x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Un sfant de legenda

Un sfant de legenda

de Daniela Cârlea Şontică    |    19 Dec 2005   •   00:00
Un sfant de legenda
SFANTUL DIMITRIE BASARABOV
In care secol s-a nascut si de ce nationalitate este Sfantul Cuvios Dimitrie nu stim precis. Lucrurile incontestabile sunt insa minunile care n-au incetat niciodata sa se intample celor care s-au rugat lui cu credinta.

Moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, zis si Basarabov, au fost aduse la Bucuresti la 13 iulie 1774, iar in 1950, datorita marii cinstiri ce i s-a acordat in popor, a fost proclamata generalizarea cultului pe tot pamantul Romaniei.

ISTORIE. Desi exista o "viata" a sa, adica o insemnare trecuta in lucrarea bisericeasca numita sinaxar, compararea diferitelor izvoare istorice plaseaza in sfera legendei timpul in care a trait sfantul. Unii istorici spun ca a trait in secolul al XII-lea, pe vremea Imperiului vlaho-bulgar, infiintat in 1185 la Tarnovo de fratii Petru si Asan. Cei mai multi insa sustin ca Sfantul Dimitrie a trait in secolul al XIII-lea. Intr-o copie a Istoriei slavo-bulgare facuta de ieromonahul Pantelimon este scris ca Sfantul Dimitrie a trait in secolul al XVII-lea, in timp ce Paisie de la Hilandar vine si el cu ipoteza ca sfantul traia pe la 1685.

Si in privinta nationalitatii lucrurile sunt putin neclare, data fiind si conjunctura istorica a ipotezei luate drept cea mai credibila cu privire la timpul vietuirii cuviosului: secolul al XIII-lea. Satul Barasabovo este foarte aproape de Dunare, cam la 4 km in linie dreapta, iar Manastirea Basarabovo a fost ctitorita de Ioan Basarab I, inainte de intemeierea Tarii Romanesti, mosia pe care se aflau satul si manastirea fiind proprietatea Basarabilor.

Satele de la nord si de la sud de Dunare aveau populatie mixta. In timpul restristilor, locuitorii se retrageau dincoace de Dunare, pe teritoriul actual al tarii noastre. Locuitorii din satul Basarabovo s-au mutat in secolul al XVIII-lea langa Giurgiu, in satul Slobozia, intorcandu-se abia dupa aproape un secol in satul lor de bastina. Prin urmare, nu se stie daca Sfantul Dimitrie a fost vlah, bulgar sau aroman.

MOASTELE. Vindecarile minunate petrecute la Basarabovo, unde se aflau initial moastele, au facut ca locuitorii ambelor maluri ale Dunarii sa vina in numar impresionant sa se roage blandului Dimitrie. Romanii si-au dorit foarte mult sa aiba moastele la ei acasa, insa acest lucru s-a petrecut abia in timpul razboiului ruso-turc (1769-1774). Generalul rus Petru Salticov a luat moastele pentru a nu fi pangarite de turci, cu gandul de a le duce la Kiev, dar trecand prin Bucuresti, un om bogat, Hagi Dimitrie, impreuna cu Mitropolitul Grigorie al II-lea al Tarii Romanesti, l-au rugat sa lase romanilor sfintele moaste, ca un fel de recompensa pentru suferintele indurate de pe urma razboiului amintit. Ceea ce s-a si intamplat. Minunile pe care le-a facut Sfantul Dimitrie in timp sunt multe, unele consemnate in documente, altele nu. Dimitrie Papazoglu scrie in "Istoria fondarei orasului Bucuresti" ca la 1827, sub Grigore Ghica Voda, era o seceta cumplita, iar in urma procesiunii cu moastele Sfantului Dimitrie, a inceput o ploaie care a durat trei zile. Faptul ca Biserica Patriarhala nu a fost atinsa in timpul bombardamentelor din al doilea razboi mondial, desi trei bombe au cazut in curtea ei, ca si faptul ca n-a fost demolata cum voia Ceausescu sunt alte minuni savarsite de cuvios.

Dincolo de neclaritati, adevarul palpabil in ceea ce il priveste pe Sfantul Dimitrie sunt moastele sale care ne binecuvanteaza si ne vegheaza din Dealul Mitropoliei.

DESCOPERIREA MOASTELOR

Nascut in satul Basarabovo, cuviosul a dus o viata simpla, fiind pastorul vitelor satului, iar mai tarziu a intrat in manastire. S-a nevoit intr-o pestera multi ani, iar cand si-a cunoscut sfarsitul vietii s-a asezat intre doua lespezi pe malul raului Lom din apropiere si asa, ca intr-un sicriu, si-a dat sufletul. Dupa multi ani apele Lomului l-au scos la suprafata, fiind descoperit de o tanara bolnava, careia i s-a aratat in vis de mai multe ori.

SFANTUL OCROTITOR AL BUCURESTILOR

Ca o confirmare a evlaviei bucurestenilor, dar nu numai a lor, fata de sfant, dupa cum scrie in 1887 Episcopul Melchisedec Stefanescu, Sfantul Cuvios Dimitrie a fost declarat ocrotitor la Bucurestilor de catre Mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). De atunci, credinciosii vin in numar tot mai mare la racla cu mostele sale, apreciindu-se ca in ziua Sfantului sunt aici cam un milion de pelerini.

A VINDECAT DE CIUMA

Sfantul Dimitrie nu se lasa prea mult rugat, el fiind intr-adevar aparatorul Capitalei, lucru demonstrat in decursul istoriei. In vremea lui Voda Caragea, cand ciuma se intinsese atat de mult, incat cei vii abia mai pridideau sa-i ingroape pe cei morti, la cererea lui Voda, calugarii au scos moastele sfantului de la Mitropolie si au ocolit orasul, facand rugaciuni de vindecare si oprire a epidemiei. Din acea zi, numarul mortilor a scazut repede, spune Dimitrie Papazoglu in cartea sa despre Bucuresti. Multumim domnului profesor Gheorghe Vasilescu pentru informatiile oferite la realizarea acestui articol
×