HAIDUCUL
Toma Alimos este considerat unul dintre cele mai vechi cantece haiducesti. Cercetarile cu privire la autenticitatea, originile si la anul de aparitie ale baladei sunt numeroase. Totusi, se presupune ca dateaza de la inceputurile feudalismului.
A fost odata ca niciodata... pentru ca realitatea se impleteste permanent cu legenda. La fel ca si alte balade romanesti, cea a personajului Toma Alimos se afla la limita dintre realitate si legenda. Prin definitie, legenda este o povestire traditionala, care poate avea un suport istoric real. Elementele reale sunt reprezentate de monografiile care urmaresc diferite figuri si transformari succesive. Pe de alta parte, autorul baladei Toma Alimos este anonim. El relateaza fapte si intamplari deosebite, inspirate din trecutul istoric, datinile si traditiile poporului, la care iau parte personaje exemplare, inzestrate cu puteri supranaturale, realul imbinandu-se cu fabulosul.
POVESTEA. Actiunea este simpla, organizata pe momente ale subiectului. De la momentul in care sunt prezentate locul, timpul si personajul principal se trece spre o intriga scurta, care sparge linistea inceputului. Initial, haiducul Toma este vazut "la poalele muntelui,/muntelui plesuvului,/pe campia verde-ntinsa/si de cetine cuprinsa". Singur, in mijlocul naturii, el isi exprima printr-un monolog dorinta de a inchina, de a multumi celor apropiati: codrului, calului, armelor. Sunt evidentiate doua motive folclorice: cel al singuratatii si cel al comuniunii omului cu natura. Aparitia vijelioasa a lui Manea constituie intriga. Asa cum il descrie autorul "Manea slutul si uratul,/grosul si-artagosul", boierul devine o intruchipare a raului. "Stapanul mosiilor" ii aduce haiducului din "Tara de jos" o serie de pretinse pagube pentru care-i cere murgul vama. Gestului prietenesc al lui Toma de
a-i intinde o cupa cu vin, Manea-i raspunde cu perfidie, injunghindu-l. Derularea momentelor este rapida. Haiducul isi leaga rana, cere ajutor calului, care, personificat, i se adreseaza cu grai omenesc. El devine un cal fantastic ce-si duce stapanul "ca vantul si ca gandul", asa incat Toma Alimos mai are puterea de a-l provoca pe Manea la lupta dreapta: "Ia mai stai ca sa-ti vorbesc/ Pagubele sa-ti platesc". Ultima parte a baladei este invaluita de tristete. Voinicul moare in "plansul codrului care cutremura/ulmi si brazi/se clatina,/fagi si paltini/se pleca/fruntea de
i-o racorea/⦠Si cu freamat il plangea", ingropat de calul sau.
|
DREPTATE SI LIBERTATEUn element important este faptul ca realul se imbina cu fabulosul. Faptul real de la care se pleaca este lupta eroica a haiducului despre dreptate si libertate. Fantasticul este creat intentionat, cu scopul de a evidentia vitejia si haiducia acestui haiduc: cand este ranit isi aduna maruntaiele, se urca pe cal si reuseste sa-l rapuna pe dusman. Finalul acestei opere tine tot de fabulos, in care este evidentiata comunicarea haiducului cu mediul in care traieste: murgul si codrul.TOMA ALIMOS POATE FI UN PERSONAJ REAL IN ISTORIEIn urma cu un secol, Bogdan Petriceicu Hasdeu aprecia ca Toma Alimos se numara printre "cele mai frumoase balade moldovenesti". Mihai Eminescu a opinat ca subiectul acesta facea parte din repertoriul ce se canta la curtile domnesti. Cu vremea insa, si-a pierdut forma primitiva, si-a primit adaosuri, a suferit prescurtari, prin uitare si amestecuri pentru ca lipsurile sa se ascunda, asa incat ea se indeparteaza astazi foarte mult de cea dintai alcatuire a ei. Adrian Fochi este convins ca textul respira o atmosfera foarte veche, prestatala, cand oa-menii isi faceau dreptate singuri. Potrivit lui Ion Rotaru, Toma Alimos este un personaj real prin totalitatea insusirilor sale. Cu toate acestea, el apare in postura unui erou legendar, cu caracteristici iesite din comun. "Toma a lui Mos sau Toma Alimos poate fi un personaj real in istorie. Un personaj real insa mai dramatic", sustinea Ion Rotaru.VARIANTELE CANTECULUIUn numar restrans de variante incearca sa localizeze actiunea cantecului: "Sus, pe sesul Nistrului,/ Pe pamantul turcului" (Vasile Alecsandri) ori "Jos la campii Nistrului" (Dimitrie Ardelean). Intr-o varianta din Negreni, Gorj, actiunea se petrece "Sus in plaiul sesului/ Pa pamantu Gorjului". Intr-o alta din Dabuleni, Gorj, Toma fugarindu-l pe Manea "l-ajungea la Dambovita". Unele variante, cum este aceea din colectia realizata de Ion Micu Moldovan, nu vadesc nici o preocupare pentru cadrul actiunii. |