Slagarul garii

"Hai vino iar in gara noastra mica" spune de cate ori este nevoie Gabriel Dorobantu. Cantecul este cartea de vizita a solistului si n-a existat spectacol in care sa nu-l fi interpretat.

Datorita lui Gabriel Dorobanutu, multi romantici au trait imaginativ sau nu experiente similare intamplarilor evocate in versurile piesei. Dorobantu chiar a crezut, la un moment dat, ca va face cunostinta cu pumnul hotarat al unui sot gelos... Din fericire pentru solist, atunci a fost vorba doar de o farsa.

INCEPUT DE ROMANTA. Povestea cantecului incepe in 1986. "Compozitorul Dumitru Lupu, care era dirijor la Teatrul Alexandru Davila din Pitesti, mi-a prezentat un proiect de cantec, care atunci nu mi s-a parut deloc interesant. Dumitru Lupu mi-l cantase la chitara si mi s-a parut ca este o romanta, ceea ce m-a facut sa cred ca nu mi se va potrivi. Insa a insistat foarte mult sa cant piesa. Iata ca «Hai vino iar in gara noastra mica» a devenit mai tarziu o carte de vizita pentru amandoi, neasteptandu-ne sa fie un mare slagar, fredonat si astazi de multa lume", spune Dorobantu. "Dar, pentru ca la vremea aceea Dumitru Lupu imi propusese sa fac ceva care nu-mi placea, m-am prezentat la studio cu lectia neinvatata. Obisnuiam, si atunci si acum, sa merg la studioul de inregistrari foarte bine pregatit. De data aceea nu a mai fost asa. Am cantat piesa, nu mi-a iesit foarte frumos acest lucru, iar Dumitru Lupu chiar m-a apostrofat si mi-a spus ca niciodata n-am sa ajung un profesionist asa cum doresc eu sa fiu, deoarece nu se vine la studioul de inregistrari cu lectia neinvatata".

DOAR DREPTURI. Ei bine, nu dupa mult timp au realizat amandoi ca piesa este un mare slagar, lucru descoperit si in decursul timpului. "Nici azi nu ne explicam de ce a fost atat de puternic impactul asupra publicului. Fie ca a fost un text sincer, care s-a potrivit manusa cu melodia, fie ca oamenii descopereau in cantec un refugiu sentimental, fie ca descopereau in mine un interpret care se exprima intr-un anume fel, spre intelegerea publicului... Cred ca bucuria si mai mare ar fi fost de partea lui Dumitru Lupu daca-si putea incasa drepturile de autor care i se cuvin. Este de neconceput ca un compozitor care face un slagar atat de mare sa nu poata fi bine remunerat. Prin urmare cred ca el trebuia sa fie un om bogat, si eu la fel, din incasarile de pe acest disc. Nu s-a intamplat acest lucru. Nu este o tristete, nu este o disperare din partea noastra, dimpotriva, am continuat sa facem si alte slagare."

Versurile piesei "Hai vino iar in gara noastra mica" apartin textierului Florin Pretorian, fost actor al Teatrului Alexandru Davila din Pitesti. In prezent, el continua sa-si duca activitatea de textier si poet, la Constanta.

"Cine crede ca poate sa convinga cantand acest cantec poate s-o faca. Dar am auzit niste maimutareli pe care unii le-au numit remix - nu stiu cine canta, insa, in afara de parodie si misto, nu am inteles nimic - ceea ce poate face oricine, oricand, in gara de la Predeal" - Gabriel Dorobantu

IUBIRI PE UN PERON DE GARA

"Florin Pretorian a reusit sa faca un text soc. Este fictiune, insa multi oameni mi-au povestit ca le cant despre iubirea lor, ca s-au cunoscut intr-o gara sau intr-un tren si acolo si-au facut primele declaratii de dragoste. Multi au confundat povestea asta cu povestea mea de viata. Ceea ce nu este adevarat. Lumea a crezut ca eu mi-am pierdut iubirea sau ca alerg dupa trenuri ca sa-mi gasesc fericirea. Probabil ca noi am fost atat de convingatori, incat, iata, am reusit sa facem lumea sa creada ca se pot naste iubiri adevarate si pe un peron de gara."

"MAI CONTINUI SA CANTI «GARA MICA»? TU MI-AI NENOROCIT NEVASTA!"

"Hai vino iar in gara noastra mica" a fost cantat prima data de solist in 1986 intr-un spectacol pe care-l juca alaturi de artistii teatrului din Pitesti. De 20 de ani, piesa a fost interpretata in toate spectacolele, turneele pe care le-a sustinut Dorobantu. "Si azi trebuie sa-l cant de fiecare data cand am cate un spectacol, pentru ca, asa cum am mai spus, este cartea mea de vizita." "Pentru ca deja lansasem cantecul si erau multe inimi sfaramate ascultandu-l si retraind, imaginativ, momentele povestite de mine, in cabina, in turneu fiind, a intrat un tip foarte bine facut, musculos. Un Schwartzeneger autohton, cu bratele pline de sticle cu bere. Totusi, nu era deloc «afumat». S-a oprit in pragul usii si a strigat la mine: «Ma, mai continui mult sa canti Gara mica? Tu mi-ai nenorocit nevasta». Dupa care s-a apropiat de mine, am crezut, in momentul ala, ca o sa primesc o scatoalca zdravana - m-am retras doi pasi - , dar... el mi-a intins mana prieteneste, m-a imbratisat si mi-a prezentat sotia care astepta dupa usa. Nu stia nici ea care vor fi reactiile mele si ale sotului."

PREMIAT DOAR DE PUBLIC

Singurul premiu pe care l-a obtinut Dorobantu cu acest cantec a fost unul de suflet, din partea publicului. "Niciodata nu mi s-a acordat vreun premiu din partea cuiva, in afara de cel oferit de Uniunea Compozitorilor in 1996. De atunci, nimeni nu m-a premiat, nu m-a chemat sa cant la vreun festival de la Mamaia sau de la Brasov. Si nici nu ma mai intereseaza acest aspect." Gabriel Dorobantu a plecat, de curand, in Israel, pentru a cincea oara. Turneul cuprinde zece mari orase ale tarii sfinte.