Doctrina populara

Ar fi nevoie de cateva numere ale Jurnalului National pentru a intelege cum a luat nastere clivajul politic stanga-dreapta. Si asta pentru ca, dincolo de principii, miezul acestui clivaj e de natura istorica; iar istoria este intortocheata, obscura si plina de rabdare. Ceea ce astazi numim stanga" sau dreapta" nu reprezinta substante pure, ci rezultatul unei evolutii conjuncturale a claselor sociale si ideilor politice. Prin secolul al XIV-lea, cand Europa incepea sa se desprinda de Evul Mediul, ideologia laica a viitoarei stangi s-a conturat in opozitie cu valorile Bisericii. Din acest motiv, a luat nastere o falsa contrarietate intre iubirea de saraci si iubirea de Dumnezeu, fidelitatea fata de traditii si libertate s.a.m.d. Stanga s-a nascut din ura fata de abuzurile papalitatii, uitand ca Hristos insusi a fost un... socialist. Mai tarziu, in zorii industrialismului, ruptura dintre stanga si dreapta a luat forma luptei dintre piata libera si protectia sociala. Astazi, ambele dihotomii sunt depasite, sinteza lor devenind posibila. Iar aceasta sinteza este chiar doctrina populara, care reprezinta, probabil, sansa de maine a Romaniei. In plan politic, doctrina populara este o suma armonioasa a crestinismului modern, doctrinelor nationale si conservatorismului continental. Pe plan economic, ea reprezinta ideologia care suprima conflictul dintre justitia sociala si eficienta economica prin ceea ce nemtii au numit economie sociala de piata, iar spaniolii capitalism popular.

Justitia sociala traduce misiunea societatii de a asigura o distributie deopotriva echitabila si caritabila a bunurilor pe care le gestioneaza si le produce. Pe de o parte, societatea are obligatia de a asigura distributia bunurilor economice in raport cu munca depusa, cu inventivitatea, talentul, capacitatea de asumare a riscurilor s.a.m.d. Astfel, fiecare membru al societatii beneficiaza de roadele muncii sale si aceste roade cresc in raport cu eficienta economica. Oamenii nu sunt egali din punctul de vedere al capacitatilor de productie, al creativitatii sau andurantei, iar aceasta inegalitate trebuie sa se rasfranga in veniturile individuale. Pe de alta parte insa, societatea are o misiune caritabila si reparatorie. Dupa ce a asigurat o distribuire a bunurilor in functie de merite (de eficienta economica), ea trebuie sa asigure, acolo unde este necesar, o redistribuire a acestora in vederea asigurarii unui nivel de trai just. Simpla ineficienta economica a unora din membrii societatii nu justifica excluderea lor sociala. Astfel, de pilda, cetatenii bolnavi sau cei exclusi temporar de pe piata muncii de fluxurile economice se cer asistati social in numele principiului dreptatii si solidaritatii. Orice societate este o comunitate solidara. Pentru a explicita necesitatea acestui principiu, John Rawls, cel mai marcant filozof politic al modernitatii, propune un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca normele constitutive ale dreptatii ar putea fi stabilite intr-un moment originar, in care nici unul dintre membrii societatii nu isi cunoaste capacitatile personale, eficacitatea, talentele. Fiecare din acesti membri s-ar putea dovedi deopotriva eficienti sau ineficienti, productivi sau neproductivi. Este evident, in aceste conditii, faptul ca fiecare cetatean ar alege principiul solidaritatii.

Pe de alta parte, insa, ideologia populara promoveaza in mod explicit eficienta economica. Istoria recenta a demonstrat faptul ca proprietatea privata si dinamica economiei de piata asigura o productivitate economica superioara posibilitatilor economiei centralizate. Nici un sistem politic alternativ nu poate concura inventivitatea, tenacitatea si vointa de performanta a agentului economic privat. Cu cat dreptul de proprietate este mai abstract si mai difuz, cu cat o economie este mai centralizata, cu atat coruptia si lipsa de responsabilitate economica sunt mai extinse. O dezvoltare economica semnificativa si persistenta nu poate fi obtinuta decat gratie agentilor economici privati, care, in interiorul unei piete libere, cu reguli egale si predefinite, incearca sa-si maximizeze castigurile economice. Aceste castiguri particulare se vor oglindi in cresterea produsului final social, iar acest produs social va putea fi redistribuit ulterior in functie de principiul justitiei si solidaritatii. Statul are, din acest punct de vedere, doua obligatii fundamentale: sa asigure agentilor economici privati o economie de piata corecta, condusa de reguli care se aplica nepreferential si care nu pot fi schimbate hazardat in interesul unora dintre agentii economici; in al doilea rand, statul are obligatia de a pastra in proprietatea publica - eventual prin intermediul unor parteneriate public-privat - acele elemente care constituie bogatii nationale inalienabile sau utilitati de interes general, asigurand o gestionare corecta a acestora.

In acest moment, Romania resimte lipsa unei a treia cai, care nu poate fi decat de inspiratie populara. Realitatile economice contemporane probeaza faptul ca atat politicile economice exclusiv stangiste, cat si cele riguros de dreapta sufera de efectele unilateralitatii. Orice strategie economica eficienta si justa trebuie sa se impartaseasca deopotriva de la ideile stangii si dreptei. Vocile specifice ale celor doua topografii" politice nu trebuie gandite in raport de contrarietate, ci asumate intr-o prolifica sinteza. Filozofia politica a stangii se construieste in jurul conceptului de justitie sociala" ; gandirea dreptei pune in prim- plan eficienta". Ei bine, este evident faptul ca ambele concepte trebuie sa guverneze o societate dreapta si bogata. In aceeasi masura, mijloacele de actiune ale stangii si dreptei (redistribuire masiva, respectiv redistribuire minora in vederea incurajarii initiativei private) se cer implementate in alternanta, in functie de starea de fapt a economiei si de ordinea prioritatilor. Atata timp cat exista un produs social semnificativ care poate fi redistribuit, el se cere gestionat cu politici de stanga; cand insa acest produs social nu exista, el trebuie creat prin politici economice de dreapta.

Concluzia e limpede: avem nevoie grabnica de un partid popular puternic, capabil sa disemineze o ideologie de sinteza stanga-dreapta si, in acelasi timp, sa ofere Partidului Popular European un partener trainic. Care sa fie acest partid?

Cititi-l luni pe Laszlo Borbely