Toma a lui Mos

Toma Alimos este considerat unul dintre cele mai vechi cantece haiducesti. Cercetarile cu privire la autenticitatea, originile si la anul de aparitie ale baladei sunt numeroase. Totusi, se presupune ca dateaza de la inceputurile feudalismului.

A fost odata ca niciodata... pentru ca realitatea se impleteste permanent cu legenda. La fel ca si alte balade romanesti, cea a personajului Toma Alimos se afla la limita dintre realitate si legenda. Prin definitie, legenda este o povestire traditionala, care poate avea un suport istoric real. Elementele reale sunt reprezentate de monografiile care urmaresc diferite figuri si transformari succesive. Pe de alta parte, autorul baladei Toma Alimos este anonim. El relateaza fapte si intamplari deosebite, inspirate din trecutul istoric, datinile si traditiile poporului, la care iau parte personaje exemplare, inzestrate cu puteri supranaturale, realul imbinandu-se cu fabulosul.

POVESTEA. Actiunea este simpla, organizata pe momente ale subiectului. De la momentul in care sunt prezentate locul, timpul si personajul principal se trece spre o intriga scurta, care sparge linistea inceputului. Initial, haiducul Toma este vazut "la poalele muntelui,/muntelui plesuvului,/pe campia verde-ntinsa/si de cetine cuprinsa". Singur, in mijlocul naturii, el isi exprima printr-un monolog dorinta de a inchina, de a multumi celor apropiati: codrului, calului, armelor. Sunt evidentiate doua motive folclorice: cel al singuratatii si cel al comuniunii omului cu natura. Aparitia vijelioasa a lui Manea constituie intriga. Asa cum il descrie autorul "Manea slutul si uratul,/grosul si-artagosul", boierul devine o intruchipare a raului. "Stapanul mosiilor" ii aduce haiducului din "Tara de jos" o serie de pretinse pagube pentru care-i cere murgul vama. Gestului prietenesc al lui Toma de a-i intinde o cupa cu vin, Manea-i raspunde cu perfidie, injunghindu-l. Derularea momentelor este rapida. Haiducul isi leaga rana, cere ajutor calului, care, personificat, i se adreseaza cu grai omenesc. El devine un cal fantastic ce-si duce stapanul "ca vantul si ca gandul", asa incat Toma Alimos mai are puterea de a-l provoca pe Manea la lupta dreapta: "Ia mai stai ca sa-ti vorbesc/ Pagubele sa-ti platesc". Ultima parte a baladei este invaluita de tristete. Voinicul moare in "plansul codrului care cutremura/ulmi si brazi/se clatina,/fagi si paltini/se pleca/fruntea de i-o racorea/… Si cu freamat il plangea", ingropat de calul sau.

TRANSFORMARI. Prima varianta a cantecului haiducesc a aparut in Moldova. Desi a fost adusa in fata tiparului de Vasile Alecsandri in anul 1850, sub titulatura de "Toma a lui Mos", se presupune ca Alecu Russo a fost cel care a cules-o. Ulterior, titlul textului s-a transformat in Toma Alimos. Cantecul prezinta o intamplare neobisnuita din trecutul indepartat, si anume lupta viteazului haiduc pentru dreptate si libertate. Actiunea pune accentul pe o intamplare neobisnuita din viata haiducului si pe felul in care, cu ultimele sale puteri, il ucide pe dusmanul sau de moarte, Manea boierul.

Este adevarat, sustine Iordan Datcu in cartea sa "Un mit - Toma Alimos", ca situarea in timp a actiunii nu se poate face cu siguranta, ca statutul social al personajelor nu este intotdeauna acelasi, ca numele protagonistului se modifica, ca motivarea polemicii dintre cei doi nu este prea limpede (in multe variante ea lipseste cu desavarsire), ca plasarea actiunii difera si ca de cateva ori rolurile protagonistilor sunt inversate. Cateva texte au in centrul actiunii doar pe Manea, Toma nefigurand. Iata de ce Toma Alimos este un mit, o creatie de varf, una dintre acelea care personalizeaza creatia populara romaneasca, spiritualitatea poporului roman. Nichita Stanescu spunea: "Toma Alimos si Miorita sunt cele doua dimensiuni ale noastre. Toma Alimos este Iliada noastra, iar Miorita este Odiseea noastra". Fiind unul dintre cele mai vechi cantece povestitoare romanesti si bine consolidat, Toma Alimos are meritul de a fi punctul de plecare pentru alte cantece epice. Cu toate acestea, nu s-a semnalat nici o prelucrare literara dupa aceasta capodopera.

"Colo-n zarea celor culmi / La groapa cu cinci ulmi / Ce rasar dintr-o tulpina / Ca cinci frati de la o muma, / Sedea Toma Alimos, / Boier din Tara de Jos; / Sedea Toma cel vestit / Langa murgu-i priponit / Cu tarusul de argint / Batut in negru pamant; / Si pe iarba cum sedea / Mandra masa-si indintea / Si tot bea si veselea / Si din gura-asa zicea: / Inchinare-as si n-am cui!" - Toma Alimos, varianta Vasile Alecsandri

DREPTATE SI LIBERTATE Un element important este faptul ca realul se imbina cu fabulosul. Faptul real de la care se pleaca este lupta eroica a haiducului despre dreptate si libertate. Fantasticul este creat intentionat, cu scopul de a evidentia vitejia si haiducia acestui haiduc: cand este ranit isi aduna maruntaiele, se urca pe cal si reuseste sa-l rapuna pe dusman. Finalul acestei opere tine tot de fabulos, in care este evidentiata comunicarea haiducului cu mediul in care traieste: murgul si codrul. TOMA ALIMOS POATE FI UN PERSONAJ REAL IN ISTORIE In urma cu un secol, Bogdan Petriceicu Hasdeu aprecia ca Toma Alimos se numara printre "cele mai frumoase balade moldovenesti". Mihai Eminescu a opinat ca subiectul acesta facea parte din repertoriul ce se canta la curtile domnesti. Cu vremea insa, si-a pierdut forma primitiva, si-a primit adaosuri, a suferit prescurtari, prin uitare si amestecuri pentru ca lipsurile sa se ascunda, asa incat ea se indeparteaza astazi foarte mult de cea dintai alcatuire a ei. Adrian Fochi este convins ca textul respira o atmosfera foarte veche, prestatala, cand oa-menii isi faceau dreptate singuri. Potrivit lui Ion Rotaru, Toma Alimos este un personaj real prin totalitatea insusirilor sale. Cu toate acestea, el apare in postura unui erou legendar, cu caracteristici iesite din comun. "Toma a lui Mos sau Toma Alimos poate fi un personaj real in istorie. Un personaj real insa mai dramatic", sustinea Ion Rotaru. VARIANTELE CANTECULUI Un numar restrans de variante incearca sa localizeze actiunea cantecului: "Sus, pe sesul Nistrului,/ Pe pamantul turcului" (Vasile Alecsandri) ori "Jos la campii Nistrului" (Dimitrie Ardelean). Intr-o varianta din Negreni, Gorj, actiunea se petrece "Sus in plaiul sesului/ Pa pamantu Gorjului". Intr-o alta din Dabuleni, Gorj, Toma fugarindu-l pe Manea "l-ajungea la Dambovita". Unele variante, cum este aceea din colectia realizata de Ion Micu Moldovan, nu vadesc nici o preocupare pentru cadrul actiunii.