"Daca nu existau mame eroine, natiunea romana nu i-ar fi cunoscut nici pe Eminescu si nici pe Alecsandri…" (Octavian Goga)

Conceptul de "mame eroine" a ramas in literatura romana sub auspiciile a catorva documente. Nu s-au scris prea multe despre ele si foarte putini le-au cunoscut indeaproape. Singura cronologie conforma cu realitatea i-a apartinut lui George Calinescu.

Astfel, in celebra opera "Istoria Literaturii Romane", criticul si istoricul literar prezenta cele mai elocvente exemple.

"George Cosbuc s-a nascut al optulea dintre cei 12 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Cosbuc si ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. (Mai multe date despre acestia nu se cunosc).

Bardul Vasile Alecsandri

SUVENIRELE BARDULUI. Viitorul bard national se naste la Bacau dintr-o familie de boiernasi: Vasile Alecsandri si Elena Cozoni, fata unui grec romanizat.

Desi au fost sapte copii (Profira, Smaranda, Teodoasa, Catinca, Vasile si Iancu), Elena a pierdut mai tarziu patru dintre ei. Au mai ramas Catinca, stralucitoare prin frumusete, eleganta si spirit, remaritata cu pasoptistul Costache Rolla (moare la 40 de ani, in 1857), poetul, probabil cel mai iubit dintre ei si sustinut de tatal sau chiar in vremea activitatilor revolutionare, si Iancu, viitorul colonel (1826 - 1884)". In mai 1865, Vasile Alecsandri asternea in "Suvenire din viata mea" o nota cu privire la familia lui: "Maica mea, suflet nobil si ingeresc, Elena Cozoni, era de origine italiana. Nascuta in Targul Ocnei, ea avu sapte copii, cinci fete si doi baieti. Pe mine m-a nascut fugind de razmerita inspre Muntii Bacaului, in caruta, sub supravegherea a patru slugi inarmate. Din toata familia mea, astazi ne gasim ramasi pe lume numai fratele meu Iancu si eu!".

Mihai Eminescu, al saptelea

EMINOVICI… "In 1840 - scria Calinescu - odata casatorita cu Gheorghe Eminovici, Raluca Jurascu aduce o zestre destul de frumoasa, care parea sa fie de bun augur.

Tanara familie are 11 copii (Serban, Nicolae, Iorgu, Ruxandra, Lili, Maria, Mihai, Aglaie, Harietta, Matei si Vasile), insa pe sase dintre ei ii vor pierde inca din timpul vietii. Poetul nepereche, Mihai Eminescu, s-a nascut la Botosani, la 15 ianuarie 1850. Este al saptelea copil al caminarului provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei si al Ralucai, fiica de stolnic din Joldesti. Mihai petrece cu familia sa la Durnesti aproape doi ani, impreuna cu fratele sau Ilie, care avea deja patru ani, si sora sa Maria (Marghiolita), care avea doi ani, iar in perioada vacantelor si cu fratii mai mari Serban, Nicolae si Iorgu, care invatau la Botosani la pensionul Ladislau Ferderber. Toti trei formau grupa mica de prescolari ai familiei, care au copilarit impreuna".

In iarna anului 1852, perioada in care Raluca era insarcinata cu Aglaia, "Eminovicii", asa cum i-a numit mai tarziu Octavian Goga, se aflau la Botosani. Dupa nasterea Aglaiei, familia se muta la Ipotesti. In acest loc, Raluca moare la data de 15 august 1876.

George Cosbuc, al optulea dintre cei 12 copii

CASUTA TARANEASCA. "Sunt nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romani Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si, sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului…"

Data inscrisa de mana lui Creanga in "Fragment de biografie" si acceptata de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu.

In casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, in familia lui Stefan si a Smarandei se nasc opt copii: Ion, Zahei, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei baietii pier inca de cand erau copii. Ecaterina moare in 1839, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pana in 1919.

ASPECTE. Desi familia lui Slavici a fost numeroasa, despre aceasta sunt foarte putine scrieri. George Calinescu reda fragmente din viata celui mai bun prieten al lui Mihai Eminescu dupa cum urmeaza: "Ioan Slavici se casatoreste, la Sibiu, cu Eleonora Tanasescu, iar in toamna i se naste primul baiat, Titu Liviu. In urma unui proces de presa e condamnat la inchisoare. In 1889 se naste Lavinia Iosefina, al doilea copil, cand el era in puscarie. Abia la 10 iulie iese din penitenciar. In 1890, cand se intoarce la Bucuresti, se naste al treilea copil, Ion Marcel, in 1891 al patrulea copil, Fulvia, in 1894 Elena, al cincilea copil, iar in 1897 se naste Lavinia, al saselea copil".

