Memoria materiala si viata comunitatii

Multa lume se intreaba de ce sunt necesare lucrarile de reabilitare la monumente istorice si la cladiri de patrimoniu. Se stie, aceste lucrari sunt foarte anevoioase, pot dura mai multi ani si presupun cheltuirea unor mari sume de bani. Reabilitarea unui obiectiv istoric nu este un simplu exercitiu de imagine pentru autoritatile locale si pentru guvernanti. El este o componenta a memoriei materiale a localitatii respective, un simbol in jurul caruia se poate regenera existenta unei comunitati.

Prin inalta sa incarcatura simbolica, obiectivul ofera/trebuie sa ofere identitate si sens locuitorilor cetatii si constituie un liant intre membrii comunitatii. El devine un blazon al locului, fapt ce confera oamenilor din asezarea respectiva sentimentul mandriei, ca rezultat al apartenentei la o comunitate veche si glorioasa. Pe de alta parte, existenta obiectivului-simbol incurajeaza dezvoltarea spiritului antreprenorial al oamenilor. In jurul simbolisticii semnificative se poate crea o intreaga industrie de servicii care ar putea contribui la prosperitatea intregii zonei. De la micile obiecte de artizanat oferite drept suvenir calatorilor, confectionarea de tricouri inscriptionate cu semnele simbolului si editarea de materiale promotionale, pana la infiintarea de pensiuni agro-turistice si aparitia unor mici intreprinderi de industrie alimentare, totul concura la dezvoltarea spiritului de initiativa si la o implicare sporita a locuitorilor in bunul mers al comunitatii. Zona Bran este un bun exemplu de regenerare a unei comunitati in jurul unui obiectiv-simbol (in cazul de fata, fireste, castelul). Dar nu si singurul. O poveste de succes a regenerarii unei comunitati in jurul unui obiectiv cu inalta incarcatura simbolica este si Viscri.

Pentru ca regenerarea unei comunitati in jurul unui obiectiv sa devina o poveste de succes este necesara parcurgerea unor etape: 1. Alegerea obiectivului; el trebuie sa aiba o inalta incarcatura simbolica si emotionala, sa se identifice cu istoria locului, astfel incat sa reprezinte un blazon pentru membrii comunitatii. 2. Implicarea comunitatii si campania. Proiectul se bazeaza pe asocierea celor mai diverse categorii, grupuri si organizatii printr-un efort de implicare in reinventarea unui punct focal al comunitatii. Reabilitarea unui obiectiv cultural este necesara, dar nu suficienta. Ea trebuie sa duca la dezvoltarea comunitatii. 3. Parteneriatele intersectoriale concura la dezvoltarea infrastructurii (drumuri, utilitati, comunicatii) din jurul obiectivului cultural. Ca urmare a parteneriatului public-privat se asigura o parte din finantare, precum si dezvoltarea comunitatii (turism, comert si alte servicii). Asocierea autoritatilor intr-un parteneriat central-local duce la o mai buna cunoastere si la satisfacerea nevoilor reale ale comunitatii.

Prezervarea memoriei materiale este nu numai o datorie de onoare pe care o avem fata de inaintasii nostri, dar si o cale de progres, o modalitate de a conferi identitate si sens unei comunitati.