Teoriile cultului

Exista trei momente importante care stau la baza conturarii cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu.

Iata pe scurt cele trei teorii expuse de istoricul Ioan Scurtu in privinta dezvoltarii cultului personalitatii fostului presedinte al Romaniei:

1. In 1967 Ceausescu a fost ales presedintele Consiliului de Stat, ceea ce era o abatere de la statutul PCR - modificat special pentru Ceausescu - , care prevedea separarea functiilor de partid si de stat.

2. Ceausescu a obtinut adeziunea multora in august 1968. Profesorul Scurtu explica: "Ceausescu a condamnat vehement interventia in Cehoslovacia a statelor participante la Tratatul de la Varsovia. A existat sentimentul aproape general ca Romania va fi urmatoarea victima, s-au constituit garzile de lupta patriotice. S-au inscris atunci in partid foarte multe persoane, printre acestea si Paul Goma. S-a scandat pentru prima data «Ceausescu si Poporul!», scandari ce pareau ca o solidaritate cu cel hotarat sa apere integritatea tarii. Eu am descoperit stenograma intalnirii Ceausescu - Tito din 1968, cand Ceausescu i-a solicitat lui Tito sa accepte ca Armata Romana sa se retraga pe teritoriul iugoslav daca Romania ar fi ocupata, urmand ca, reorganizandu-se, sa opuna rezistenta. Stenograma n-a fost publicata, n-a avut caracter demagogic, era o stare de necesitate aproape, cu mobilizari de rezervisti. Atunci i-a incoltit lui Ceausescu in minte ideea sa-si cultive personalitatea. In 1969 s-a hotarat ca secretarul general sa fie ales de Congres si nu de Comitetul Central, pentru a evita ceea ce se intamplase in Cehoslovacia. Sovieticii, prin Comitetul Central, il destituisera pe Dubcec, alegandu-l pe Husac si, cu acordul lui, au intrat in tara".

3. In 1974 a fost ales presedinte al RSR. El ramanea si presedinte al Consiliului de Stat, si secretar general al PCR, si presedintele Consiliului de Aparare Nationala. Avea toate parghiile de comanda.