Magistratura

Am vazut la televizor o scena indigerabila. Un tip in costum sobru, cu o barba lipoveneasca si o complexiune oarecum apoplectica, azvarlea cu pietre in ferestrele unor vecini, isi indemna copiii sa taie beregata dusmanilor si culmina desfacandu-si cureaua pentru a arata amatorilor, ca pe o expresie sferica a furiei, popoul propriu.

E drept ca si vecinii aveau un soi de voluptate a catastrofei: isi intaratau calaul, strangeau documente, anticipau eventuale proceduri judiciare. Scena in sine, cu neorealismul ei de mahala, era groteasca. Te intrebai, totusi, ce cauta pe ecranele televizoarelor, la emisiunile de stiri. Aflai insa ca drasticul exhibitionist e de meserie judecator la Tribunalul Municipiului Bucuresti. Care va sa zica, in timpul lasat liber de luptele de gherila din ograda sa, ipochimenul se ocupa cu distribuirea dreptatii. E magistrat. Reprezentat al justitiei oarbe, dar obscene, de vreme ce lasa sa cada atat de usor pantalonii legii. In zilele urmatoare, scandalul s-a dezvoltat pitoresc, a ajuns la Consiliul Superior al Magistraturii, ba chiar la ministrul Justitiei. Ziarele s-au mobilizat, iar inimitabilul colectionar de deseuri, "nasul" realitatilor sordide, domnul Dan Diaconescu, a facut-o lata: l-a invitat pe irascibilul jurist la emisiunea sa, impreuna cu o avocata melancolica. Ea, ca o adevarata profesionista, se exprima tehnic: clientul dumneaei fusese victima unei infractiuni, montata spre a-l impinge la o (involuntara) contraventie. El, care, intre timp, se barbierise ca sa-si improspateze imaginea, se misca la limita inarticularii, baiguind ceva despre faptul ca e crestin si are un copil premiant. Caraghioslacul capata proportii. Ministrul Justitiei ne informeaza ca, desi fapta incriminata e urata, faptasul are circumstante atenuante: i-au murit parintii si sotia. Un telespectator isi aminteste ca l-a cunoscut pe impricinat in copilarie si ca era "un om minunat". Omul minunat admite ca si-a iesit din fire numai datorita manevrelor diabolice ale vecinilor. Ni se mai spune, in sfarsit, ca, la serviciu, combativul judecator crestin e "un element" bun, ca a fost chiar purtator de cuvant al institutiei. Aici, rezonabilitatea mea, deja subrezita de atata culoare locala, se naruie spectaculos. Cum sa fie "purtator de cuvant" un individ pe care obligatia de a vorbi il incurca vizibil? Cum sa reprezinte dumnealui o falnica institutie publica, cand e inca in lupta cu misterele propozitiei simple? Dar, in definitiv, astea sunt fleacuri, franjuri, ornamente. Intrebarea e cum a putut face un asemenea om cariera de magistrat? Cum arata judecatile lui, cum le formuleaza, cum reuseste sa tina in balanta argumentele partilor? Daca se enerveaza? Daca ii moare o ruda? Daca se uita cineva pe geam in curtea lui? Cate hotarari va fi avand pe constiinta si cate circumstante atenuante se vor fi adunat pentru oblojirea insanitatii lui?

Am mai cunoscut un magistrat de aceeasi speta, la CNSAS. Trimis printre noi de partidul de guvernamant, el a evoluat de la marginalitate bleaga la tupeu isteric. Si-a atarnat pe usa biroului o placa aurita pe care scria solemn "magistrat" si, la adapostul ei, a facut tot soiul de nefacute. Vorbea ca un seralist tantos, nu se dadea in laturi de la nici o gainarie, si purta pe coridoare un portret sumbru, de militian in misiune, ingaduindu-si, din cand in cand, ocheade virile cu secretarele. Se suise in copac si nu mai voia sa coboare. I-am comunicat oficial domnului prim-ministru ca, aducand in scena asemenea insi, se face de ras. Dar domnul prim-ministru vazuse prin jurul sau multe, inca si mai rele. N-a reactionat. Abia de curand, dupa ce a incasat ani de-a randul salarii de demnitar, fara sa vina la vreuna din sedintele regulate ale Colegiului, magistratul nostru si-a dat, obosit, demisia. Nu mai vrea sa se amestece cu netrebnici ca noi.

Inca doi-trei asemenea slujitori ai dreptatii si putem pune justitia romaneasca pe butuci. Vreau sa sper totusi ca nu ei sunt figurile definitorii ale sistemului. Cunosc o sumedenie de juristi remarcabili, cunosc avocati subtili si cultivati, cunosc judecatori (unii foarte tineri) cu o croiala stilistica proaspata si incurajatoare. Contez pe ei, pentru reabilitarea unei profesii care are vechi titluri de noblete. Nu pot sa cred ca linia Maiorescu - Delavrancea - Micescu se termina cu o fundatura in care troneaza cu pantalonii in vine personaje ca Florea Visan si Mihai Gheorghe.