Un semn al dragostei

Postul Sfintei Marii sau Postul Santamariei a fost randuit de Biserica noastra sa fie tinut in cinstea Nascatoarei de Dumnezeu, care, inainte de Adormirea sa, a petrecut in neincetata rugaciune si in post.

Dureaza doua saptamani, incepand de la 1 august si pana la 14 august inclusiv. Lasam sec la 31 iulie, iar cand aceasta zi cade miercurea sau vinerea, lasam sec la 30 iulie. Postul Adormirii Maicii Domnului preceda praznicul Adormirii Preacuratei Fecioare Maria si il tinem spre aducerea aminte a virtutilor Maicii Domnului. Postul acesta este mai usor decat al Pastilor, dar mai aspru decat al Nasterii Domnului si al Sfintilor Apostoli. Cele doua saptamani de post de la sfarsitul verii sunt necesare, dupa unii teologi, si pentru a intampina cum se cuvine ambele sarbatori: Schimbarea la fata a Domnului si Adormirea Maicii Sale. Este dezlegare la peste, vin si untedelemn in praznicul Schimbarii la fata, iar acolo unde este hramul bisericii Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla, de asemenea, se dezleaga la peste pentru participantii la praznic. In restul postului se mananca ulei si se bea vin numai sambata si duminica. Daca Adormirea Maicii Domnului cade in zi de post, mancam de dulce a doua zi, adica la 16 august, iar in ziua Adormirii mancam peste.

REGULI. "Tipicul mare" si "Invatatura despre posturi" din "Ceaslovul Mare" prescriu ajunare lunea, miecurea si vinerea pana la ceasul al IX-lea, adica ora 15:00, cand se consuma hrana uscata; martea si joia se consuma legume fierte fara ulei, iar sambata si duminica se dezleaga la ulei si vin. In timpul acestui post se citesc in bisericile manastiresti si in unele biserici de mir cu tipic de manastire, zilnic, alternativ, cele doua paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov.

POSTUL ASTAZI. Respectarea postului este o datorie crestina, dar trebuie facut cu tragere de inima, adica nu numai pentru ca asa trebuie, ci si pentru dragostea fata de Domnul si, in acest caz, fata de Maica Domnului. Multi dintre noi spunem ca, in conditiile de astazi, cand avem servicii obositoare, stresante, cand poate nu avem timp sa ne pregatim mancare de post, este mai greu sa postim. Nu mai vorbim si de faptul ca numerosi colegi nu postesc, si atunci avem de intampinat uneori si privirea lor mirata sau dispretul. Pr. prof. dr. Ene Braniste, in cartea "Liturgica generala", se refera si la postul in conditiile lumii de astazi. "Trebuie sa avem in vedere faptul ca vechile dispozitii canonice au fost formulate pentru credinciosi care traiau in alte vremuri si in conditii de viata cu totul deosebite de cele in care traiesc credinciosii de azi. De aceea, respectarea lor integrala nu mai este posibila decat cel mult vietuitorilor din manastiri si unui numar restrans de credinciosi de azi." "De aceea, sinoadele bisericesti au hotarat unele "pogoraminte", adica abateri nevinovate de la normele existente, acceptate de Biserica. Trebuie mentionat ca aceasta nu inseamna ca Biserica spune ca oamenii de astazi nu trebuie sa posteasca, ci numai ca anumite categorii de oameni, printre care copiii de pana la 7 ani, batranii, bolnavii si femeile gravide sunt scutiti de post in anumite intervale din post. Aceste "scutiri" trebuie luate insa de fiecare, personal, inainte de inceperea postului, adica trebuie luata binecuvantarea preotului, a duhovnicului, cum ar fi ideal. In orice caz, nu este nici o dezlegare la a consuma carne in posturi.

POSTUL BUCURIEI. Parintele Eftimie de la Schitul Darvari din Bucuresti ne spune ca tinem Postul Sfintei Marii "din dragoste catre Maicuta Domnului care este grabnic ajutatoare in nevoi. Dar nu este un post de tristete, precum cel al Pastilor. Strigam cu bucurie catre Maica Domnului in ziua adormirii ei: «Mutatu-te-ai din moarte la viata si de pe pamant la cer!». Ea a fost primita in brate de Fiul ei, si acum este pururea mijlocitoare pentru noi, incat nu pleaca nimeni dinaintea Ei neajutat si neascultat". Prin urmare, alaturi de post sa alaturam si rugaciunea catre Maica Domnului, si acest lucru ii va placea Ei si vom avea ajutorul ei grabnic in orice nevoi.

Vorbind despre post si infranare, parintele Vasile Gavrila de la Biserica Sfantul Nicolae (Rusa) atrage atentia asupra faptului ca desavarsirea omului tine de libertatea si de efortul lui spre a atinge acest tel. "Daca in Rai postul consta in primirea cu bucurie si cu multumire din cele ingaduite de Dumnezeu si avea menirea de a-l spiritualiza pe om si de a-l conduce la comuniunea deplina cu Dumnezeu, el va avea acelasi rol si dupa caderea in pacat, cu o singura diferenta: in urma pacatului, omul a dobandit o si mai mare pondere materiala, devenind carnal, inclinat spre placere, spre patima si, in consecinta, postul va avea menirea de a converti patimile in acte creatoare, spirituale. Postul este renuntarea, de bunavoie, a omului la placeri si primirea cu multumire si cu bucurie a tot ceea ce-i da Dumnezeu in viata, avand ca motivatie dragostea de Dumnezeu care-l vrea curat si neprihanit."

