x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aici si acolo au fost martiri...

0
16 Apr 2005 - 00:00

  • de Pr. NECHITA RUNCAN
  • CRESTINISMUL IN ROMANIA
  • Scythia Minor, Dobrogea de azi, tinutul dintre Dunare si Marea Neagra, este fara nici o indoiala nucleul de crestinism al romanilor. Cine vor fi fost urmasii, ucenicii Sfantului Apostol Andrei, cei care i-au continuat apostolatul pe pamantul acesta, istoria nu ne spune.

    Dar prezenta lor s-a simtit prin raspandirea invataturilor evanghelice cu atata forta, incat s-au creat, la scurt timp, cea mai veche episcopie, apoi arhiepiscopie si in cele din urma prima mitropolie de pe pamantul romanesc - Mitropolia Tomisului. Ierarhii tomitani au pastrat si au aparat cu mare sfintenie, peste veacuri, Ortodoxia dintre Dunare si Marea Neagra. Alaturi de ei, pentru credinta lor nestramutata, mii si mii de martiri si-au dat tributul de sange in primele trei veacuri crestine. Astfel, pamantul Dobrogei s-a curatat, s-a sfintit si a dat mereu graitoare pilde de sfintenie, precum Sfantul Bretanion, Sfantul Teotim I, Sfantul Ioan Casian, Sfantul Gherman si inca atat de multi altii.

    Dintre numerosii martiri din Scythia Minor, cei mai multi au fost originari din localitatile unde erau venerati ori in care au patimit moarte martirica.

    Martirii proveneau din aproape toate straturile sociale ale Imperiului Roman si au avut profesii dintre cele mai diverse. Pretioasele vestigii materiale, precum basilici, martyrioane, cripte si morminte cu sfinte moaste, inscriptii votive etc. au fost distruse in mare parte si risipite succesiv de goti, huni, avari, bulgari si alte popoare migratoare care s-au perindat peste pamantul framantat al Dobrogei. Multe din ele mai asteapta inca, acoperite de uitare si de gramezile de ruine si moloz ale vechilor orase si cetati grecesti si romane de pe teritoriul dobrogean, sa fie scoase la lumina. Candva isi vor cere si ele dreptul de a reaparea in viata noastra, spre a ne ocroti si binecuvanta.

    Dintre numerosii martiri si sfinti ai Dobrogei, putini se bucura de un cult activ in bisericile ortodoxe. Intre acestia se numara totusi Sfintii Martiri: Zotic, Attal, Kamasie si Filip, descoperiti la Niculitel in anul 1971. Acest crucial eveniment a fost absolut intamplator (daca se poate spune ca exista intamplare cand e vorba de martiri), asa precum s-a intamplat de multe ori cand Sfintii cei necunoscuti sau uitati si-au cerut dreptul la veneratie. De data aceasta, o ploaie mai mult decat torentiala a spalat panta puternic inclinata de sub care au dorit sa iasa la lumina Sfintii nostri. A aparut astfel in ochii nostri o basilica ce apartinuse unui sat roman. Sub altarul ei s-a gasit o cripta-martyrium, fapt atat de exceptional, incat, dupa unele surse, ar putea fi considerat unic in lume. Temeliile basilicii se intind, partial, si pe sub casele unor sateni, precum si pe sub ulita din imediata apropiere. La acest lacas de cult crestin se cunosc numai absida semicirculara a altarului si o mica parte din naos, si se numara printre cele mai mari din Dobrogea, avand lungimea de 36 m, iar latimea de 14 m. Aceasta basilica a fost ridicata la sfarsitul secolului al IV-lea, in vecinatatea unui mormant martiric mai vechi. Pentru vremurile acelea, precum si pentru zona in care a fost ridicata (doar nu ne gaseam la Roma), dimensiunile acelei basilici sunt considerate cu totul exceptionale, fiind mai mare decat actuala noastra Catedrala Patriarhala. Si cand ne gandim ca proiectul Catedralei Mantuirii Neamului a avut drept principal argument contra faptul ca poporului nostru i-ar fi fost specifice bisericile mici...

    In anul 1971, sub altarul acestei basilici, s-a descoperit o cripta-martyrium, pastrata in intregime. In interior, pe pavajul de piatra, s-a gasit o racla mare, in care se aflau Moastele Sfintilor Martiri: Zotikos (Zotic), Attalos (Atal), Kamasis (Kamasie) si Philippos (Filip). Actualmente, moastele celor patru martiri se pastreaza cu multa evlavie in patru racle la Manastirea Cocos, sub un baldachin sculptat.

