Alta lista a lui Schindler

Daca cineva iti spune astazi 〞sunt evreu", te gandesti 〞si ce-i cu asta?!". Cu o jumatate de secol in urma, lucrurile erau altfel. Hetcher e un evreu roman celebru, care si-ar fi putut gasi locul pe lista lui Schindler.

Habar n-am care dintre prietenii mei sunt evrei, daca or fi printre ei evrei, habar n-am ce religie au... Nu e important pentru mine la ce Dumnezeu se inchina, daca se inchina. Cu toate acestea, astazi diferentiez oamenii in evrei si restul lumii. Motivul?

Antena 1 difuzeaza in acest week-end un film eveniment: 〞Lista lui Schindler" (sambata, ora 22:00), pe care n-ar trebui sa-l rateze nimeni. Chiar daca l-ati vazut, chiar daca nu l-ati vazut, stiti ca 〞Lista lui Schindler" este un film despre suferintele evreilor. Asa ca va va fi usor sa cititi Jurnalul de cinefil de astazi in care e vorba despre un evreu celebru. Un domn care seamana teribil de tare cu eroii lui Spielberg.

Numele cu care s-a nascut personajul meu a fost Hechter, desi noi il stim cu o alta identitate. Jurnalul in care si-a descris suferinta a inceput a fi scris pe vremea cand avea 28 de ani. Daca nu i-ati citit cartea nu va puteti imagina umilinta prin care trecea zilnic ca sa poata face rost de bani, pe timp de razboi, cand evreii erau dati afara din orice loc de munca.

〞Marti, 21 octomvrie (1941) Toti evreii sunt obligati a preda statului efecte de imbracaminte. (...) un om, un evreu, care castiga 10.000 lei pe luna e obligat sa dea: 4 camasi, 10 perechi de izmene, 4 per. ciorapi, 4 batiste, 4 prosoape, 4 flanele, 3 costume de haine, 2 per. bocanci, 2 palarii, 2 paltoane, 2 paturi de lana, 2 dosuri saltea, 2 dosuri de perna, 2 fete de perna, 2 cearceafuri. (...) costul lucrurilor cerute intrece cu mult venitul luat drept criteriu! (...) Sanctiunea este inchisoare de la 5-10 ani si amenda de la 100.000-500.000.

Joi, 23 octomvrie (1941) De unde sa iau atatia bani? Nu e mai simpla inchisoarea?"

Asemenea personajelor lui Spielberg, si Hetcher s-a intamplat sa fie ajutat de cei care apartineau 〞taberei" adverse.

〞Marti, 5 august (1941) (...) imi spunea Visoianu (si el nu e un sentimental) mai alaltaieri, pe strada, cand ne iesisera in fata si trecusera pe langa noi un grup de evrei:

- De cate ori vad un evreu pe strada sunt ispitit sa ma apropiu de el, sa-l salut si sa-i spun: Ă«Domnule, va rog sa ma credeti ca eu n-am nici un amestecĂ».

Nenorocirea e ca nimeni nu are nici un amestec. Toata lumea dezaproba, toata lumea e indignata. (E vorba despre Constantin Visoianu, diplomat si om politic)"

Eroul meu de astazi a fost prieten cu Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Eugen Ionescu, iar in piesele sale de teatru puse pe scena Nationalului bucurestean au jucat Vraca sau Radu Beligan, pe atunci tanar aflat la inceputul carierei.

Nu stiu daca vi s-a spus la scoala cine se 〞ascunde" sub numele Hechter. Profesorii mei de romana n-au facut-o. Cred insa ca nu e importanta religia din perspectiva operelor sale, ci doar din perspectiva vietii zbuciumate pe care a trait-o un domn ale carui scrieri ne plac si acum, la zeci de ani distanta. Hechter a scris 〞Accidentul", 〞Steaua fara nume", 〞Jocul de-a vacanta", 〞Ultima ora" si il cunoasteti drept Mihail Sebastian.

Cartea 〞Jurnal 1935-1944" (Ed. Humanitas, 2002, text ingrijit de Gabriela Omat) e o marturie fantastica. Citind-o treci prin senzatii care amesteca simpatia (e un om tare chinuit) cu curiozitatea (citesti despre intimitatile unei celebritati), cu bucuria creatiei (simti cum s-au scris pagini celebre), dar si cu tristetea momentelor istorice.

Mi-a ramas in minte un fragment in care Sebastian povesteste ca evreilor li s-a cerut sa predea schiurile, tot asa cum mai tin minte marturia in care spune despre reducerea ratiei de paine pentru evrei sau aparitia taxei pentru zapada - evreii intelectuali puteau scapa de mersul la indepartatul zapezii de pe strazi daca plateau 1.000 de lei pe zi.

E o lume pe care noi, norocosi, nu o stim decat din carti sau din filme. Uitati-va diseara la filmul lui Spielberg si cautati jurnalul lui Mihail Sebastian. Exista astfel o sansa sa nu repetam greselile inaintasilor nostri.