Sfintii Parinti ai Bisericii ne indeamna sa nu uitam ca postul nu este un scop in sine, ci este un mijloc de a ne despatimi. Este bine ca in post sa ne spovedim pacatele la duhovnic si, daca ne da dezlegare, sa ne impartasim cu sfintele taine.

Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria celor mahniti, acoperirea celor necajiti, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii, dezleaga-l precum vrei, ca nu am alt ajutor afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin!

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumire, izbavindu-ne din nevoi aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne din toate nevoile, ca sa-ti strigam tie: Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara!

Toata nadejdea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pe noi sub sfant acoperamantul tau. Amin!

PENTRU DESAVARSIRE

Despre ce este postul si care este insemnatatea lui duhovniceasca a vorbit parintele ieromonah Rafail Noica intr-o conferinta dedicata acestei teme. Iata un fragment publicat ulterior in cartea "Cultura duhului" (Editura Reintregirea, Alba-Iulia): "Ce este postul? Ca orice infranare de la cele ale lumii acesteia, de la cele ale vietii biologice, este parte dintr-o nevointa omeneasca prin care micsoram putin partasia noastra cu materia, cu biologia. E o taina in om, unde, imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber-frau duhului sa-si exprime ale sale. Daca vreti, in expresia Sfantului Pavel, «trupul ravneste impotriva duhului si duhul ravneste impotriva trupului». Si poate toti sau multi dintre noi cunoastem asta: sunt momente, care sunt probabil momente de har, cand, daca mancam, parca stricam ceva care misca in duhul nostru, in inimile noastre. Daca mai avem prea multa partasie cu ale pamantului, parca risipeste ceva mai pretios. Aceasta constientizare poate sa mearga mai departe, pana la acele nevointe precum le canta troparele pentru sfinti cuviosi, «nevointe mai presus de fire». Dar deocamdata aceste nevointe pe masura puterii noastre firesti, desi postul nostru nu e post in adevaratul sens al cuvantului, cum a postit Moise, cum a postit Ilie, cum a postit Mantuitorul, 40 de zile nemancand nimic. Si au postit si parintii nostri din scoala filocalica, de cand cu Antonie cel Mare, ba poate si inainte. Dar ce numim noi post este un prim pas, accesibil tuturor. Este, putem zice, un regim, o dieta. Vedeti ca postul, ca orice infranare, tine de dragoste. Dragostea cere nevointa. Si dragostea celor ale lumii acesteia cere nevointa. Cate fete tinere astazi nu tin regim ca sa-si pastreze silueta? In masura si in legile dragostei de care esti cuprins sunt si masura si legile infranarii sau nevointei cu care o sa te nevoiesti".

NECESITATEA POSTULUI SI INFRANARII Toate religiile acorda importanta postului, practicandu-l in diferite forme si cu diverse motive. Crestinismul cu atat mai mult, deoarece insusi Mantuitorul a tinut post. El a postit 40 de zile inainte de a-si incepe misiunea sa pe pamant si i-a invatat pe ucenicii sai, si prin ei pe noi, ca postul trebuie legat de rugaciune. Postul face parte din virtutile crestine si nu poate fi separat de acestea, deoarece este mijloc de desavarsire sufleteasca, de lupta impotriva patimilor si a poftelor, dar si un semn de respect si jertfa adusa lui Dumnezeu. DESPRE MINUNATA MOARTE A FECIOAREI "Multimile ingerilor si-au intins mainile lor nevazute la trecerea sufletului ei sfant. Casa si imprejurimile s-au umplut cu o mireasma negraita. Iar deasupra trupului ei sfant plutea o lumina nevazuta de ochi. Si asa, Invatatorul si ucenicii, cerul si pamantul au condus-o pe Sfanta Fecioara, Invatatorul si Domnul milostiv a dus sfantul suflet al Maicii Sale preacurate in ceruri, iar ucenicii au asezat trupul ei neprihanit pe pamant pentru a-l unge cu miresme si a-l duce acolo unde ea voia, si dupa putina vreme, pentru a fi dus in Rai in locul pe care l-ar voi Fiul si Dumnezeu ei". (Dupa "Viata Maicii Domnului", de Sfantul Maxim Marturisitorul) VECHIMEA POSTULUI SI A CULTULUI CINSTIRII MAICII DOMNULUI In privinta Postului Adormirii Maicii Domnului, cunoastem ca la inceput era mai scurt si varia in functie de evlavia locului. Dar o data cu aparitia ereziei lui Nestor, in veacul al V-lea, cultul Maicii Domnului a luat o amploare mare si a crescut mereu pana azi. Postul in cinstea sa fiind o forma de cinstire. Nestor sustinea ca, deoarece in fiinta lui Hristos ar exista doua persoane deosebite, Sfanta Fecioara nu a nascut decat pe omul Hristos si, spunea el, nu poate fi numita Nascatoare de Dumnezeu, ci numai Nascatoare de om sau, cel mult Nascatoare de Hristos. Cand un episcop a indraznit intr-o biserica in care era de fata si Nestor sa blasfemieze astfel pe Preasfanta Fecioara, toti credinciosii au parasit biserica, "ceea ce dovedeste cat de veche si adanc inradacinata era in constiinta credinciosilor credinta in calitatea de Nascatoare de Dumnezeu a Sfintei Fecioare", scrie pr. prof. dr. Ene Braniste in "Liturgica generala" (Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1993).