Despre decenta si iepuri consecventi

Suntem in mai. Cu toate acestea, de pe spatele unor autoutilitare, sfidand calendarul bisericesc si nu doar, un iepure modern enunta: 〞REBU si Primaria Sectorului 1 va ureaza Pasti Fericit".

Ce- ar trebui sa ne irite mai intai - inadecvarea au labartarea devaluanta a sarbatorii care, dupa uzante comerciale, incepe?????? post 8 martie si se termina, cum vedem, mult dupa Sfantul Gheorghe?

Doar Tuborg ne colinda adaptat de la jumatatea lui noiembrie! Si lui ii urmeaza un lung sir de marci care pana spre Sfantul Valentin continua sa se asocieze Nasterii Domnului in fel si chip. Si ce chip! Suntem o natie de baieti veseli, carora le plac sarbatorile - religioase, importate, laice sau electorale. Si-atunci de ce nu si-ar face loc la sindrofie acele entitati care aspira la statutul de brand, atentand la bunavointa, admiratia si buzunarul nostru? Ce daca lipsa de chimie dintre noi e evidenta? Galagioase si oportuniste, aceste entitati profita de scurtele noastre iesiri din rutina pentru a ne trage de maneca si a ne arata ca exista. Si le merge. Dar ce gust lasa o atare interactiune, pare sa nu mai fie grija celor care gestioneaza idetitatea acestor branduri emergente.

Cu urari si felicitari, a devenit aproape o obligatie pentru fiece companie cu dimensiune aspirationala sa deschida gura public de cateva ori pe an, cand in calendar sunt zile cu cruce rosie. Descoperind forta pe care ti-o ofera expunerea media, credibilitatea pe care o are asocierea cu valori in care publicul tau crede si orbeste tributara unor modele, compania tanara si ambitioasa iese la scena deschisa. Cum insa lipseste organul pentru adecvarea la real - vezi sarbatorile Pastilor rememorate pe fundul unei masini de spalat strada - de multe ori demersul animat de intentii pozitive devine dat in stamba. Iata cum competitia REBU - Urban, Romsal - doar pentru ca a dat ascultare unui instinct sanatos, ce exclude puseurile asociative cu efect grotesc, pierde in expunere, castigand, prin opozitie, in calitatea receptarii. Sunt momente - si sarbatorile religioase pot fi un exemplu - cand tacerea unor instante comerciale poate fi graitoare, reconfortanta si, de ce nu, eficienta in termeni de cost.

Cuprinsi de magia unei notorietati dobandite peste noapte, cu o atentie dedicata exclusiv expunerii in detrimentul ideii, nici cei responsabili pentru identitatile publice (vezi primariile) nu sunt mai departe. Oricui i-ar fi jena sa se prezinte drept gestionar al unui spatiu public deplin abandonat, asa cum recunoastem la tot pasul in peticele de pamant cu gazon selectiv si garduturi cu vopsea jupuita. Primariilor de sector dimpotriva! In mijlocul acestor oaze decrepite, singurele obiecte cu fason proaspat sunt pancardele care te informeaza ca primaria sectorului X a amenajat acel spatiu. Lipsesc ghilimelele. Zapaciti de descoperirea publicitatii, comunicationistii din primarii fac gesturi hilare de auto-denuntare.

Pana la pasul urmator, adecvarea la context sau simtul bun, acest instinct de conservare care cel putin te tine departe de rasul pedepsitor al consumatorului, daca nu aproape de inima lui, ramane imperativul pentru acele entitati juridice ce vor sa iasa din anonimat folosind ca instrument comunicarea.