In slujba mantuirii neamului nostru

Prea Fericitul Parinte Patriarh Justinian la implinirea varstei de 75 de ani

Putine sunt marile noastre personalitati care sa fi ramas atat de profund ascunse precum sunt cei cinci patriarhi ai Romaniei. Sa fie oare smerenia specifica acestei vocatii, aceea care i-a impiedicat pe ei sau pe colegii lor intru misiune si credinta sa aduca in fata reflectoarelor si in prim-plan aceste vieti si aceasta activitate spre a le face mai bine cunoscute? Cert este ca, in afara clerului, in 1990 erau foarte putini aceia care puteau macar sa enumere cine au fost patriarhii nostri, iar intelectualitatea se numara intre cei multi si nestiutori.

Dar e mare pacat ca s-a intamplat astfel, pentru ca numai noi suntem cei ce am avut de pierdut, ca invatatura si ca exemplu. Aceia care s-au dus dintre patriarhii nostri isi dorm somnul in criptele catedralelor, ocrotiti de sfinti si in misterul acoperamantului bisericii. Ei nu sunt si n-au mai fost singuri de cand au parasit aceasta lume. Asa precum au facut-o si in timpul vietii, lucrand pentru mantuirea poporului nostru si a fiecaruia dintre noi, desigur ca si-acum mijlocesc prin rugaciunile lor pentru ca mila si indurarea lui Dumnezeu sa se pogoare mereu asupra noastra.

〠Miron Cristea, 〠Nicodim Munteanu, 〠Justinian Marina si 〠Justin Moisescu au lasat urmasului lor din scaunul patriarhal, Prea Fericitul Parinte Patriarh 〠Teoctist, sarcina de a continua sa vegheze la pastrarea valorilor de credinta pentru care au murit atat de multi martiri pe plaiurile romanesti. In palat exista o foarte frumoasa opera de arta care-i reprezinta pe trei dintre patriarhi: 〠Miron (1925-1939) si 〠Nicodim (1939-1948), incadrandu-l pe 〠Justinian (1948-1977). Imortalizarea lor a fost realizata in email de Otilia Otetelesanu. Dar spre a evoca mai inspirat aceste trei personalitati coplesitoare, va prezentam atat lucrarea, cat si cuvintele celor trei arhierei, in trei fragmente de demult. Cititi-le si va promitem ca va vor pune pe ganduri.

Patriarhul 〠Miron

Asupra vietii si activitatii mele s-a scris si se va mai scrie. Din acestea, precum si din scrierile mele (pastorale, predici, cuvantari etc., opera in sapte volume), vor afla generatiile viitoare, tineretul, ce am dat eu, din comoara sufletului meu, neamului si tarii si pe ce cale sa-mi urmeze pilda, ca sa-si faca si ei din plin datoria catre idealurile si aspiratiile lor si sa se poata inalta cat mai sus pe scara vietii publice, pana la culmile ei. Acest suflet romanesc si crestinesc, de infocata iubire de neam si de calda alipire de invataturile apostolice, clasice si nealterabile ale Bisericii parintilor nostri, il las drept cea mai scumpa mostenire neamului meu, adanc convins ca nu exista un alt cheag duhovnicesc, mai probat si mai trainic, pentru consolidarea si unitatea sufleteasca a romanismului de pretutindenea, ca Biserica Ortodoxa Romana a parintilor nostri, care ne-a ocrotit in tot cursul veacurilor pline de primejdii, ne-a mangaiat, ne-a tinut stransi alipiti de ea si ne-a salvat in zile grele. A slabi aceasta duhovniceasca legatura si forta insemneaza o primejdie mare pentru viitorul neamului. Creada altii ce vor. Noi sa nu-i urmam, nici sa le permitem a ne sparge aceasta sufleteasca unitate de dragul unor lozinci democrate internationale si pentru noi de sufleteasca destramare. Un veto hotarat celor ce ne ating in aceasta latura.
(din Testamentul neterminat al Patriarhului 〠Miron Cristea, februarie 1939)

