x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Jurnalul Old Activistii banului public

Activistii banului public

23 Noi 2004   •   00:00

Nu stiu unde sa incep in a-mi exprima dezamagirea ca pana si din aceasta campanie electorala au lipsit discutiile despre optiuni clare prezentate romanilor pentru a le face viata mai buna. Undeva intre gafele lui Gunter Verheugen si tunurile de miliarde de la RAFO a disparut orice incercare de a discuta idei, nu oameni; rezultate, nu ideologie.

Dar nimic nu m-a dezamagit mai mult decat usurinta cu care s-a abandonat discutia despre acel subiect care, bine abordat, ar putea schimba economia romaneasca in bine mai mult decat orice alta masura: politica fiscala sau, mai specific, impozitul pe venit si profit.

In ciuda multor gauri din programul Aliantei D.A., propunerea unei cote unice a impozitului pe venit si pe profit ar putea sa descatuseze potentialul economiei romanesti, dar masina de propaganda a PSD + PUR pare sa fi reusit in a ingropa acest lucru sub un morman de ideologie.

Este inutil sa ma opresc asupra legalitatii dubioase a discursului electoral tinut de Ion Iliescu impotriva cotei unice la impozitul pe venit. Mult mai deprimanta este maniera in care acesta nu si-a putut abandona instinctele sale de stanga pentru a vedea avantajele incontestabile ale respectivei masuri. La fel de dezarmanta este lipsa de vigoare cu care Alianta si-a aparat planul de simplificare a codului fiscal de aceasta maniera. Nu in ultimul rand, este revoltator modul in care Partidul Umanist, asa-zisul reprezentant al oamenilor de afaceri din Romania, a abdicat de la propriile principii si s-a lasat calcat in picioare de colegii de coalitie din PSD la un capitol important pentru mediul corporatist din Romania.

Poate ca aritmetica PSD-ului este corecta si ca unii oameni ar ajunge sa plateasca insa cu cateva sute de mii de lei mai mult in impozite pe venit, in timp ce miliardarilor li s-ar reduce impozitul. Problema este ca, din nou imbatat de populism, PSD nu vede dincolo de lungul nasului. Calculele sale nu se transfera in realitate. Majoritatea acelor miliardari despre care PSD zice ca ar plati mai putin dupa adoptarea cotei unice de fapt nu platesc impozitele dictate de codul fiscal atat de echitabil al acestui moment. Realitatea deloc neglijabila este ca circa 10 miliarde de dolari in venituri trec neimpozate in Romania in fiecare an, pentru ca asta este tara in care saracii platesc prea mult, iar bogatii nu platesc deloc. Sistemul de colectare al impozitelor este mult prea ineficient pentru a permite luxul impozitelor progresive pe care si-l doreste PSD. Acel sistem de impozitare progresiva este echitabil numai pe hartie, pentru ca in realitate nu il respecta decat fraierii.

In revolta sa ragusita in numele celor multi, Ion Iliescu a comis din nou pacatul ignorantei si nesabuitei idei ca Romania poate fi tara democratiei originale. Dand dovada de o ingrijoratoare lipsa de cunostinte despre regiunea care ne inconjoara, Ion Iliescu nu a catadicsit sa analizeze rapoarte care spun ca la un an dupa adoptarea unei cote unice la impozitul pe venit si profit, Rusia a reusit sa colecteze cu 40% mai multe venituri la bugetul de stat datorita optimizarii sistemului de impozitare. Alte tari precum Estonia, Letonia si Slovacia au inregistrat succese similare.

In mare, rezultatele acestor tari dovedesc ca in urma adoptarii unei cote unice de impozitare, statul primeste bani mai multi pentru ca ii poate colecta mai eficient, si contribuabilii pot plati respectivele impozite mai usor.

In alta ordine de idei, adoptarea unei cote unice de impozit pe profit are sansa sa duca la cresterea masiva a investitiilor straine directe in Romania, ameliorand astfel o situatie extrem de jenanta din ultimii 15 ani. In timp ce numai in 2002 Slovacia a atras 5,7 miliarde de dolari in investitii, Romania abia a avut parte de putin peste 10 miliarde de dolari din 1989 incoace.

Cota unica de impozit pe venit si pe profit nu ar trebui sa depaseasca 18%, si in multe cazuri membrii acelor sindicate care s-au declarat atat de scandalizate de cota unica ar plati mai putine impozite, ceea ce i-ar impiedica pe liderii acelorasi sindicate sa se opuna acestei masuri.

Culmea este ca Ministerul Finantelor condus de Mihai Tanasescu a sustinut initial cota unica de impozitare, cu aprobarea prim-ministrului, Adrian Nastase. Dar ideea cotei unice si-a gasit sfarsitul atunci cand i s-a opus Ion Iliescu, ceea ce a dovedit inca o data unde se afla centrul puterii in PSD. Presedintele a sufocat cu o ideologie de mult apusa o idee pur economica si una in care politicul nu-si avea locul. Apogeul ipocriziei prezidentiale este ca, in timp ce invoca imoralitatea cotei unice, Ion Iliescu continua sa aprobe si sa gireze (tacit) o suita de personaje sinistre din PSD imbogatite pe cai cel putin dubioase.

De exemplu, tunurile de miliarde de la RAFO nu il deranjeaza pe Ion Iliescu, dar il deranjeaza asa-zisa inechitate a cotei unice de impozitare. Arhitectul partidului celor multi inchide astfel ochii atunci cand cei putini isi bat joc de banul public, arogandu-si dreptul de a imparti o pervertita versiune a ceea ce lui ii place sa numeasca echitate sociala.

Andrei Postelnicu scrie pentru cotidianul international Financial Times din redactia acestuia din New York si in paginile Jurnalului National in calitate personala

×
Subiecte în articol: psd unice ion