Ninsorile de Martie

Acopera totul in alb, intr-o tacere filtrata, pufoasa. Asaza Romania intr-un basm de o frumusete stranie si rara. Te cheama sa speri, printre disperari. Sunt ninsorile de Martie. Sunt darul dat de Dumnezeu copilului meu care inca traieste in visare, dar si mie si familiei mele, care facem parte din echipa adultilor stresati, cu probleme si responsabilitati. E un dar pe care il despicam repede si pragmatic in noi inzapeziri, noi blocaje, tevi inghetate, alimente degerate, aglomeratie, intarzieri, multi nervi, felurite reprosuri, alte crize. Disperari.

In acest colt de pagina voi scrie despre lucruri in care cred. Cu siguranta, voi scrie si despre disperarile care ma dor, dar care ma tin in picioare de ani in sir. Cine are timp sa parcurga doua coloane de ziar poate afla ce crede un om care si-a pus viata, familia si puterea in slujba unui proiect destinat sa reuseasca: proiectul de generatie pentru o Romanie puternica, infipta zdravan pe propriile picioare, mandra de ceea ce face si ceea ce va face, de acum inainte. Dumnezeu, familia si Patria - primele lucruri in care cred. Mai cred intr-o strangere barbateasca de mana, in speranta ca pot ierta, in increderea ca pot ajuta fara sa cer nimic in schimb, in incapatanarea buna de a duce lucrul pana la capat, in vointa de a face si a dori binele, in curajul sa spun nu, in puterea sa spun da, in modestia de a fi patriot, fara sa ma consider erou.

Ma consider un norocos patriot. Sunt consilierul pe probleme de politica interna al presedintelui Romaniei, Traian Basescu. Am posibilitatea sa-i vorbesc in fiecare zi presedintelui tarii mele despre Romania. Mai pot sa aflu de la presedintele tarii mele ce face el pentru Romania, zi de zi. Am sansa sa dau Romaniei putere din puterea mea, de la prima ora a diminetii pana seara tarziu. Inainte sa obosesc, sa ma descurajez, sa ma acresc, o iau de la capat. A doua zi, dis-de-dimineata. Sunt direct conectat la prezentul tarii, muncesc chiar in acest moment la obiectivul Romania. Prind putere.

Dupa ce l-am cunoscut mai bine pe Traian Basescu, mi-am zis: Ciudat om mai e si asta: stie ce vrea, vede lucrurile limpede, simplu, clar. Parca e bagat intr-o priza: parca o forta teribila l-a apucat de soarta si il duce pe drumul cel mai scurt la reusita. Il impinge inainte, tot mereu inainte. Intelege repede, cantareste repede, ia decizii fara ezitare, trece la actiune, lupta pana la capat, finalizeaza, trece mai departe.

Ca sa fac fata, imi trebuie ceva, acea forta teribila care te tine concentrat pe obiectiv, nestramutat, nesmintit. Imi mai trebuie un stomac de beton si o minte metalica, rationala, rece si logica, dusa uneori pana la cruzime. Mai am nevoie de neobosire. Asta e politica: o lupta nesfarsita cu lighioanele care se ascund in oameni. Forta teribila de care am nevoie pentru a face fata este langa mine. Langa noi. Este clipa pe care o traim romaneste, gandind in romaneste, vorbind in romaneste, glumind, iubind sau injurand in romaneste. Sunt forme de reprezentare a Romaniei care ne strabat fiinta, asa cum aerul ne trece prin bronhii sau cum privirea ne loveste de lucrurile din jur. Putini realizeaza ca, de fapt, simtim Romania, palpam Romania, atingem Romania in fiecare moment. Traim in casele noastre construite aici, in orasele si localitatile noastre, schimbam opinii impregnate de o gandire romaneasca si ne transferam noua si altora credinta sau ura, ambele avand ca subiect Romania. In jurul nostru, enorma in manifestarile ei tactile sau mentale - Romania.

Forta teribila de a ramane concentrat pe obiectivul Romania este chiar ea, tara ta. Daca ai putin timp sa acorzi atentie acestui rationament, vei constata ca lucrurile devin mai simple. Mai limpezi. Mai clare. Fara sa faci efort, te conectezi la mersul natiunii tale si descoperi ca si tu mergi - fara sa banuiesti macar - laolalta cu natiunea ta. Constati ca mergi mai incet, mai repede, ca faci ocoluri, ca o iei pe scurtaturi, ca schimbi directia, ca revii, ca recuperezi, ca trenezi. Langa tine ai prieteni, familia, copiii, vecinii, colegii de serviciu, sefii, subalternii. Mergi. Te afli in plina cursa. Desi ramai roman in tot acest timp, uiti ca esti roman. Nu ai timp sa fii patriot, adica sa-ti clamezi dragostea de tara. Nici nu-i nevoie, de fapt. Daca ceea ce faci in dreptul tau - ca cetatean simplu - imbunatateste mersul natiunii in care te-ai nascut, atunci se cheama ca esti patriot.

Cand la 12 decembrie 2004 Romania a ales altceva, mi-am promis sa scriu aceste randuri, candva. Aceasta ocazie a venit acum. In Romania se traieste greu. Cifrele cele mai recente arata ca 40% dintre tinerii intre 15 si 24 de ani si nu isi pot gasi un loc de munca. 25 % dintre semenii nostri traiesc sub pragul saraciei. Cei mai saraci sunt taranii, somerii si o parte a pensionarilor. Regiunea de Nord-Est este cea mai saraca regiune din tara, in timp ce, din punctul de vedere al varstei, tinerii intre 15 si 24 de ani si copiii sunt cei mai afectati de saracie. Tinerii si copiii Romaniei sunt primele victime ale saraciei. Primele. Victimele neajutorate ale proastei gestionari a economiei si vietii sociale. Aceste lucruri teribile reprezinta una dintre disperarile care nu imi dau pace: cum pot sa privesc in ochi tinerii si copiii tarii in care m-am nascut, cand societatea ii plaseaza din start in zona riscului de a saraci si de a deveni saraci? Saracia duce la o scadere a indicatorilor de sanatate. Populatia, in ansamblul ei, este vulnerabila, si acest lucru este ilustrat prin nivelul scazut al sperantei de viata: 67,5 ani la barbati, 74,8 ani la femei. In tarile Uniunii Europene, situatia e desigur alta: 75,8 ani speranta de viata la barbati, si 81,6 ani, la femei.

Tinerii si copiii din Romania - categorii care risca sa intre in viata primind primele portii de saracie si o speranta de viata printre cele mai scazute din Europa - aceste realitati imi dau forta teribila de fiecare zi, pentru a munci la obiectivul Romania.

Voi consemna, cand voi mai avea ocazia, marile primejdii si marile sfidari carora Romania trebuie sa le faca fata, in anii ce vor urma. Voi numi fapte si lucruri care fac rau Romaniei, dupa cum voi afirma si sustine fapte si lucruri care fac bine tarii mele. Ninsorile de Martie acopera totul in alb imaculat. Sa nu ne amagim: sub neaua binecuvantata stau toate ale noastre, bune si rele. Care asteapta schimbari. Vor veni.