Ar trebui sa luam aminte

Exista cuvinte, fapte, snoave, care la un moment dat ne marcheaza puternic, ne fac sa rezonam la frumusetea unei gandiri, la originalitatea unei exprimari care deschide dintr-o data si printr-un simplu cuvant un univers intreg, fie el rai sau abis, astfel incat iti dai seama cat de mult ai de invatat sau cum ai ignorat atata vreme un atat de mult si simplu adevar. Ar trebui sa luam aminte la aceste mici bijuterii cu care ne intalnim atat de rar si care ar ajunge sa ne schimbe viata. Fara sa constituie un indrumar pentru spovedanie, cele ce urmeaza sunt totusi exemple nepretuite pentru comportarea noastra permanenta, si daca gresim netinand seama si de astfel de exemple, pacatul nostru tot la spovedanie il vom spune. Astfel ca, avand atat de mult de invatat din cele ce urmeaza, le vom trece, totusi, la pagina indrumarului de spovedanie.

Daca insa se da cuiva pe langa cunostinta si intelepciune in duh de frica, lucru ce rar se intampla, aceasta descopera insasi lucrarea cunostintei prin dragoste. Fiindca cea dintai obisnuieste sa lumineze prin traire, a doua prin cuvant. Dar cunostinta o aduce rugaciunea si linistea multa, cand lipsesc cu desavarsire grijile; iar intelepciunea o aduce meditarea fara slava desarta a cuvintelor Duhului, si mai ales harul lui Dumnezeu care o da.
Sfantul Diadoh al Foticeei

Fii deci cu luare aminte la tine, ca nu cumva ceva din cele ale pierzarii sa te desfaca de Dumnezeul dragostei. Stapaneste-ti inima ta si nu fi nepasator...
Sfantul Isaia Pustnicul

Rugandu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna inainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gandul infatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie in vremea rugaciunii. Amintirea iti aduce in vremea rugaciunii sau inchipuiri ale lucrurilor de odinioara, sau griji noi, sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pismuieste foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul ca sa-i intineze scopul. El nu inceteaza, prin urmare, sa puna in miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile din trup, ca sa-l poata impiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre Dumnezeu.
Evagrie Monahul

Stiti cum spune Mantuitorul: cand vii la biserica sa aduci darul tau - prescura si lumanarea, la Sfantul Altar - daca iti aduci aminte pe cale ca cineva are ceva asupra ta - te-ai certat cu cineva si are manie si tu, de asemenea, daca ai manie impotriva lui - lasa darul tau acolo - nu-l mai lua de la pangar, sau de unde l-ai luat; nu-l mai aduce la biserica, ci du-te intai si te impaca cu fratele tau si dupa aceea, venind, adu-ti darul tau. Altfel nu este primit darul tau si nici rugaciunea nu este primita! Mai mult decat atat, noi, cand ne rugam: si ne iarta... precum si noi iertam, dar nu iertam, indirect cerem osanda: Doamne, precum eu nu iert, nici Tu nu cumva sa ma ierti!.
Parintele Sofian

Stam fata in fata cu viata noastra sau cu cel care ne-a facut concesia libertatii. Totul aici e vag: judecatorul, vina, sentinta. Dar raspunderea aici este maxima, iar consecintele sunt strivitoare. Si totusi aici teama ramane, la randul ei, vaga. Ne temem mai mult de judecatorul de cartier decat de Judecatorul Suprem. Suntem gata sa riscam oricand damnarea in locul unei condamnari de cateva luni...
Gabriel Liiceanu

Odata, era nevoie de un preot pentru a asista un condamnat la moarte. Cu o zi inainte de executie, preotul inchisorii s-a imbolnavit, si atunci s-a facut apel la preotul satului. Acesta insa a refuzat, spunand: Nu am de ce sa fac aceasta corvoada. Nu e locul meu acolo!. Raspunsul neplacut al preotului a fost adus la cunostinta episcopului locului, care a raspuns: Parintele are dreptate; nu e locul lui acolo, e al meu.... Si s-a dus sa asiste condamnatul
Victor Hugo

