Mantuiala si fusereala

Campania electorala se apropie cu viteza de final. Peste o saptamina, cu mic cu mare, ne vom prezenta la urne si vom vota cum ne taie capul.

Fiecare dupa ce vrem sau ce am priceput din firava, bicisnica si chinuita campanie electorala. O campanie facuta parca sa respinga decat ca convinga, facuta de mantuiala, grabit si fuserit.

Am urmarit o parte din dezbaterea electorala dintre Traian Basescu, Mitica Dragomir si Monica Tatoiu, de acum acum doua zile. Consider ca a fost cea mai interesanta emisiune de pana acum. A avut de toate: si propuneri serioase, si intrebari grave, si sueta de papagal, si bilci, si nervi, si aiureli pur si simplu. A fost un talk-show cu trei personaje in care al patrulea a fost prezent doar cu pupitrul. Mircea Geoana a lipsit din nou. Sincer, imi pare rau ca nu pot vedea dueluri directe intre cei mai importanti candidati. Mai mult, cred ca Mircea Geoana ar fi gasit suficiente resurse diplomatice si politice ca sa poata lua parte la astfel de confruntari fara de care o campanie electorala nu mai e campanie, e zbatere, zbucium, agitatie si efort complet zadarnice. Publicul are nevoie de spectacol, de lupta directa, de discutii neconfortabile, taioase, ca sa-i fie trezita atentia. Se stie ca cel cu tupeu, cu forta, cu nerv capata simpatia publicului. Cu vorbe goale sau promisiuni frumos ambalate in fraze bombastice nu se trezeste nici macar o musca dispusa sa bazaie la orice rahat, daramite un electorat si asa destul de ametit.

Faptul ca in anii electorali se lucreaza de zor peste tot, se face curatenie si se aduna gunoaiele stranse de la alegerile precedente, ca se asfalteaza in draci si se repara strazile ca la vizitele lui Ceausescu ne arata ca ingrasarea porcului in ajun are si ceva benefic. Problema este ca dupa alegeri se va face din nou liniste si se va intra in linia obisnuita a lehamitei si delasarii, bine motivate de lipsa de fonduri, a saraciei si lipsei de personal calificat, etc... Intotdeauna a fost asa, nu vad de ce ar fi altfel acuma.

Eu sunt obsedat de mantuiala si batjocura cu care sunt facute reparatiie strazilor si utilitatilor din Capitala sau de oriunde prin tara. Exemplu concret: in fata blocului in care am locuit s-a spart o teava de apa rece. Evenimentul a avut loc in 2001, iarna. S-au scurs pe acolo mii de litri de apa, a fost ger, strada s-a transformat in patinoar, apoi in teren accidentat, cu cratere prin care nu se putea trece decat cu tractorul. Primavara anului 2002 a topit patinoarul, dar apa a ramas. Unii vecini s-au gandit sa aduca niste puiet de peste sa populeze intersectia cu ceva vietati daca tot era atita apa. Pina la urma a venit o echipa si a remediat defectiunea. A fost sarbatoare in tot blocul. S-a facut serbare cu copii. Acestia au recitat poezii pe marginea gropii pe care nu au apucat s-o mai astupe muncitorii, dar macar reparasera teava. Bucuria nu a durat mult caci, la nici o luna, s-a produs ceea ce ne era frica sa se intample: s-a spart din nou, dar nu in acelasi loc, ci mai la dreapta, cu doi metri. Din nou telefoane, reclamatii, iarna, primavara, groapa, reparatie, serbare, bucurie. Suntem deja in 2003. Priceperea si maiestria echipelor care s-au perindat pe la teava noastra isi arata rezultatele: nu mai curge decat putin, chiar langa canal care s-a surpat un pic, dar nu mai conteaza ca niste oameni au introdus crengi de copac acolo ca sa vada soferii pe unde sa nu treaca si betivii de ce sa se impiedice. In toamna lui 2003 a inceput ca din senin asfaltarea. Surpriza mai mare nu se poate. Copiii au facut iarasi serbare, de bucurie ca nu-si vor mai rupe picioarele la fotbal prin gropi, ci in mod civilizat pe asfalt curat si neted. Cand am vazut muncitorii care lucrau ca furnicile in jurul utilajelor, o lacrima de fericire mi s-a prelins pe obraz. Mirosul de asfalt proaspat ne umplea plamanii si ne dadea sperante in viitor. Ah, ce frumoasa-i viata! Eram fericiti! "Fericit este poporul/ Ce priveste compresorul/ Care trece pe asfalt/ Ca sa-l faca foarte plat." Lucrarea a iesit ca la carte. Numai ca in iuresul muncii, furati de dorinta de a face treaba cat mai bine, s-a astupat canalul de scurgere si, nenorocire, s-a spart teava din nou. Apoi iar a venit iarna, iar a venit gerul. Patinoar, cratere, dezastru. Totul s-a dus pe copca.
Morala: "Geaba strada-i asfaltata, Dar sub ea e teava sparta!"

Suntem in mai 2004, iar povestea nu s-a incheiat nici acum si probabil nu se va incheia niciodata, cata vreme mantuiala si fusereala vor fi aliatele noastre peste tot, si in primarie, si pe strada, si la serviciu si acasa.
Campaniile electorale pot schimba primarii, dar nu si oamenii.