Semidocti care ne conduc tara

De toape te poti impiedica la tot pasul. Nici clasa politica nu duce lipsa de asemenea personaje, dimpotriva. Si nici in trecut nu a dus...

Disputele cinstitilor politicieni in Parlamentul Romaniei la 1930

De toape te poti impiedica la tot pasul. Nici clasa politica nu duce lipsa de asemenea personaje, dimpotriva. Si nici in trecut nu a dus...

Exista o vorba care spune ca fiecare popor are conducatorii pe care-i merita, adica pe cei pe care ii voteaza. Se pare ca nu de ieri, de azi exista toape care au avut un cuvant de spus pentru soarta tarii. Anii de comunism au dovedit cat de periculoasa este ascensiunea semidoctilor la putere si cat de nociva devine prezenta lor in pozitii importante. Toape existau in politica dinainte...

CARICATURA. Printre figurile tipice care s-au intiparit in mintea sa de copil descoperim in memoriile lui Constantin Argetoianu un personaj care la un moment dat a fost omul cel mai influent din Romania.

Liceul "Sf. Gheorghe", pe care memorialistul il frecventase in tinerete, i-a dat prilejul sa cunoasca un personaj "de vicleim" din acele vremuri, "pe un caraghios pe care soarta, in nestirea ei, il asezase in capul bucatelor si pe care posteritatea indiferenta nu l-a zvarlit inca la lada cu gunoi din care iesise".

Memorialistul nu-si putea explica cum "putoarea de Iancu Kalinderu", cum il caracterizeaza Argetoianu, acest om "pocit, antipatic, prost, pornit din beciul camatarului sau de tata si lipsit de toate", a putut sa ajunga confidentul Regelui Carol, administratorul Domeniilor Coroanei si al Academiei.

Impreuna cu "Carabus", Constantin Tanase a facut numeroase turneuri prin tara si cel putin unul in Turcia

PRIN DOS. Tot o enigma era pentru memorialist cum de "ilustrul" personaj reusise sa-si ia diploma in drept la Paris. "E foarte posibil sa fi folosit in cariera sa una falsa sau sa fi pus pe cineva sa treaca examenele pentru dansul". Prin anii 1870-1880, o astfel de diploma de doctor in Drept, si mai ales de la Paris, deschidea toate portile prin tara. "Patalamaua de la Paris i-ar fi putut deschide larg portile Curtii de Casatie, ca altora, dar si aici Iancu Kalinderu a preferat sa intre prin usita din dos".

Ironic, Argetoianu povesteste prin ce mijloace ajunsese aceast semidoct personaj sa taie si sa spanzure la Academie. "Scrisese o opera istorica importanta, «Barba la romani», umpluse lumea cu vestea ca isi lasase toata averea Academiei Romane si incepuse sa adune in cocioaba de casa in care sta o suma de cioburi, de icoane, de bronzuri fara valoare si de tablouri mediocre - asa incat isi facuse numele unui om de cultura superioara, unui protector luminat si generos al literelor si al artelor."

PUBLICISTICA EMINESCIANA. Prezenta lui Mihai Eminescu in climatul socio-politic al anilor 1880, incomoda teribil cercurile politice romanesti. Articolele publicate de poet in paginile Timpului nu numai ca au atras atentia contemporanilor, provocand mare valva, dar impresioneaza si astazi prin vibratia lor patriotica, ca si prin luciditatea cu care poetul judeca realitatile din actualitatea social-politica a acelor ani.

La 26 mai 1883, Eminescu scria in ziarul Timpul: "Daca vorbim de adunatura de parveniti lacomi, ignoranti si malonesti din care se compune partidul dlui C.A. Rosetti, «Pseudo-Romanul» ne raspunde ca: Natiunea ar trebui sa fie putreda de coruptiune pentru a suferi o asemenea stare de lucruri.

Incult este poporul nostru - e adevarat - si, pentru ca e incult, se ridica gunoaiele sociale deasupra lui; corupt nu este inca.

Blestemul semidoctismului, al culturii superficiale consista in admiterea formelor exterioare ale civilizatiei fara a fi patruns fondul si ideile ei."

FUNDAMENTUM DIVISIONIS. "Un popor isi selecteaza oamenii sai conducatori dupa un principiu oarecare; acel principiu e fundamentum divisionis. In evul mediu, cand tara traia in razboaie, vitejia era pricipiul in virtutea caruia un om se putea ridica din mijlocul poporului in sus; azi, principiul in virtutea caruia oamenii ar putea sa se ridice ar trebui sa fie munca fizica si cea intelectuala; dar munca, nu aparentele muncii; producerea reala, nu specula, gandirea proprie, nu plagiatul, onestitatea, nu aparentele onestitatii, virtutea, nu pretextarea virtutii". Vorbele lui Eminescu nu e de mirare ca au deranjat pe vremuri. Si azi daca mai traia, multi dusmani si-ar fi facut marele nostru poet.

