Transpirati, nu inspirati

De ce exista mai multe piese furate decat piese originale si cum ar trebui sa sune legea plagiatului?

Doua intrebari la care ne-au raspuns compozitori si cantautori din zilele noastre. Regula e simpla: toate combinatiile de note de pe portativ s-au epuizat si alt Beethoven sau un alt Mozart (aici e de discutat, exista Marius Moga) nu se mai poate naste. Iata parera specialistului, in cazul de fata, Andrei Tudor: "Exista un material sonor de 12 sunete, care se numeste total cromatic. Fiecare melodie in parte este o combinatie aleatorie - in cazul unora - si dupa talent - in cazul altora - a celor 12 sunete. Ce-i drept, daca ar fi sa facem un calcul, probabil ca toate combinatiile de note au fost deja epuizate de pe vremea lui Beethoven".

CELULA MELODICA. Ce le lipseste compozitorilor (in afara de inspiratie)? Bunul-simt. "Ar fi bine sa existe o regula de bun-simt. Este aproape imposibil ca o anumita alaturare de sunete sa nu o mai fi facut-o si altcineva. Ar trebui stabilit un numar de sunete - sa zicem maximum opt sunete (note) - care sa nu se repete, in mod identic, cu modelul original. In acelasi timp, exista o groaza de procedee, printre care se numara si recurenta (pozitionarea in ordine inversa, de la coada la cap, a aceleasi serii sonore), descoperit in 1600 si «reinventat» de Moga, in 2004. Exista sapte sisteme modale grecesti si doua sisteme tonale (major si minor). Orice linie melodica se poate transpune in oricare dintre acestea, ele sunand diferit, dar fiind, practic, aceeasi insiruire de note. In plus, este de atins si subiectul formulei ritmice, intervalelor sau/si a celulei melodice. Cred ca ar trebui sa fie scrisa o lege de baza, iar pentru analiza piesele sa fie trimise unei comisii de specialisti. Iar baza analizei sa fie stiintifica si electronica. Asa cum se procedeaza in strainatate. Si asta, pentru a putea fi demonstrat plagiatul si pentru un neinitiat". In "epoca de aur", compozitorii respectau legea... bunului-simt.

VINOVATII. Ionel Tudor vorbeste despre vremuri de mult apuse: "Cand eram noi tineri, nu ne permiteam sa facem asa ceva. Erau compozitori de talia lui George Grigoriu, Horia Moculescu, Marius Teicu etc. care au scris cu sufletul si nu si-a permis nimeni sa le copieze nici macar o nota. In ziua de astazi, generatia tanara nu mai vine cu idei noi. Cu alte cuvinte, oamenii nu-si mai pun mintea la contributie. Prefera sa copieze o melodie, sa-i schimbe versurile, s-o mai prelucreze putin si gata piesa. Saracul Horia Moculescu a vorbit pe unde si de cate ori a putut, dar nu-l asculta nimeni".

Cristian Faur a gasit tapul ispasitor, care este "colectiv", adica "e" mai multi: "Principalii vinovati sunt sefii caselor de discuri. Ei sunt cei care dau ora exacta in muzica, dar, din pacate, nu sunt oameni de specialitate. Dupa parerea lor, tot ceea ce seamana cu piesele de-afara este bun de scos pe piata. O piesa care seamana cu ceva care suna bine li se pare o idee stralucita. Si ma refer aici la cele trei case mari de discuri din Romania. Daca au vazut ca merge si-asa, ca poti avea succes cu lipsa de inspiratie, isi spun «de ce sa nu fac si eu la fel, ca asta prinde?». In muzica romaneasca gasim mai multa transpiratie decat inspiratie. Atata vreme cat astfel de oameni dirijeaza acest sistem usor mafiot, nu stiu daca se va schimba ceva. Ar trebui ca legea sa fie precum legile de-afara: daca patru masuri ale melodiei sunt copiate, inseamna ca e plagiat si trebuie sanctionat in consecinta. Intr-adevar, ar trebui sa faca cineva un proiect de lege asemanator, caci in muzica se fura mai ceva ca-n codru". Ce premiera! Cineva din lumea muzicii a avut curajul sa recunoasca public: daca muzica romaneasca este usoara, atunci si sistemul este "usor mafiot".

Ionel Tudor face parte din generatia veche a compozitorilor. Daca are mult bun-simt...

Cantautorul Bogdan Marin (alias Bodo, Proconsul) nu se ascunde dupa deget si pune degetul pe rana: "La noi se fura mai ales din muzica anilor ’80, intrucat in Romania anilor ’80 nu am avut acces la muzica internationala. Nu prea sunt piese originale, din lipsa de talent. Compozitorasilor care se ocupa cu furtul calificat din muzicile scrise deja nu le-a pus Dumnezeu in ciorba originalitate, inspiratie si bun-simt". Aceste vorbe "ne doare". Adica, la felul intai compozitorii sunt ciorba si la felul doi sunt varza! Caci talentul e pe undeva prin gradinile altora, iar ei doar il culeg. Cum sa demonstrezi ca ceea ce ai cules este productie proprie? "Ar trebui comparate partiturile, nota cu nota. Si, daca exista mai mult de doua masuri de «coincidenta», poti declara piesa ca fiind plagiat".

