Golanii arhitecturale

Am fost de curand la Mogosoaia, in incinta Palatului Brancovenesc. Directoarea muzeului, doamna Doina Mandru, se straduieste, cu mijloace putine, sa valorifice cum se cuvine prestigiul si gratia locului.

Buna utilizare a spatiilor de expozitie de la parterul cladirii principale, ideea ingenioasa de a pune cuhnia si serele din preajma la dispozitia unor artisti contemporani, care sa le reconfigureze vizual, proiectele muzeale de care mi-a vorbit sunt tot atatea eforturi de natura sa dea relief splendidului potential al ansamblului. Am avut, in plus, norocul sa prind, in ultima ei zi, expozitia de desene si pictura a unui mare artist: Vladimir Setran. As fi putut pleca reconfortat spre Bucuresti si as fi fost gata sa trec cu vederea peripetiile unei sosele care nu pare sa duca dintr-o capitala spre un monument de patrimoniu arhitectural, ci dinspre o margine de sat spre o zona de grajduri prost intretinute, daca nu mi-ar fi cazut ochii pe celalalt mal al lacului, unde, cu aprobarea inevitabila a primariei locale, tot soiul de granguri ignari si-au construit vile. Cum nu se poate imagina demolarea ororii, raul produs e ireversibil. Vizitatorul palatului si al parcului princiar e obligat cu brutalitate sa incaseze un spectacol optic grotesc, jignitor fata de capodopera pe care a venit s-o contemple. Cladirile au un aspect incongruu, obscen, asfixiant, pentru care nici o pedeapsa nu ar fi indeajuns de drastica. M-am obisnuit, in ultimii ani, cu destule uratenii arhitectonice. Case in ruina, abandonate si de primarii, si de bietii lor locuitori, case vechi vopsite strident, ca niste cadavre imbalsamate, insalubritati socialiste ambalate in paiete de sticla, bate verticale care erodeaza, prin vecinatate, conturul unor cladiri venerabile (vezi sediul BRD din preajma Muzeului Antipa), ma rog, tot ce se poate imagina ca prost-gust, tupeu urbanistic si pompa mitocaneasca. Dar ce se intampla la Mogosoaia e o catastrofa. S-au gasit constructori, arhitecti si comanditari, care sa-si bata joc de una dintre putinele bijuterii din apropierea Bucurestiului. Dumnealor vor sa stea pe prispa de beton a ciocoiescului lor conac si sa vada, peste apa, desenul grandios al ctitoriei brancovenesti. Putin le pasa ca dinspre palat, ceea ce se vede, in contrapartida, este o dejectie estetica, emblema trainica a unui parvenitism fara cenzura.

Nici o lege nu i-a putut impiedica. Nici legea patrimoniului, atata cata e, care ar trebui sa faca imposibila poluarea unui sit consacrat cum e cel compus din lac, palat si parc, nici restrictiile impuse de normele curente ale oricarei constructii, nici decenta, nici moralitatea, nici patriotismul. Pariez ca la chefurile cu care isi alina amocul, proprietarii casoaielor de peste lac "simt romaneste", se tavalesc in sarmale stramosesti, canta romante "de pe la noi" si plang balos intru pomenirea martirajului domnului pamantean de pe urma caruia a ramas Mogosoaia. Dar daca e vorba sa-si construiasca un cuibusor de nebunii, o bagatela pentru week-end, un adapost de toapa, toate trairile nationale se sting. Una e sufletelul de sprituri, una pofta si interesul gosolan al vechilului. Primarul care a dat aprobarea de constructie pentru siragul de cacareze obeze depuse pe malul apei e membrul unui partid - Romania Mare - care si-a facut un program din galagia patriotarda. Asta nu inseamna ca ii pasa in vreun fel de monstruozitatile pe care le-a ingaduit. Domnul Dan Claudiu Tanasescu, medic, intelectual care va sa zica, a stat tot atat de putin pe ganduri sa decapiteze, probabil pe bani, frumusetea ansamblului brancovenesc, pe cat de putin au stat pe ganduri calaii turci sa-l decapiteze pe voievodul valah. Mandria nationala camufleaza - fara succes - golania nevindecabila si obrazul gros. As putea oare spera ca Ministerul Culturii (condus de un istoric de arta), primul-ministru (colectionar de arta), presedintele tarii (taxat de Ceausescu drept "intelectualist"), partidele politice (incepand cu cel al primarului), societatea civila si Ordinul Arhitectilor (atat de activ in chestia Parcului Carol) sa incerce corectarea situatiei? As putea spera in disolutia golaniei si in subtierea obrazului noilor imbogatiti?