Viata ca la carte

"Ba, da’ tari mai sunteti voi, comunistii astia, de va e frica de un mos basinos ca mine", le-a spus Argetoianu arestatorilor care l-au "saltat" pentru a-l duce la Sighet.

A schimbat guverne, a infiintat partide, a facut inchisoare la 80 de ani. Totul insa in numele interesului national. Constantin Argetoianu ar face azi minuni ca politician. Aproape ca nu exista guvern interbelic din care Constantin Argetoianu sa nu fi facut parte. Nici eveniment de seama la care sa nu fi participat si pe care sa nu-l fi redat in memoriile sale.

CARIERA. Dupa opt ani de studii la Paris, debuteaza in viata publica de timpuriu, in diplomatie. Din 1898 pana la declansarea primului razboi mondial, Argetoianu a fost atasat, secretar, prim-secretar, consilier la Constantinopol, Roma, Viena, Paris. La 42 de ani se apuca de politica, marturisind mai tarziu ca toate ii pareau luminoase si era increzator, dar cu timpul a ajuns sa regrete alegerea facuta. Ca orice boier, intra in Partidul Conservator. Revenirea din diplomatie coincide cu momentul recasatoririi cu Valentina Boamba, dupa decesul primei sotii, contesa Talievici. Pentru ca era instarit, nu a facut politica pentru bani, de aceea era mai temut. Era un politician controversat, caci, fiind in toate guvernele, a fost adesea atacat ca oportunist.

Argetoianu de fapt intrebuinta partidele pentru ideile lui, mai ales idei din domeniul agrar. Studiile sale economice arata cat de actuala e politica lui economica. "Argetoianu este un om care, de-ar fi trait astazi, ar fi fost de mare folos tarii prin teoriile lui economice si prin nationalismul sau. A fost un adevarat boier", intareste Georges Niculescu, casatorit cu Yvonne Orovea-nu, nepoata lui Argetoianu.

Ultimul caiet de memorii scrise de Constantin Argetoianu in Elvetia se incheie astfel: "Sa pierim cu totii, dar sa traiasca si sa fie prospera tara noastra". Modest, pe cavoul familiei Argetoianu de la Breasta scrie doar atat: "Au fost buni si multiubiti".

Dus la puscaria din Sighet in 1950, boierul de mai bine de 80 de ani si-a gasit sfarsitul

PUSCARIE LA 80 DE ANI. Constantin Argetoianu a fost arestat de comunisti in "noaptea ministrilor" 5-6 mai 1950, cand au fost prinsi ministrii, intelectualii. L-au luat de la casa lui de pe Bulevardul Ana Ipatescu si l-au dus in Sighetul Marmatiei. Era suferind, dupa ce avusese o operatie de prostata. Mucalit, le arunca celor care au venit sa-l aresteze: "Ba, dar tari mai sunteti voi, comunistii astia, daca va este frica de un mos basinos ca mine". Avea 80 de ani. Familia i-a fost scoasa din apartament si i s-a dat domiciliu fortat in Crucea de Piatra, cartier rau-famat. Au stat acolo sase luni. Fiica, Marie-Jean, a trebuit sa se angajeze la o fabrica de sticla, unde s-a si imbolnavit. Dupa ce li s-a terminat perioada de domiciliu fortat, au inchiriat mansarde prin Bucuresti. Dupa care au reusit sa iasa din tara prin interventia unui oficial francez pe o lista speciala de 13 persoane. Dupa ani buni de detentie, Argetoianu moare fara judecata in inchisoarea din Sighet. Anul exact nu se cunoaste, apare ca data a mortii ba anul 1952, ba 1955 sau 1956. Cert e ca nu i s-au mai gasit ramasitele pamantesti. Familia a luat tarana din cimitirul saracilor din Sighet si au dus la cavoul familiei din Breasta, in locul unde sufletul marelui politician dorise sa se odihneasca, alaturi de inaintasi.

