Tunelul timpului

Francisc Munteanu a intors-o din drum fiindca i s-a parut ca e imbracata excentric.

Ca si alti colegi de breasla, Ion Dichiseanu, partenerul ei din "Tunelul", ne-a vorbit despre Margareta numai la superlativ. "O colega minunata, o partenera de film foarte talentata. Avea un succes monstrous - acesta este cel mai potrivit cuvant", ne-a marturisit actorul. Cei doi erau parteneri si in turneele muzicale. "Chiar si atunci cand poate nu era in cea mai buna forma - caci nu se poate spune ca falsa - , publicul era in delir. Lumea o adula, indiferent de melodia pe care o canta."

TALENT DEOSEBIT. "N-am mai cunoscut o persoana atat de minutioasa. Intreba colegii, regizorul cum sa interpreteze fiecare replica. Va dati seama, era debutul ei in film! Profesionista, dominata de dorinta de a face totul perfect. Asa e Margareta. A realizat, a confirmat. Ne aflam pe platourile Moskfilm, acolo s-a filmat «Tunelul». Ii placea fiecare pas, traia fiecare clipa. Lucra cu multa daruire si era foarte ambitioasa, chiar daca este nascuta in zodia Racului. Avea o dorinta nebuna de a fi perfecta. In sensul bun al cuvantului. Stia sa se imbrace cu gust si avea un simt estetic deosebit, o armonie care izvora din insasi naturaletea ei. O singura data a dat-o bara, pe cand filmam la Moscova. Trebuia sa plecam cu masina de la hotel, mai multi din echipa, iar ea a coborat imbracata mai sofisticat, un pic excentric, as zice. Deja oamenii se uitau lung dupa ea, cei din hotel fiind, in mare parte, oameni simpli si indoctrinati de comunism. Francisc Munteanu, care era un tip extraordinar, dar care spunea verde-n fata ce avea de zis, a trimis-o sus sa se schimbe. Probabil si-a dat si ea seama, s-a dus imediat in camera, s-a schimbat si a venit imbracata intr-un stil mai… sovietic. Oare cate dintre vedetele din ziua de azi ar proceda la fel? Foarte constiincioasa, calitate care le lipseste multor interprete din zilele noastre"…

SUB ACOPERIRE. Alta data, Ion Dichiseanu si Margareta filmau la Sibiu, intr-o piata din zona istorica a orasului. Tot Sibiul era acolo. Cordoanele de Militie faceau cu greu fata multimii, care voia s-o atinga, sa ia un autograf. "De altfel, la spectacole, Margareta scapa cu fuga. Era asaltata, aplaudata, adulata. Iesea ascunsa si protejata de organele de ordine, care o pazeau, fiindca altfel lumea ar fi rupt usile. Acesta era rezultatul muncii ei. Avem numai amintiri frumoase. Cand am fost cu regretatul Dan Spataru in America nu ne-am putut intalni, insa am vorbit la telefon, iar ea ne-a povestit cu mare drag despre munca ei, proiectele si afacerile pe care le are in America. Ceea ce ne place la ea este ca a ramas aceeasi profesionista, prietenoasa, si cu dor de tara. O admir, caci constat ca a ramas aceeasi Margareta pe care am cunoscut-o acum aproape 40 de ani."

CORTINA DIN CEARSAFURI Pana sa ajunga "Zana cea buna" din filmul "Veronica", era tot un fel de printesa. Insa, cu haine cusute chiar de mana ei. Bineinteles, cu mana ei de copil. "Croiam fetele de masa din olanda, pentru a-mi face vesminte ca in basme. Iar din damascul cearsafurilor insailam pelerina si cortina. Deh... jucam dublu rol de Cosanzeana si Fat Frumos cocotata intr-un nuc batran, de unde imi dadeam frau liber imaginatiei…" Asadar, nazbatiile le-a facut in cursul primar, la casa bunicilor. Dar la scoala avea nota 10 la purtare. STUDENTA DE LA DREPT La ce materie era de nota 10? "Spre mandria tatalui meu, eram evidentiata pentru originalitatea compunerilor la limba romana. Ani mai tarziu, la examenul de admitere al Facultatii de Stiinte Juridice din Bucuresti, datorita lucrarii scrise - care pe atunci era secreta si eliminatorie - am devenit studenta la Drept. Eram trei pe un loc, la doar 60 de admiteri". La ce materie era dotata cu mobilier (multe scaune - adica nota 4)? "La matematica nu am avut aptitudini, ma inspaimantau cifrele", ne-a marturisit, cu sinceritate, Margareta. Daca lua note sub 6, nu mai avea voie sa apara la televizor. A INVARTIT SUVEICA LA FILATURA DACIA DIN BUCURESTI "Din cate imi amintesc, prietenii si colegii mei de scoala aveau ambitia de a se remarca prin propriile calitati si prin bagajul de cunostinte completat in familie. Profesorii nostri ne stimulau organizand concursuri la diferite materii. Erau severi, dar se invata carte. Cat despre uniforma draguta cu guleras alb si sortulet albastru, ii scutea pe parinti de cheltuieli suplimentare in acea perioada de lipsuri. Fiind in crestere, ne-ar fi trebuit haine pe masura, or, sub uniforma nu se observa daca puloverul si fustita erau vechi ori stramte. Apoi, in liceu, facand practica la Filatura Dacia din Bucuresti si invatand sa opresc suveica din mers fara a-mi arde palmele, am capatat o mai mare intelegere pentru efortul muncitoarelor. Trudeam si noi alaturi de ele la ceea ce avea sa devina fir, tesatura, materialul din care se confectionau hainele noastre. Munca fiecarui om este importanta. Prin meseria pe care si-a ales-o isi aduce contributia la progresul general. Ceea ce ne displacea noua, fetelor, era fileul de par si bentita alba obligatorie", ne-a povestit Margareta.