Patriarhul 〠Nicodim

Un mare demnitar, insusindu-si, in necunostinta de probleme, drepturi asupra Bisericii, vine odata la Inalt Prea Sfintia Sa 〠Nicodim si, pe un ton cam autoritar, spune:
- Inalt Prea Sfinte, am fost la o mosie a mea din judet, si acolo mi s-a prezentat o delegatie de preoti care mi-au descoperit ca parohiile sunt puse de catre Eparhii la o taxa de 5% asupra veniturilor, iar de catre Consiliul Central Bisericesc, la o taxa de 1%. Daca e adevarat aceasta, ce masuri intelegeti sa luati?
- Apoi, Domnule ministru, nu era nevoie sa va duceti tocmai la Bacau ca sa aflati aceasta, ci ma puteati intreba pe mine aci si va confirmam eu.
- Cum, e adevarat, deci?
- Da, e adevarat! Dar e nu numai adevarat, ci si legal, caci aceste cote sunt prevazute in legile statului.
- Prevazute in legi? N-am stiut!
- Tocmai de aceea, daca veneati la mine, cum ar fi fost normal, nu va expuneati atata.
Si apucand de brat pe generalul-demnitar, il duse la fereastra biroului si, aratandu-i un pom din gradina, ii spuse bland:
- Vedeti acest pom?
- De ce mi-l aratati?
- Pentru ca acesta simbolizeaza Biserica. Radacinile sunt parohiile, trunchiul, coroana si varful este Ierarhia. Nu vor putea niciodata - fara a-si expune propria existenta - radacinile sa zica: nu vrem sa mai dam din sucurile si sarurile ce culegem din pamant ca hrana trunchiului si coroanei, ci pastram totul pentru noi, care culegem, muncind. Nu vor putea, deoarece ele, radacinile, nu pot nici munci, nici trai fara elementele pe care frunzele le culeg din atmosfera si le transmit prin crengi si trunchi si radacinilor. Cota de 5% si 1% de la parohii se intoarce sub alta forma de la centrele eparhiale si patriarhale si apara, sustine si intareste nucleele parohiale. Dar aceste lucruri nu vi s-au spus...
(povestit de Episcop dr 〠Antim al Buzaului, 1946)

Patriarhul 〠Justinian

S-a stins la Spitalul Elias, in 1977, la 26 martie...
De-abia a treia zi am fost in stare sa-l scoatem din spital si sa-l ducem la Catedrala Patriarhala, unde asteptau preoti, calugari, calugarite etc... L-am oprit in fata Bisericii Patriarhale, de unde urma sa fie dus pe brate de catre preoti... Si de acolo, dupa slujba, a fost dus cu mare alai si cu mare cinstire la Manastirea Radu Voda.

Dar, pe drum, s-a facut o oprire la Biserica Slobozia. Atunci mi-am adus aminte de un moment pe care mi l-a povestit si arhitectul care se gasea pe atunci in Serviciul de Arhitectura al Primariei Capitalei si pe care mai tarziu l-am cunoscut in America, unde isi luase un stralucit doctorat in arhitectura.

Se proiecta magistrala din centrul Bucurestiului, pe care o cunoastem astazi. Arhitectul-sef s-a dus la patriarh si i-a spus ca trebuie sa demoleze Biserica Slobozia pentru ca intra in traseul magistralei. Patriarhul a spus: Cum se poate treaba aceasta? Cum sa demolezi o biserica pentru ca faci dumneata un drum? Puneti cativa metri la dreapta, la stanga, sa nu treaca peste biserica!. Arhitectul a insistat o data, de doua ori, la care patriarhul a raspuns: Bine, domnule, este foarte simplu! Magistrala ta este pe hartie, iar biserica mea este pe temelie! Pentru dumneata este foarte simplu sa muti magistrala cu patru metri mai incolo si lasa-mi biserica, nu vezi?. A fost peste putinta, si atunci si-a iesit din fire, a urlat la arhitectul-sef: Merg cu voi de gat pana la Haga! Nu va atingeti de biserica mea!. Si nu s-au atins...

Atunci cand cortegiul s-a oprit pentru pomenire in fata acestei biserici, mi-am adus aminte de lupta lui crancena pentru salvarea ei. Si m-am rugat pentru el.
Se odihneste la Radu Voda, in mormantul pe care singur si l-a pregatit...
(din relatarile IPS 〠Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Clujului si Feleacului)