    In partea superioara a peretilor laterali din interiorul acestui martyrium s-au descifrat doua inscriptii scurte: inscriptia de pe peretele nordic, respectiv Martirii lui Hristos, si inscriptia de pe peretele sudic, Martirii Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos.

    Dar fericirea acestei epocale descoperiri a devenit inca si mai mare atunci cand, sub pragul incaperii unde s-a gasit racla cu cei patru martiri, s-a descoperit o intrare spre doua incaperi inferioare, in care, sub o lespede de calcar prinsa in mortar, era asezata o placa de marmura cu o alta inscriptie greaca, avand urmatorul continut: Aici si acolo - se afla - sange de martiri. Prima parte a inscriptiei grecesti reprezinta o forma atestata in timpul lui Marc Aureliu la Tomis si s-a tradus prin loc, respectiv, aici si acolo. A doua parte se intalneste prima oara la Homer si are sensul de sangele zeilor, elementul celest, etern, care curge prin vinele zeilor, apoi, fiind intalnit si la Eschil, sensul s-a extins, si aceasta parte a inscriptiei devine sange, respectiv sangele celor ridicati la ceruri. In vocabularul paleocrestin, sfintii martiri reprezinta pentru cei care cred in Hristos coloanele care ridica spre cer comunitatea crestina.

    Din cele doua incaperi inferioare s-a scos o mare cantitate de pamant amestecat cu peste 110 fragmente de moaste, care, in urma expertizei antropologice, s-a stabilit ca apartin trupurilor a doi barbati in varsta de 45-56 de ani. Acestia sunt socotiti cei mai vechi martiri din Dobrogea. Probabil ca au suferit moartea martirica, arsi pe rug, judecand dupa aspectul si dupa structura unora dintre oseminte, in timpul persecutiei lui Decius (250-251) in Cetatea Noviodunum si apoi au fost inmormantati intr-un loc necunoscut din necropola cetatii, de unde au fost transportati si reinhumati la Niculitel, in timpul lui Constantin cel Mare sau al urmasului sau. Oricum, sunt cele mai vechi din Dobrogea.

    Cei patru martiri, consemnati in Martirologiile de la Noviodunum, au suferit, probabil, martiriul in timpul persecutiei dezlantuite de imparatii Diocletian sau Licinius, la inceputul veacului al IV-lea d.Hr. sau in timpul persecutiilor anticrestine din timpul lui Athanaric, regele got.

    Toate acestea demonstreaza intensa viata religioasa ce se desfasura in nordul Dobrogei, acolo unde era singurul vad de traversare a Dunarii, in importantul centru de la Noviodunum. Nepretuitele Moaste ale Sfintilor Zotic, Attal, Kamasie si Filip ocrotesc de secole Dobrogea. Minunile savarsite, dupa descoperirea lor, au atras de-a lungul timpului pelerini din intreaga tara si chiar din strainatate. Dat fiind ca data in care si-au ispasit ei supliciul este certa, 4 iunie, dar fara sa se stie si anul in care a avut loc, in fiecare an, evlavia localnicilor a transformat ziua lor de cinstire - 4 iunie - intr-o sarbatoare a Dobrogei, materializata in pelerinajele si procesiunile ce se fac si in cadrul carora raclele cu moastele celor patru martiri impartasesc din sfintenia lor catre crestinii din localitatile Isaccea si Niculitel, dar nu numai lor, ci si tuturor acelora care-i cinstesc cu evlavie. Cu prilejul praznuirii lor anuale, odoarele sfinte sunt readuse in cripta in care au dormit 1.700 de ani.

    Aici, la Niculitel, sosesc an de an mii de pelerini care se roaga langa raclele celor patru martiri. Puterea tamaduitoare a sfintelor moaste certifica viata lor plina de sfintenie, de care Dumnezeu ne-a invrednicit sa fim partasi, noi, dobrogenii.


    In 2001, la privegherea ce avea loc in noaptea dinainte de 4 iunie, cand moastele martirilor au fost readuse la Niculitel, calugarii Manastirii Cocos au citit necontenit rugaciuni si psalmi. Cel care citea a rugat un alt parinte sa-i faca o fotografie. Doar la developarea filmului a aparut o incredibila raza de lumina in plina noapte, care-l ocrotea pe cititorul Psaltirii. Fotografia a fost multiplicata in mii de exemplare. Si astfel s-a dus vestea si despre lumina de la Niculitel...
    Citeşte mai multe despre:   martiri

    Serviciul de email marketing furnizat de