IN TEATRU
TREI, DOAMNE. Intrasem in spectacol destul de tarziu in locul bunului meu prieten, dar niciodata coleg de teatru - asta-i viata - , Radu Ion. Trecuse de mult perioada lecturilor si incepusera de ceva vreme repetitiile la scena.
Toti se cunosteau deja, toti lucrau bine impreuna. Eu, nou in teatru, nou in echipa. Am luat trenul din mers fara sa ma gandesc de doua ori, iar acum simt ca nu-mi pot tine echilibrul. Si mi-e teama c-am sa cad! Incerc sa fac fata cerintelor cat pot de bine. Dar cat pot eu de bine nu-i destul.
Dezastru total! Regizoarea tipa la mine din sala, Dragos ar sta si-n cap ca s-o-mpace, masinistii rateaza manevrele, actorii nu mai au cui sa dea replica...
Trei oameni, doar trei, se mai distreaza in mijlocul calamitatii.
Afundati in fotoliile din primul rand, Traian, Liviu si Lapi se bucura de spectacolul repetitiilor. Si-mi iau apararea. Tarziu am aflat ca datorita lor am scapat nezburat. Sau asa umbla vorba.
PRIETENI. Memoria e un lucru ciudat. Peste ani, tinde sa opreasca pentru sine doar lucrurile placute.
Citește pe Antena3.ro
ORCHESTRA PRIETENIEI
"Fiind aproape tot timpul in scena, legatura mea cu ei depasea intotdeauna, in planul acela subtil al comunicarii, legatura care oricum era prezenta sub imperiul textului dramatic. Traian, Liviu si Lapi erau orchestra personajului meu, a Regelui. Dadeam de multe ori semnalul de intrare pentru muzica. Dar comunicarea noastra devenise atat de puternica, ne «simteam» atat de bine, incat semnele devenisera aproape inutile. Am devenit, si-am ramas si acum, prieteni. Orchestra regelui a devenit orchestra prieteniei", povesteste actorul Dragos Stemate. Personajele lui Heinrich Zimmer in dramatizarea lui Vlad Zografi, aduse in scena de regizoarea Andreea Vulpe |
Marius Galea, Dragos Stemate si Tatiana Constantin.
Din sala, Vama Veche canta tema muzicala a spectacolului
"Regele si Cadavrul", de Vlad Zografi |