce le-au tinut in podul casei vreun an, dar nici prin cap nu le-a trecut ca acolo ar fi aur. Necunoscand valoarea obiectelor, unul dintre ei a dat unui tigan o bucata dintr-o piesa pentru a-i carpi un vas din gospodarie, crezand ca e de arama, iar tiganul a "zvarlit cat colo bucata de metal, zicand stapanului ei ca nu e buna de nimic", aflam din insemnarile lui Alexandru Odobescu.

Cei doi tarani s-au dovedit a fi insa pe cat de necunoscatori, pe atat de naivi, incheind targul cu Anastase Tarba Verusi, care le-a oferit patru mii de lei si cateva cadouri pentru "comoara" lor. Acest albanez, supranumit de Odobescu "aventurier balcanic", era antreprenorul insarcinat cu repararea podului construit peste Calnau de catre Kiseleff si care ameninta cu prabusirea din pricina ploilor abundente. Fiindu-i necesara piatra pentru reparatiile in cauza, Verusi facea dese drumuri la cariera din Pietroasa si astfel le incoltise pietrarilor in minte ideea de a-i arata lucrurile pe care le tineau in podul unei rude, Gheorghe Baciu.

La data aceea, "Closca cu puii de aur" era cel mare tezaur antic descoperit in lume, abia peste un secol avand sa fie descoperit cel al lui Tutankamon.

Nu vom sti niciodata cu precizie din ce era compus initial tezaurul, dar din ceea ce au declarat pietrarii instantelor dupa denunt s-a dedus ca erau 22 sau chiar 24 de piese. Cert este ca, pe mai nimic, antreprenorul Verusi a luat de la cei doi pietrari in jur de 40 de kilograme de aur si pietre pretioase.

Poate ca Verusi este cel care a facut cel mai mult rau tezaurului. In graba lui de a nu fi prins de autoritati, el a taiat pur si simplu cu toporul tava de aur masiv cantarind opt kilograme, spargand insa si alte piese si deteriorandu-le. Cum cateva obiecte aveau incastrate pietre pretioase, la manevra disperata a antreprenorului, acestea s-au raspandit prin ograda, constituind o hrana ciudata, dar nobila pentru puii taranilor.

Distrugerea fabulosului tezaur antic nu s-a oprit insa aici. Vorbele despre ciudata comoara au inceput sa circule, in plus, arendasul mosiei Pietroasele, Gheorghe Frunza Verde, a cumparat o parte din piesele de aur de la Verusi. Cum acesta din urma i-a spus ca nu mai are ce sa-i vanda, arendasul a inceput sa-l santajeze cerandu-i contra tacerii sale fata de autoritati alte si alte piese. Verusi s-a incapatanat, iar Frunza Verde l-a spus la Episcopie. Denuntul catre autoritati l-a facut parintele econom Filotei, mai tarziu episcop. Ancheta a durat un an si s-a aflat ca Verusi ingropase aurul pastrat in malul stang al Paraului Calanau. Au fost arestati Lemnaru, Avram, Baciu si cei doi fii ai sai, Verusi, precum si niste sateni care stiau cate ceva. Cand in ecuatie a intrat si vizitiul postelnicului Dumitrache, care detinea si el doua "tablite de aur" si niste "pietre verzi", ancheta a inceput sa treneze. Explicabil prin faptul ca acesta a declarat ca restul aurului se afla la Alecu Ghica, o ruda a domnitorului. Nu s-au mai gasit niciodata piesele disparute in nefericita calatorie a tezaurului de la un stapan la altul. Se crede ca o parte dintre obiectele de aur au fost topite de Verusi si transformate, iar cu banii obtinuti a mituit autoritatile.

Cert este ca pe durata anchetei, piesele tezaurului au stat intr-un seif ce se afla in biroul lui Mihalache Ghica, "ministrul trebilor dinlauntru", altfel spus ministru de Interne. Acest boier, frate cu domnitorul, a apreciat la justa valoare piesele arheologice descoperite si s-a dedicat trup si suflet cercetarilor pentru a se gasi vinovatii si a-i pedepsi. Cu timpul insa, atunci cand s-a dovedit ca boierul Dumitrache este legat intr-un fel nu tocmai cinstit de aurul de la Pietroasa, cercetarea a capatat un ritm mai lent. In plus, ministrului a inceput din ce in ce mai mult sa-i placa sa vada zilnic tezaurul, asa ca a refuzat sa-l predea pentru a fi expus in muzeu. Abia cand Ghica Voda a cazut de la domnia tarii, tezaurul si-a capatat dreptul firesc de a sta intr-un loc adecvat.