EXEMPLE IN LITERATURA In literatura romana, cele mai cunoscute exemple de mame eroine sunt fara doar si poate Vrancioaia si Fefeleaga. Personajul creat de Ion Agarbiceanu face eforturi supraomenesti de a-si mentine in viata copiii. Cu toate acestea, ii vede secerati de mizerie inainte de a fi implinit varsta de cincisprezece ani. "Pe muiere-o cheama Maria, dar oamenii, batjocoritori cum sunt, ii zic Fefeleaga. Pe cand ii traia barbatul, Dinu, oamenii ii ziceau Maria Dinului. Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Slabuti copii. Aveau ce manca, si tot erau jigariti. Dinu tusea mult; de cate ori venea de la baie, ud si plin de tina, tusea si suduia copiii, nu-i putea suferi vazandu-i asa de prapaditi. Muierea le tinea partea, ii mangaia, ii saruta pe obrajorii scortosi, de pe care mereu se desprindea un praf ca o pulbere de faina. LUPTA. In cinci ani de vaduvie a ramas numai cu doi copii, un baiat si-o fetita. Trei au murit. Au murit toti cand sa treaca peste anul al cincisprezecelea. Ca si cand acolo, la anul acela, al cincisprezecelea, ar fi fost un prag inalt-inalt, de care era sortit sa se impiedice copiii ei. (…) Drept ca baietii erau mari, dar, fiind toti bolnavi, nu puteau munci. Pe unul chiar l-a dat sluga, dar nu la tinut stapanul, zicand ca-i prea slab, ca n-are virtute. Si Fefeleaga tot nu se bucura de moartea lor. Si la patru ani, doua luni si treisprezece zile de la cel din urma mort, i-a adormit si fetita ramasa in viata. Cel din urma copil. Si tot cand sa treaca peste al cincisprezecelea an. Pana i-au murit pe rand, unul cate unul, copiii, Fefeleaga n-a stiut pentru ce se zoleste atata. Toata viata pentru copiii acestia s-a chinuit. Ba nu, nu i-a cazut greu lucrul, a muncit din inima! Pentru cinci, apoi pentru patru, apoi pentru trei, si iarasi, pentru doi, si in urma pentru unul. Si doua lacrimi micute, cat gamalia, ii umezira ochii uscati." BRAZII MOLDOVEI. Invins intr-o batalie cu turcii, Domnul Moldovei, Stefan cel Mare, se retrage in munti. Ajuns la cabana babei Vrancioaia, aceasta-l adaposteste si il imbie cu lapte, branza si mamaliga. Cand si-a dat baba seama cine este acest strain a plecat intr-o fuga spre cei sapte feciori ai ei, toti voinici unul si unul. Indemnati de mama lor, feciorii au pornit in cele sapte parti ale Vrancei, buciumand si chemand, ca sa adune oaste mare de viteji, cu care sa-l scoata pe domnitor din necaz. SACRIFICIU. Pana sa rasara soarele, pe dealul Dumbravii, unde salasluieste si azi casuta Vrancioaiei, cei sapte feciori adunasera oaste de voinici unul si unul... "Stefan iesi in prag si ramase mirat cand vazu curgand din toate partile cete de voinici, inarmati cu lanci si arcuri, coase si topoare ce straluceau in razele soarelui de-abia rasarit (..) - Sunt plaiesii Vrancei, Maria Ta, si vin cu toti sa pornesti cu ei la lupta. Am trimis pe cei sapte fecitori ai mei si, uite, pana dimineata ti-au strans oaste noua in loc, toti voinici si dornici de lupta (...) Toti sunt feciorii mei... acum ti-i dau tie Maria Ta..."

O, MAMA, DULCE MAMA... "O, mama, dulce mama, din negura de vremi/ Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;/ Deasupra criptei negre a sfantului mormant/ Se scutura salcamii de toamna si de vant,/ Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu./ Cand voi muri iubito, la crestet sa nu-mi plangi;/ Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,/ La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,/ Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;/ Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu.../ Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu". (Mihai Eminescu - "O, mama...") LINISTE SI INTELEGERE "Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii si fratii si surorile imi erau sanatosi si casa ne era indestulata...", ofta nostalgic Ion Creanga in ale sale "Amintiri din copilarie". Mama devenise in cursul timpului centrul lumii, al istoriei, reperul constant in care se vor cauta mereu intelegerea si linistea sufleteasca. O istorie care se cladea in jurul familiei, al membrilor ei, o istorie plina de pasiune, de ura si dezastre, uneori, dar si de multe, foarte multe evenimente pline de farmec. Familii solide infruntand timpul, ridicandu-se din istorie... COPILARIE DE MAHALA... CURATA SI FERICITA Barbu Stefanescu Delavrancea este si el nascut dintr-o mama eroina. "La parinti au fost noua copii. Delavrancea se naste la 5 aprilie 1859, fiind chiar al noualea copil al Mariei (mama Baba). Duse o copilarie de mahala curata si fericita. Pana la varsta de noua ani a purtat rochie cu floricele liliachii. Mama lui il cata in cap pe prispa si, cu toate ca avea grija sa nu-i lipseasca nimic, el umbla mereu descult", relateaza George Calinescu. "Alta nota - continua Calinescu in «Istoria Literaturii Romane» - este legata de Nicolae Balcescu. Au fost cinci copii in casele parintesti, Mache Foca si Petreasca Balcescu. Aceasta din urma, cucoana reputata pentru doftoria cu care tamaduia albeata la ochi. A avut doi frati, pe nume Costache si Barbu, si doua surori. Dintre acestea, nu se cunoaste decat Saveta. Judecand dupa scrisorile lui Costache, copiii primisera o educatie buna. (...) La 5 septembrie 1858, la Plesesti, in fostul judet Tutova, langa Barlad, se naste Alexandru Vlahuta. A mai avut sapte frati. Parintii Niculae si Ecaterina erau agricultori de familie grea, considerati asceti. Trecuti de varsta a doua, ambii se calugaresc".