x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Jurnalul Old Naravul lupului

Naravul lupului

18 Feb 2004   •   00:00

Unul dintre secretele succesului retetei occidentale in afaceri, politica, massmedia ar putea fi formula electorala a crestin-democratilor germani de acum cativa ani:

Fara experimente! Atunci, ei au pierdut, data viitoare vor castiga, cu acelasi slogan. Sistemul politic, indiferent de castigatorii alegerilor, isi pastreaza regulile generale de buna purtare. Invingatorii isi reprima discret aroganta, cei care pierd nu dispar din campul public si nici nu devin victimele atacurilor, razbunarii sau ironiilor. Massmedia nu trec, o data cu alegerile, de la invinsi la invingatori. Oamenii de afaceri, bancherii, ambasadorii, diplomatii, functionarii publici, analistii emisiunilor politice raman aceiasi si la locurile lor si dupa alegeri. Ii conserva competenta profesionala probata, legile autonomiei spatiului public, traditiile, recunoasterea generala, dorinta societatii de a-si pastra repere valabile, in care sa se recunoasca si sa regaseasca continuitatile societatii deschise, memoria ei vie, deasupra baricadelor ideologice si a combatantilor electorali.

Unul dintre secretele, cunoscute de altfel de toata lumea, ale esecului retetei romanesti a esecurilor tranzitiei tine de aplicarea unui model invers decat cel descris inainte. Castigatorii alegerilor iau totul. Institutiile isi primenesc mai multi functionari publici decat ministrii si secretarii de stat, oamenii de afaceri din propria tabara au prioritate, ambasadorii vechiului executiv sunt rechemati de urgenta, vedetele si analistii de serviciu la posturile publice sunt recrutati din membri titulari si copiii de mingi ai noului serai.

Se intrerup mereu fluxurile pozitive, nu doar negative, fara o grija legata de continutul si calitatea expertizei pentru interesele generale, ci in primul rand cu gandul la razbunare, la incheierea conturilor, la alternanta la conducta traficului de influenta sau la promovarea pe criterii clientelare.
Acest curs al "innoririi" cu orice pret, avand motivatii de grup, de partid, ideologice si personale, ne face uneori surprize placute. Indreapta erori mai vechi, parcheaza mastile fisurate si ipocrite, marginalizeaza retori si limbuti, imparte dreptate, face lumina. Dar, chiar daca admitem rolul necesar de primenire, pe care o schimbare politica il are in anumite zone, plecarea mereu de la zero si de la premisa ca predecesorii au fost tampiti si rai la unison, tine de o logica a parcelarii egoiste si lucrative a intereselor nationale si deci antipatriotica.

Experimentul romanesc, redemarat o data la patru ani, este o forma de sinucidere colectiva cu incetinitorul. Premisa impartirii extreme a taberelor si transformarea culturii dezbaterii si a adversitatii din democratie in paradigma razboiului unora impotriva tuturor are efecte perverse. Rotatia tapilor ispasitori nu contine solutii, ci agraveaza problemele.

In vara anului 1997 am avut ocazia sa citesc raportul confidential al unui proeminent parlamentar german, intocmit dupa o vizita la Bucuresti. Principala concluzie era: "Le-am sugerat noilor guvernanti romani (de centru-dreapta - centru-stanga) sa nu-si mai scuze mereu indecizia sau incompetenta pornind de la mostenirea fostului regim". Raportul deputatilor germani deplangea aceasta practica antioccidentala a guvernantilor romani.

Romanii sunt, din pacate, celebri de multa vreme pentru lipsa lor de solidaritate in ochii strainilor. In loc sa-si dispute meritele si greselile in interior, iar apoi sa sprijine eforturile, personajele si solutiile cele mai bune, deasupra partidelor si mandatelor, in vazul lumii, politicienii roma ni pierd timp si energie cautand si deconspirand culpabili si crime in randurile adversarilor, si adesea chiar ale aliatilor politici.
In 1941, liderul legionar Horia Sima il turna pe Antonescu la Hitler ca ar fi filo-britanic si deci nedemn de increderea Germaniei. Potrivit marturiilor, Hitler a avut o criza de nervi afland de tradator; pentru Fuhrer insa tradatorul nu era Antonescu, ci Horia Sima, cu care atunci Maresalul mai impartea puterea la Bucuresti. Ce n-a putut sa-i ierte in orice caz Hitler delatorului Sima a fost ca a putut sa presupuna ca-i da stiri pe care serviciile germane de informatii nu le-ar fi cunoscut de multa vreme!

Au trecut anii, personajele, aliantele si ideologiile s-au schimbat, din fericire. Au ramas insa obiceiurile proaste. Pe domn il mazileau turcii, dar pe baza delatiunilor curtenilor si prietenilor mai mult decat ale adversarilor. Azi insa, continuand asa, politicienii romani reusesc doar sa mazileasca Romania din lumea civilizata.

×