La "Carabus", Tanase lanseaza carierele a numerosi artisti, mai ales Maria Tanase si Horia Serbanescu

"Vreme trece, vreme vine,/Toate-s vechi si noua toate;/ Ce e rau si ce e bine/Tu te-ntreaba si socoate;/ Nu spera si nu ai teama,/Ce e val ca valul trece;/De te-ndeamna, de te cheama,/Tu ramai la toate rece." - (Glossa, Mihai Eminescu)

"Incompetenta cu staif, semidoctismul agresiv, prostia resentimentara, analfabetismul politic conjugat cu vointa de putere - iata doar cateva dintre trasaturile distinctive ale toapei politice..." - (Carmen Musat, "Scena publica. Clonele Elenei Ceausescu sau fiziologia toapei politice", Revista Observatorul Cultural)

CEI CARE II SATIRIZAU

Cu toate ca tatal sau dorea sa-l faca impiegat la CFR, Constantin Tanase se gandea inca din copilarie la o cariera actoriceasca. Anul 1919 il gaseste in Bucuresti, unde pune bazele trupei de teatru Carabus, impreuna cu care urma sa creeze o traditie de teatru de revista pe parcursul urmatorilor 20 de ani, traditie prezenta si astazi, mai ales la teatrul de revista "Constantin Tanase", care functioneaza inca la adresa fostului Carabus. Constantin Tanase a reusit sa creeze la Carabus tot ce este mai reprezentativ in umorul romanesc si in teatrul de revista. In spectacolele lui a predominat cupletul satiric, a carui sursa principala de inspiratie era actualitatea. A facut din scena bucuresteana un fel de post de avangarda, sustinand cu mare eleganta si talent ideologia bunului simt, infierand chestiunile exagerate din politica. Tanase si ai sai au ridiculizat, uneori cu usturatoare ironie, parvenitismul politic, abuzurile guvernelor, falsa democratie, coruptia, demagogia si desfraul, textele sale putand foarte bine caracteriza si societatea actuala.

CULESE DE PE LA ALTII Despre imbracamintea lui Iancu Kalinderu, in memoriile sale, Constantin Argetoianu scria: "Se imbraca cu o migaloasa ingrijire dupa normele de eleganta culese in romanele franceze de tiraj, ca sa-si ascunda saracia trupului si sa-si satisfaca nemarginita vanitate". Desi nu avea nici o inclinatiune catre sporturi sau catre hipism, Iancu Kalinderu iesea in fiecare dimineata la sosea, calare pe o martoaga pe care abia se tinea. "Aceasta plimbare il plictisea, dar pentru nimic in lume n-ar fi renuntat la dansa, caci citise ca asa fac lorzii englezi la Londra". CEI DIN ZILELE NOASTRE, AIDOMA CELOR DIN TRECUT Dupa 1989, pe scena publica romaneasca si-au facut aparitia nenumarate personaje, ilustrand tipuri umane de o mare diversitate. Rand pe rand au intrat in constiinta publica, pe langa personalitati ale vietii politice si culturale din perioada interbelica, fosti detinuti politici, (...) dar si tineri, care s-au afirmat de-a lungul celor unsprezece ani de regim democratic. O data cu ei s-a afirmat si o categorie aparte de indivizi, mari maestri ai compromisului politic si ai metamorfozelor identitare, incompetentii ambitiosi si plini de fumuri de marire, incapabili sa inteleaga si sa accepte regulile fundamentale ale oricarei democratii. Ajunsi - gratie sistemului de vot pe liste electorale sau clientelismului politic - in pozitii pentru care nu au nici o calificare profesionala si morala, acesti politicieni improvizati, lipsiti de cel mai elementar bun-simt si dand dovada de o crasa incultura, voteaza legi pe care nu le-au citit, iau decizii in domenii care le sunt de tot straine si au, in general, un comportament discretionar care aminteste, din ce in ce mai evident, de modelul absolut al toapei politice intruchipat de Elena Ceausescu. (Carmen Musat, "Scena publica. Clonele Elenei Ceausescu sau fiziologia toapei politice", Revista Observatorul Cultural) CINE E PANA LA URMA VINOVAT? La 20 iulie 1880, Eminescu scria in Timpul: "Daca un om cu patru clase primare si un curs de violoncel ca d. Costinescu e pentru tara romaneasca indestul de invatat spre... a fi deputat, director de banca, ba poate ministru, desigur nu dumnealui e de vina. Oamenii astfel pot fi de vina ca n-au invatat nimic, dar societatea e si mai vinovata daca, in loc de impartitori de gazete sau alegatori de bariera, ies din ei directori de banca si demnitari ai statului. (...) Dar, la urma urmelor, cati oameni fara de merit nu ajung(...) acolo unde nu li se cuvine?".