Vanduti de propriii frati

Istoria este plina de tradare si tradatori, iar cazul lui Horea, Closca si Crisan nu face exceptie.

Memoria colectiva are tendinta sa creeze arhetipuri eludand individualitatea tradatorilor, in cazul prinderii capilor revoltei motilor, Horea, Closca si Crisan, numele celor care s-au vandut Vienei au ramas bine intiparite in mintea locuitorilor muntilor.

RECOMPENSA INSANGERATA. Dupa ce rascoala a fost inabusita, autoritatile, direct indrumate de imparat, au cautat prin toate mijloacele sa puna capat revoltei care continua sa mocneasca, punand un premiu de 300 de galbeni pe capul fiecarui lider al motilor: Nicolae Ursu din Albac, numit Horea (foto), Ioan Closca din Carpinis si Gheorghe Crisan care, cautand sa castige timp pentru continuarea luptei, s-au ascuns in munti crezand in buna credinta a celor pentru care s-au ridicat. Horea si Closca s-au ascuns in padurea Scorucet, loc cunoscut doar de apropiati. Cel care si-a asumat prinderea lor a fost vicecolonelul german Kray din Regimentul II de pedestrime secuiasca confiniara care nu cunostea Apusenii, insa a descoperit un silvicultor imparatesc, sas si el, Anton Meltzer, cu ajutorul caruia spera sa-si indeplineasca misiunea.

TRADATI DE CEI CU ACELASI SANGE. Padurarul refuza planul propus de militar si se ofera sa ii aduca legati pe cei doi conducatori cu ajutorul padurarilor sai romani Onut Matei, Stefan Trif, Iacob Neagu, Dumitru Neagu si alti trei romani si sa ii predea trupelor conduse de sublocotenentii Vajda si Jeney trimise in munti pentru a da sprijin tradatorilor. Padurarilor nu le-a pasat de urmarile sigure pe care le-ar fi putut avea actiunea lor miseleasca. Tradarea celor trei bravi romani si vinderea lor asupritorilor austrieci insemna atat uciderea lui Horea si Closca, cat si a scumpului vis de libertate a asupritilor iobagi romani. Cei sapte localnici s-au indreptat spre ascunzatoare dupa ce l-au prins si interogat pe Nicolae Cristea, care trebuia sa-i anunte pe cei doi conducatori de aparitia vreunui pericol.

POVESTEA SCRISORILOR. In ziua de 27 decembrie i-au gasit pe Closca si Horea care, nebanuind pericolul, nu si-au luat nici o masura de precautie, fiind astfel prinsi usor de cei sapte oameni. In momentul prinderii, se spune ca Horea a scos din san un pachet legat de scrisori pe care le-a aruncat in foc, dand nastere la numeroase speculatii legate de continutul acestora. Dupa ce au fost legati, au fost ascunsi la o stana din apropiere, timp in care au fost anuntate trupele austriece care urmau sa ii escorteze pana la Alba-Iulia. La cei doi s-au gasit doua pusti, doua pistoale, doua lanci, praf de pusca, gloante, prin aceasta infirmandu-se legendele nascute in presa straina ca cei doi ar fi foarte bogati.

UN PREOT AJUTA LA PRINDEREA LUI CRISAN Crisan, dupa dizolvarea armatei taranesti din Zarand, s-a ascuns in comuna Lupsa, unde a stat ascuns pana la sfarsitul lui ianuarie, deplasandu-se prin sate imbracat modest, pentru a nu fi recunoscut. Din nou armata obtine ajutorul localnicilor in persoana preotului ortodox Moise din Carpinis. Acesta il anunta pe maiorul comite Pûckler, care, trimitand o patrula numeroasa in comuna Mogos, l-a arestat pe Crisan si l-a dus la Alba Iulia.

BANII SA FIE IMPARTITI INTRE CEI SAPTE TRADATORI Imparatul, foarte interesat de aceasta situatie, ii scrie comitelui Palffy la 14 ianuarie 1785 ca cei 600 de galbeni promisi pentru prinderea lui Horea si Closca sa fie impartiti intre cei sapte tradatori. Acestia urmau sa fie declarati oameni liberi de iobagie, iar padurarul Meltzer urma sa fie recompensat separat cu 100 de galbeni. Guberniul provincial in intelegere cu Tezauriatul hotarasc impartirea acestor recompense in cadrul unei ceremonii publice, solemne, tinute la Zlatna la 5 februarie, zi de targ saptamanal. La aceasta adunare au fost adusi cu forta tarani din comitatul Albei si Zarandului, precum si preoti pentru a vedea cu ce onoare sunt rasplatiti cei care servesc interesele Curtii. Cei sapte tarani si-au primit rasplata baneasca impreuna cu manumissionali (diplomele de eliberare din iobagie). Cei care l-au tradat pe Crisan au fost "rasplatiti" mai tarziu. Legenda spune ca tradatorii nu s-au putut bucura de bani si noul statut in societate, pentru ca au fost urati de oamenii scarbiti de gestul lor, iar razbunarea s-a intins pe mai multe generatii. LEGENDA INIMII CRAISORULUI Se pare ca a existat si in realitate un conflict intre urmasii principalilor actori ai dramei. O alta legenda, transmisa din generatie in generatie, spune ca, intors acasa, padurarul Meltzer rupe o paine in care insa gaseste o inima de om, aceasta fiind inima lui Horea, ucis pentru neamul sau. Se mai spune, de asemenea, ca in painea tradatorilor apareau cheaguri de sange pentru a le aminti de pretul platit de Horea, Closca si Crisan in urma tradarii lor. (Multumiri domnului CRISTEA MARIUS, muzeograf la Muzeul National al Unirii Alba Iulia, pentru sprijinul acordat)