Eu vad instituita, macar pentru o clipa, legea divina. Oamenii acum sunt dezbinati, nu pot construi nimic laolalta. Ceva, totusi, ii vad facand impreuna: ii vad ingenunchind si rugandu-se. O tara intreaga. S-au facut atatea si atatea lucruri in comun, de ce sa nu se faca si un bine? Cand a murit Stalin, milioane de oameni din tarile comuniste au stat smirna nu stiu cate minute de reculegere. Au stat in picioare, acolo unde i-a prins ceasul hotarat de Moscova, si n-au scos nici un cuvant. Iar noi sa nu putem ingenunchea laolalta, in acelasi ceas si sa ne cerem iertare lui Dumnezeu si unii altora, cand de iertarea asta avem atata nevoie?
Regele Mihai

Nicicand omul nu este atat de frumos, atat de iubit de Dumnezeu, ca atunci cand isi ucide in fata Lui si a duhovnicului propria sa mandrie Cuviosul Antonie de la Pecerska Un biet om, naucit de dragoste pentru o femeie, dar fiind sarac, cazu in pacatul de a fabrica monede false, lucru pedepsit cu moartea, pe vremea aceea. Femeia a fost arestata incercand sa puna in circulatie moneda falsa. Politia nu avea probe si pentru amantul ei, pe care il suspectau, si-atunci procurorul falsifica niste probe prin care sa o convinga pe femeie ca amantul nu-i este fidel. Orbita de gelozie, femeia si-a denuntat amantul, care urma sa fie executat. Episcopul asculta in tacere intamplarea, apoi intreba: Unde va fi judecata femeia?. La curtea cu juri. Si unde va fi judecat domnul procuror?
Victor Hugo

Il iubeam pe Dumnezeul bunicii mele foarte mult, pentru ca era atat de aproape de ea, si adesea obisnuiam sa o rog: Spune-mi ceva despre Dumnezeu!. Cand vorbea despre Dumnezeu, despre cer sau despre ingeri, devenea mai mica si mai blanda, fata isi recapata tineretea, iar ochii ei umezi radiau o lumina calda, deosebita. Ii luam in mana buclele grele ale parului si le infasuram in jurul gatului meu. Ascultam cuminte, fiind numai ochi si urechi la povestile ei fara sfarsit, care nu ma plictiseau niciodata. Omul nu-l poate vedea pe Dumnezeu - daca l-ar vedea, ar orbi. Numai sfintii Il pot privi direct in fata.
Maxim Gorki

Caci cine nu stie ca oastea egipteana consta din felurite patimi ale sufletului, prin care este luat cineva in robie
Sfantul Grigorie de Nyssa

In postul mare, in timpul Vecerniei, la Vechiul Russikon, Domnul i-a dat unui monah sa vada pe ieromonahul Avraam in chipul lui Hristos. Batranul duhovnic luase epitrahilul si se pregatea sa-l marturiseasca. Cand monahul acela a venit in locul unde se fac marturisirile, s-a uitat la duhovnic, un batran cu parul alb, si a vazut ca fata lui era tanara ca a unui baiat si stralucea cu totul, fiind asemenea lui Hristos. Atunci monahul a inteles ca duhovnicul isi savarseste slujirea sa in Duhul Sfant si ca prin Duhul Sfant ii sunt iertate pacatele celui ce se pocaieste
Cuviosul Siluan Athonitul

Cel ce se pocaieste cu adevarat este gata sa rabde orice intristare, foame si golatate, frig si caldura, durere si saracie, dispret si prigoana, nedreptate si defaimare, pentru ca sufletul sau se inalta catre Dumnezeu si nu se ingrijeste de cele pamantesti, ci se roaga cu minte curata
Arhimandritul Sofronie