Au scos crestinii din catacombe

Doi oameni au reusit sa schimbe fata lumii antice. Un vis de esenta divina a insemnat sfarsitul a trei secole de persecutii religioase impotriva crestinilor. Imparatul Constantin cel Mare si mama sa, Elena, sunt cei care au scos Biserica crestina din catacombe.

Cei intocmai ca Apostolii, Sfintii Imparati Constantin si Elena, sunt cei care au abolit persecutia religioasa asupra crestinilor in unul din cele mai mari imperii ale Antichitatii, Imperiul Roman. Crestinii fusesera persecutati timp de trei secole, de la inceputul domniei imparatului Nero, un conducator de trista amintire, si pana la imparatul Maxentiu, un pagan manat parca de demoni impotriva crestinilor. Povestea afirmarii credintei crestine in sufletul lui Constantin cel Mare este una in care puterea lui Dumnezeu se arata a fi nemasurata. Despre Acesti mari sfinti ai Bisericii am vorbit cu parintele Constantin Stoica, seful Biroului de presa al Patriarhiei Romane.

Parintii lui Constantin au fost Constantiu Chlor si Elena. Despre tatal sau traditia spune ca era imparat peste Galia si Insulele britanice. Dupa moartea tatalui sau, Constantin cel Mare a reusit sa ajunga imparatul Imperiului Roman.

Afirmarea credintei crestine a imparatului Constantin s-a produs in anul 312 dupa Hristos. Ca o caracterizare cand vorbim de Sfintii Imparati Constantin si Elena este: Puterea lui Dumnezeu manifestata in slabiciune. Cand spun acest lucru, ma gandesc la Sfantul Imparat Constantin, care imediat dupa ce a ocupat tronul Imperiului Roman a trecut prin momente dificile. Ne aducem aminte de lupta cu Maxentiu, de la Pons Milvius (Podul vulturului). Armata sa era inferioara numeric fata de cea a adversarului sau, fiind clar cine va castiga batalia. In somn, Constantin a avut un vis in care a vazut pe cer semnul Sfintei Cruci si in jurul acestui semn mesajul In hoc signo vinces (Prin acest semn vei invinge). Imparatul a inteles mesajul primit de la Dumnezeu si, punandu-si nadejdea in El, porunceste sa se coasa semnul Sfintei Cruci pe steagurile de lupta. A doua zi, el obtine o stralucita victorie. Este, daca vreti, un moment de referinta in viata Sfantului Imparat Constantin cel Mare, care ulterior a fost providential pentru dezvoltarea Bisericii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, povesteste parintele Stoica.

Victoria repurtata in fata lui Maxentiu si visul divin avut de Constantin l-au facut pe acesta sa devina protector si practicant al crestinismului. In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare da lumii intregi Edictul de la Milan, numit in acele vremuiri Mediolanum, prin care crestinismul devine religio licita - religie permisa. Imparatul acorda libertate de exprimare pentru toti credinciosii din Imperiul Roman. Este momentul in care Biserica Crestina iese din catacombe, dupa trei secole de persecutii, si are posibilitatea sa se manifeste plenar, afirma parintele Constantin.

Incurajat de Dumnezeu prin puterile Sale nevazute, dar si de mama sa, Elena, Constantin cel Mare a continuat seria masurilor favorabile Bisericii si crestinilor. El ii scuteste pe preoti de obligatia functiilor municipale si le acorda unele subventii menite sa-i ajute atat pe ei, cat si pe credinciosii pe care ii pastoreau. Legile romane de pana la Constantin cel Mare erau foarte dure, aproape demonice la adresa crestinilor. Legile penale contineau pedepse precum rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul rosu pentru toti cei care aveau puterea si curajul sa-L marturiseasca sau sa-l slujeasca pe Iisus Hristos. Imparatul Constantin cel Mare a generalizat in anul 321 duminica drept zi de odihna pe cuprinsul intregului Imperiu Roman.

Moastele Sfintilor Imparati fac minuni, dar trebuie sa existe si credinta la cel care vine si le venereaza cu evlavie. Nu trebuie sa venim la Sfintele Moaste doar din curiozitate, sau pentru ca asa am auzit.

Protector declarat al crestinismului, Sfantul Mare Imparat Constantin a convocat in anul 325 primul Sinod Ecumenic. Acesta s-a desfasurat la Niceea. La acest Sinod au fost dezbatute modalitatile prin care invatatura crestina atacata de diferite invataturi sectante putea fi aparata de acestea si propagata in toate colturile lumii. La indemnul Sfantului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat invatatura crestina despre dumnezeirea Fiului care este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut (Crezul). Tot in cadrul acestui Sinod s-a stabilit data Sfintelor Pasti, in prima duminica dupa luna plina a echinoctiului de primavara.

Mereu alaturi de fiul ei, adepta si ea a crestinismului, Elena are un rol important in istoria Bisericii. Ea a reusit sa descopere, la mai mult de 300 de ani de la omorarea mortii prin Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Crucea Sfanta pe care Mielul Domnului a fost rastignit. Elena se afla intr-un pelerinaj la Ierusalim cand a descoperit Crucea Mantuitorului si celelalte doua cruci pe care fusesera rastigniti cei doi talhari. Pentru a vedea daca Crucea descoperita este cea pe care intr-adevar Mantuitorul a fost rastignit, ea a fost atinsa de un mort. Imediat dupa ce Crucea Sfanta l-a atins, mortul a inviat. Ulterior, Crucea a fost inaltata de Patriarhul Macarie al Ierusalimului si aratata credinciosilor, spune parintele Stoica.

Sfantul Imparat Constantin cel Mare a simtit nevoia de a ridica o noua capitala pentru Imperiul pe care il stapanea, a dorit ridicare unei Nova Roma, o noua Roma. In urma unei iluminari divine, Constantin a hotarat ca noul sau oras sa fie ridicat in locul vechiului oras Bizant, din Turcia de astazi. Cu voia Domnului, la 11 mai 330, Constantin cel Mare a inaugurat noua capitala a Imperiului Roman. Numele ales era Nova Roma, dar toata umanitatea l-a cunoscut sub un singur nume: Constantinopol. Fie ca era latinul Constantinopolis sau grecescul Konstantinoupolis, denumirea avea o singura traducere, Orasul lui Constantin. Episcopul noii capitale a Imperiului Roman va fi ridicat la rang de cinste egal cu cel al Romei vechi, prin canonul 3 al Sinodului II Ecumenic din 381 si prin canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic din 451. In secolul al XV-lea Constantinopolul ajunge sub stapanirea Imperiului Otoman. Din negura istoriei s-a nascut un alt nume pentru Noua Roma: Constantinopolul a ajuns Istambul, nume care se pastreaza si astazi.