Cristian Faur are nas fin si ii miroase pe toti compozitorii care copiaza

Stefan Banica Jr are si el o teorie cu doua cunoscute "forma si continutul": "Exista clar puncte de reper de inspiratie generala. Muzica pe care o compui azi provine din ceea ce asculti de-a lungul timpului. Ai o cutie de memorie afectiva. Cu alte cuvinte, retii ce-ti place. Problema e ca se preiau piese, se traduc in limba romana, dar nu exista si un minim bun-simt care sa oblige la declararea piesei originale. Un compozitor care se respecta si-si respecta muzica nu face o asemenea greseala. Exista si o sansa la mie ca doua piese, din doua colturi de lume, sa semene izbitor. In muzica comerciala se intampla mult mai des, pentru ca ea cauta doar forma, nu si continutul. Exista UCMR-ADA, dar ar trebui infiintata o comisie formata din specialisti care sa aiba o evidenta a pieselor inscrise si sa confrunte partiturile. Specilistii ar trebui sa fie acolo, o data pentru a ne inscrie piesele si, in al doilea rand, pentru a le apara". Credem ca n-ar mai fi atatea piese plagiate pe piata daca toti compozitorii si-ar apara opera si n-ar astepta sa vina cineva sa le protejeze actul de creatie. Sunt foarte putini cei care s-au sesizat sa atraga atentia ca o anumita piesa a fost atribuita altcuiva. De obicei, presa relateaza astfel de "furaciuni" si nu de putine ori a fost blamata ca se baga unde nu-i fierbe oala. Adica, ce cunostinte muzicale au ziaristii de se trezesc sa traga semnalul de alarma? Uneori este de ajuns sa ai o ureche muzicala pentru a-ti da seama ca doua piese seamana ca doua picaturi de apa. Problema este ca totusi cineva de specialitate trebuie sa traga linie si sa defineasca clar ce este plagiatul in muzica. Chiar daca sunt doar sapte note mari si late pe portativ, compozitorii nu s-au hotarat de la cate masuri identice se poate vorbi despre plagiat. Daca ei nu stiu, atunci cine?!

EUROVISIONUL PLAGIATORILOR Daca la concursurile nationale de Creatie compozitorii nu s-au inghesuit sa-si acuze colegii de plagiat (bineinteles, acolo unde era cazul), ce sa ne mai miram ca la festivalul international Eurovision piesele plagiate curgeau mai ceva ca mirea in Uniunea Europeana si nici un specialist nu s-a sesizat. Anul trecut a fost cea mai bogata editie in plagiat! De la blondele "clonate" ale Bosniei-Hertegovina, care voiau sa fie ABBA si se credeau la "Waterloo", pana la travestitii norvegieni care incercau sa-i imite pe cei de la AC/DC. Pana si "bulionul" a avut parte de o productie in serie: Vrajitoarele din Spania s-au umplut, cu "Asereje", de Las Ketchup. PRECIZARE NECESARA Daca n-ati inteles nimic din demonstratia de mai sus, expusa de Dana Dorian, sa nu va fie frica! Inseamna ca nu sunteti muzicieni si astfel nu exista riscul sa plagiati vreun compozitor care musteste de talent. Daca totusi ati inteles, inseamna ca aveti ureche muzicala si puteti sa-i deconspirati pe plagiatori. Mai trist este faptul ca foarte multi compozitori nu pricep o boaba din analiza plagiatului care se face in strainatate, pentru ca habar n-au unde stau notele pe portativ. De aceea si compun dupa urechea cea surda. ANALIZA UNUI PLAGIAT, PE LIMBA SPECIALISTILOR In strainatate, in analiza unui plagiat, se compara cele doua fragmente de piese, la modul cel mai minutios si elaborat. Se analizeaza astfel: diagrama de sunete, inaltimea sunetelor, frecventele sunetelor, insiruirea de sunete, intervalele de sunete, coincidente de instrumente, scriitura de partituri, ritmul si accentii, indiferent daca piesa este tonala sau modala, daca e vocala sau instrumentala. Se transporta ambele piese intr-un program comun, la acelasi tempo si la acelasi volum, folosind aceleasi instrumente, cu atacuri similare, cu linii melodice cantate de aceleasi instrumente si se transpun ambele piese intr-o cheie comuna. Daca masura nu este aceeasi, exista doua solutii: ori se transforma una dintre piese in masura celei de-a doua, ori se face abstractie de aritmicitatea dintre ele, urmarindu-se doar linia melodica sau insiruirea de note. De asemenea, intr-o demonstratie de acest fel nu se cauta diferentele dintre piese, ci asemanarile imtre ele. Adica, exact invers decat in pledoariile romanesti. Demonstratia trebuie sa fie extrem de clara si este prezentata tinandu-se cont de fiecare detaliu. (Dana Dorian)