Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost, la inceput, o religie minora - o secta ebraica intre atatea altele. Apostolii au trecut-o dincolo de Iudeea, iar Sfantul Pavel, mergand la neamuri, a adus-o in Europa, unde a devenit credinta celor saraci si bolnavi - credinta sclavilor, a oamenilor mici.
 |
Tenacitatea, rigoarea, indaratnicia cu care respingea politeismul lejer si negocierea valorilor au facut din ea o religie prigonita de cezarii Imperiului Roman. Filozof antrenat, Iulian Apostatul, de pilda, a inteles ca valorile imperialismului roman sunt incompatibile cu blanda credinta ce luase nastere in Galileea. Persecutiile s-au prelungit de-a lungul a trei secole, sub Nero, Traian, Valerian sau Diocletian. Totusi, secta cea noua a rezistat; in 313 devenea religie acceptata, iar in 380, religie de stat.
In ultimul secol, istorici precum Le Goff sau Duby au reusit sa puna sub semnul intrebarii cliseul iluminist care facea din Evul Mediu crestin o epoca intunecata. Azi, intr-un moment de criza a valorilor, privim cu alti ochi splendidele constructii teologice si ideologice medievale; privim cu alti ochi solidaritatea care lua nastere in comunitatea parohiala; privim cu alti ochi, in sfarsit, modestia inteleapta a vechilor crestini, care nu voiau sa stapaneasca galaxia si atomul. Acum, cand stiinta ne-a oferit acces in orice cotlon al materiei, am inteles ca linistea si fericirea nu vin pe calea exclusivista a stiintei, ci dintr-o buna relatie sufleteasca cu universul proxim.
Biserica crestina nu a fost niciodata deschisa fata de revolutii si reforme; faptul ca ea celebreaza o serie de valori formulate cu doua milenii in urma o face o institutie conservatoare. Adesea, acest conservatorism s-a dovedit inoportun. Mai intai in secolele XV-XVI, cand clerul nu a mai putut tine pasul cu evolutia societatii, pierzand o buna parte din adeziunea acesteia (a fost atunci vremea pentru Renastere si Reforma); mai apoi, in secolele trecute, cand catolicismul nu a stiut sa faca la timp pasul spre masele paupere, lasand comunismul sa faca prozeliti. Daca ne gandim ca intre Renastere si prabusirea comunismului a existat cel putin o perioada de reflux religios (Iluminismul), vom intelege ca, de fapt, de la sfarsitul Evului Mediu si pana azi, Biserica crestina s-a aflat intr-o permanenta criza de identitate si audienta. Ultimele secole au apartinut - in mod natural, pe undeva - celor care au incercat sa explice lumea fara ajutorul lui Dumnezeu, cat si celor care au gasit ca lidership-ul in afaceri e mai important decat rugaciunea zilnica.