FALSE GRIJI. Alexandru Odobescu, care a facut din cercetarea tezaurului opera de capatai a vietii sale, publicand in limba franceza monumentala lucrare "La tressor de Pietrossa", a facut demersurile necesare pentru ca valoroasa descoperire sa fie expusa in standul Romaniei la Expozitia Universala de la Paris din 1867, fapt care s-a si intamplat. Alaturi de alte exponate valoroase, Tezaurul de la Pietroasa a fost solicitat sa fie expus si la Londra spre a fi vizionat de publicul de acolo. Prin urmare, Odobescu a dus tezaurul in capitala britanica, unde a ramas pana in primavara anului 1868. In acest timp, in tara, Cezar Bolliac, invidios probabil pe succesele lui Odobescu, a publicat in "Trompeta Carpatilor" o serie de articole care de care mai bombastice si neadevarate, in care se spunea ca tezaurul ne-a fost vandut strainilor, iar Odobescu este un hot al patrimoniului national. Cand a sosit in tara, Odobescu, nestiind nimic de campania de denigrare la adresa sa, a fost, desigur, stupefiat.

FURTUL DIN MUZEU. Aventura "Clostii cu puii de aur" nu se opreste aici. Autoritatile, cercetatorii si iubitorii de vestigii antice s-au mai linistit dupa asezarea in Muzeul National de Antichitati din Bucuresti in 1842 a celor 12 piese antice, cate au ramas dupa trecerea de la un stapan la altul. S-a dovedit insa ca aurul stravechi gasit in coasta Muntelui Istrita a stralucit seducator in ochii lui Grigore Pantazescu, un fost seminarist si lucrator la circ, care, patrunzand prin acoperisul cladirii, a furat piesele. Hotul a fost descoperit dupa putin timp, obiectele tezaurului s-au recuperat, inclusiv colanul si o bucata din taler pe care Pantazescu le lasase in zapada, in noaptea furtului, 19 spre 20 decembrie 1875, zapada fiind foarte mare in Bucuresti. In acest nou periplu, unele piese din tezaur au suferit alte deteriorari. Autorul furtului a stat sase ani in puscarie si, in mod misterios, cu doar cateva zile inainte de eliberare, a fost impuscat mortal in timp ce se pare ca voia sa evadeze.
Cele douasprezece piese ce compun Tezaurul de la Pietroasa se afla astazi la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti, in sala Tezaurului.

LA MUZEUL NATIONAL DE ISTORIE Tezaurul de la Pietroasa, numit de catre cei care l-au descoperit "Closca cu puii de aur", datorita fibulelor in forma de pasare, are 12 piese cu o greutate totala de 19, 820 kilograme de aur si dateaza din secolul IV, d.H. Piesele care il compun sunt: o fibula mare in forma de vultur, care poarta pe piept marele caboson oval, marginit simetric, in cruce, de patru cabosoane mici si rotunde, o fibula mica, doua fibule mijlocii, o tava, o cana-oenoche, o patera, doua cosulete poligonale, un colan cu inscriptie, un colan simplu, un colan cu balama. LEGENDE SI BASME DESPRE PASAREA FERMECATA SI PUII DE AUR In zona Pietroasa batranii inca mai povestesc celor mici legende despre regele Athanaric, care si-ar fi ingropat aici comoara, si despre viata tragica a celor doi pietrari care au gasit-o. Exista si o poveste a "Clostii cu puii de aur" aducatoare de noroc si fericire, din care s-a inspirat Petre Ispirescu atunci cand a scris "Praslea cel voinic si merele de aur". Pentru ca era razboi, in 1917, Tezaurul a fost trimis la Moscova spre pastrare, dar, dupa evenimentele petrecute acolo, "Closca cu puii de aur" s-a intors in tara in 1956, astfel incat ea nu a devenit pentru noi ceva de domeniul legendelor. TEORII DESPRE PROVENIENTA Ce popor a realizat piesele Tezaurului de la Pietroasa, cand au fost facute, cum au ajuns pe teritoriul tarii noastre? Dumitru Ion Dinca, autorul cartii "Nevazuta fata a Tezaurului de la Pietroasa", crede ca cercetatorul Mircea Lerian are dreptate in teoria sa, care spune ca in zona Pietroasa, dupa retragerea romana din 271, s-ar fi consolidat un regat care ar fi rezistat tuturor vicisitudinilor istoriei si lor le-ar fi apartinut Tezaurul. Pe de alta parte, inginerul Gheorghe Francu a cercetat independent desenul de pe vasul patera si a ajuns la concluzia ca acolo se afla reprezentat simbolic un fel de tratat de pace intre locuitorii de la nord de Dunare si Imperiul Roman.