MANUSCRIS CITIT DE CEAUSESCU Desi regimul comunist i-a venit de hac, memoriile sale au fost apreciate de Ceausescu si manuscrisele pastrate "… In casa parinteasca mai intai - printre straini mai apoi - am vazut si am auzit multe. Partas de la razboi incoace la toate luptele noastre politice, am dus multe raspunderi pe umeri si am fost in masura sa cunosc multe dedesubturi. Si mai ales sa cunosc oameni. Iata de ce am crezut ca insemnarile care urmeaza ar putea interesa generatiunile viitoare si m-am hotarat sa le astern pe hartie. Faca urmasii mei ce vor vrea cu ele." Asa isi incepe Argetoianu "Amintirile din vremea celor de ieri" dedicate celor de maine, memorii-fluviu care recompun o epoca scrise intre 1930-1940. Stilul viguros, portretele pitoresti, oltenismele si frantuzismele stau marturie unei epoci de mari framantari cu personaje dintre cele mai interesante. Coplesit de personalitatea rudei sale prin alianta, nepotul Georges Niculescu spune: "Argetoianu a fost unul dintre cei mai mari memorialisti pe care ii avem. Iar din perioada interbelica, cu siguranta e cel mai de seama". Drumul acestor manuscrise spune multe despre soarta marelui om politic in ultima parte a vietii sale. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, lui Argetoianu i s-a dat o misiune diplomatica in Elvetia. In primavara lui 1944, simtind apropierea comunistilor, Argetoianu isi ia domiciliu provizoriu in tara cantoanelor. A petrecut acolo doi ani, timp in care s-a negociat pentru prima oara iesirea Romaniei din razboi, spune Niculescu, despre care insa stiu prea putini oameni. Cand s-a simtit in primejdie la intoarcerea in tara, a depus manuscrisele la Academia Romana. In anii 1957-’58, comunistii au spart safe-ul unde se aflau manuscrisele si le-au dus la Comitetul Central. Manuscrisele au fost publicate fragmentar in timpul regimului comunist, au fost alese pasajele care puneau in lumina nefavorabila boierimea tarii. Mai tarziu, Ceausescu s-a aratat foarte interesat de manuscrisele lui Argetoianu. A cerut ca aceste scrieri sa fie batute la masina, 10 dactilografe au transcris cu litere mari ca sa poata citi cel dintai barbat al tarii si aceste lucrari au devenit lectura lui favorita. Niculescu spune ca exemplarul legat in piele din biblioteca lui Ceausescu a fost rupt, ars la Revolutie. Dupa Revolutie, manuscrisele au intrat in posesia Arhivei Centrale.

VINOVAT FARA VINA "Omul asta a fost urmarit si de Siguranta Regelui , si de Siguranta lu’ Antonescu, si de Securitate. Antonescu a reusit sa-i puna sechestru pe avere, dar nu a gasit nimic in neregula si nu a mai avut ce-i face" Georges Niculescu sotul nepoatei lui Constantin Argetoianu Tatal lui Constantin, Ion Argetoianu, a fost la fel de activ in viata publica. In 1912 ajunge ministru de Razboi Dupa ’89, cele doua nepoate ale lui Argetoianu au intentat proces statului roman sa li se spuna de ce a fost arestat si de ce a fost nevoie sa moara bunicul lor. Demersul, o premiera in Justitie, neexistand incadrare legala, s-a incheiat prin "achitarea" lui Argetoianu si recunoasterea erorii careia i-a cazut victima. Georges Niculescu, nepot prin alianta cu Argetoianu, nu poate numi "reabilitare" incercarile de a stabili nevinovatia lui Constantin, pentru ca un om de asa valoare nu are pentru ce sa fie reabilitat. "Omul asta a fost urmarit si de Siguranta Regelui , si de Siguranta lu’ Antonescu, si de Securitate", spune acesta. Antonescu a reusit sa-i puna sechestru pe avere, dar nu a gasit nimic in neregula si nu a mai avut ce-i face. Comunistii i-au venit insa de hac. Niculescu ne arata dosarul masiv, in coperta rosie, de la Securitate. "Nici macar nu i-au scris corect numele. Cica Argentoianu. L-au urmarit ca a fost boier si ministru."